Prima Republică Cehoslovacă

Prima Republică Cehoslovacă
Cehoslovacia
Československo
↓ 1918 – 1938 ↓
Drapel Stema Cehoslovaciei
Imn național
Kde domov můj și Nad Tatrou sa blýska
Cehoslovacia Cehoslovacia
Capitală	Praga
Limbă	cehă, slovacă
Guvernare
Formă de guvernare	republică
Președinte
- 1918-1935	Tomáš Garrigue Masaryk
- 1935-1938	Edvard Beneš
Prim-ministru
- 1918-1919	Karel Kramář
- 1919-1920	Vlastimil Tusar
- 1920-1921	Jan Černý
- 1921-1922	Edvard Beneš
- 1922-1926	Antonín Švehla
- 1926	Jan Černý
- 1926-1929	Antonín Švehla
- 1929-1932	František Udržal
- 1932-1935	Jan Malypetr
- 1935-1938	Milan Hodža
- 1938	Jan Syrový
Istorie
Fondare	1918
Ocuparea Cehoslovaciei	31 d.Hr.
Date statistice
Suprafață
- 1921	140.446 km²
Populație
- 1921	13.373.463 loc.
Densitate	95,2 loc./km²
Economie
Monedă	coroana cehoslovacă
Precedat de Succedat de  Austro-Ungaria  A doua Republică Cehoslovacă  Germania nazistă  Protectoratul Boemiei și Moraviei  Statul Slovac  Polonia  Ungaria
În prezent parte din
Cehia Slovacia Ucraina

Prima Republică Cehoslovacă (cehă první Československá republika, slovacă Prva Československá republika sau colocvial Prva republika) se referă la primul stat cehoslovac. Statul a fost denumit în mod obișnuit Cehoslovacia (Československo). Acesta a fost compus din Boemia, Moravia, Silezia Cehă, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Sub o presiune enormă a Germaniei Naziste și minorității germane din țară, Cehoslovacia a fost forțată să cedeze regiunea populată de germani, Regiunea Sudeților Germaniei la 1 octombrie 1938, așa cum a convenit în Acordul de la München, precum și partea de sud a Slovaciei și Rutenia Subcarpatică Ungariei și regiunea Zaolzie în Silezia Poloniei.

Cehoslovacia în 1937

Istorie

Independența Cehoslovaciei a fost proclamată la 28 octombrie 1918 de către Comitetul Național Cehoslovac de la Praga. Mai multe grupuri etnice și teritorii cu tradiții istorice politice și economice diferite urmau să fie amestecate într-o nouă structură statală. Originea Primei Republici stă în al zecelea din cele Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson: „Popoarelor Austro-Ungariei, al căror loc în rândul națiunilor îl dorim asigurat și păstrat, trebuie să li se acorde cea mai liberă oportunitate pentru dezvoltarea autonomă."

Frontierele exacte ale țării și organizarea guvernului său au fost stabilite prin Constituția Cehoslovacă din 1920. Tomáš Garrigue Masaryk a fost recunoscut de Puterile Aliate drept conducător al guvernului provizoriu cehoslovac, iar în 1920 a fost ales președinte al țării. A fost reales apoi în 1925 și 1929, fiind președinte până la 14 decembrie 1935 când a demisionat din cauza sănătății precare. I-a urmat în funcție Edvard Beneš.

În urma Anschlussului (anexarea Austriei de către Germania Nazistă) în martie 1938, liderul nazist Adolf Hitler și-a concentrat ambițiile expansioniste asupra Cehoslovaciei. Pretextul său l-a reprezentat privațiunile suferite de populațiile germane din regiunile de frontieră din nord și vest, denumite împreună Regiunea Sudetă. Încorporarea lor în Germania Nazistă a lăsat Cehoslovacia fără capacitatea de a rezista ulterioarei ocupații.

Politică

Într-o mare măsură, democrația cehoslovacă a fost organizată de către președintele Tomáš Masaryk. Ca principal părinte fondator al republicii, Masaryk a fost asemuit cu George Washington, considerat părinte al Statelor Unite. Până astăzi, Masaryk este considerat un simbol al democrației cehoslovace.

Economie

Noua națiune avea o populație de 13,5 milioane de locuitori. Aceasta a moștenit 70 - 80% din totalul industriei Imperiului Austro-Ungar, inclusiv fabricarea porțelanului, sticlei și zahărului. De asemenea și-a dezvoltat singură toate distileriile și fabricile de bere, de exemplu Škoda din Pilsen (Plzen), care mai producea și armamente, locomotive, automobile, echipamente tehnice; toate astea formând industria chimică din nordul Boemiei.

Teritoriile cehe au fost mai industriaizate decât Slovacia. În Boemia, Moravia și Silezia, 39% din populație lucra în industrie, iar 31% în agricultură și silvicultură. Majoritatea industriei ușoare și grele a fost localizată în regiunea sudetă și a fost deținută de către germani și controlată de băncile germane. Cehii au controlat doar 20-30% din industrie. În Slovacia, doar 17,1% din populație lucrau în industrie, iar 60,4% lucrau în agricultură și silvicultură. Doar 5% din industria din Slovacia era deținută de slovaci. Rutenia Carpatică era esențial fără industrie.

Grupuri etnice

Table. 1921 ethnonational census

Regiuni	"Cehoslovaci" (Cehi și Slovaci)	Germani	Maghiari	Ruteni	Evrei	alții	Populația Totală
Boemia	4 382 788	2 173 239	5 476	2 007	11 251	93 757	6 668 518
Moravia	2 048 426	547 604	534	976	15 335	46 448	2 649 323
Silezia Cehă	296 194	252 365	94	338	3 681	49 530	602 202
Slovacia	2 013 792	139 900	637 183	85 644	70 529	42 313	2 989 361
Rutenia Carpatică	19 737	10 460	102 144	372 884	80 059	6 760	592 044
Republica Cehoslovacă	8 760 937	3 123 568	745 431	461 849	180 855	238 080	13 410 750

Prima Republică Cehoslovacă avea o varietate de naționalități. În Regiunea Sudetă locuiau germanii, în Boemia cehii, în Slovacia slovacii, în Rutenia Carpatică ucrainenii. Maghiarii se găseau în sudul Slovaciei.

Disputele naționale au apărut datorită faptului că cehii, mai numeroși, au dominat guvernul central și alte instituții naționale. Clasa slovacă de mijloc, mică, nu a putut rezista și maghiarii, germanii și evreii au pus mâna pe posturile administrative, profesionale și comerciale din Slovacia. Ca rezultat, cehii trebuiau să fie detașați în Slovacia pentru a prelua posturile administrative și profesionale. Poziția comunității evreiești, în special în Slovacia, a fost ambiguă și, o parte semnificativă s-a îndreptat spre sionism.

În timpul organizării centralizate, naționalismul a apărut în rândul populațiilor non-cehe. Așa, au fost organizate mișcări și fondate partide, de ex. Partidul Sudeților Germani, condus de Konrad Henlein și Partidul Poporului Slovac condus de Andrej Hlinka.

Pregătirile militare ale lui Hitler contra Cehoslovaciei

Franța și Regatul Unit au incitat guvernul cehoslovac să negocieze: la inițiativa lui Benito Mussolini, s-a ținut o conferință la München în septembrie 1938, Edvard Beneš nefiind invitat. Acordurile de la München dădeau satisfacție Germaniei naziste și Regatului Ungariei care au recuperat teritoriile populate de minorități germane și maghiare. Edvard Beneš a demisionat la 5 octombrie, fiind înlocuit de Emil Hácha, și a ales exilul. Amputarea teritorială a pus capăt de facto primei Republici Cehoslovace, căreia i-a succedat o efemeră a doua Republică Cehoslovacă.

La 15 martie 1939, întreaga parte cehă a fostei Republici Cehoslovace a fost ocupată de trupele germane, devenind Protectoratul Boemiei și Moraviei, în timp ce Slovacia și-a declarat autonomia sub păstorirea monseniorului Tiso, iar extremitatea orientală a republicii (Transcarpatia), după experiența efemeră a Republicii Carpato-Ucrainene, a fost ocupată de Ungaria amiralului Horthy. Franța nu a intervenit să apere țara, în ciuda acordurilor de apărare mutuale existente.

A fost sfârșitul unei perioade care, în pofida neîncetatelor probleme politice (tensiuni naționaliste în interior, amenințări bolșevice din răsărit) și economice (criza din 1929), este percepută drept o epocă de aur de către cehi.

Vezi și

• Comitetul Național Cehoslovac