Pom de Crăciun

În fiecare an, în seara de ajun al Crăciunului se împodobește bradul

Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un conifer decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.

Istoric

Folosirea unui copac decorat nu are un început verificabil din punct de vedere istoric, dar își găsește originea în obiceiurile diferitelor culturi. Plantele veșnic verzi încorporează vitalitatea și de aceea, în vechime, oamenii credeau că ar putea aduce sănătate în casa lor prin "verde" decorat. Enciclopedia Britanică citează folosirea decorațiilor de copaci, coroane și ghirlande ca un simbol al vieții veșnice în rândul egiptenilor, chinezilor și evreilor.^[1]

Roma Antică

Romanii își împodobeau casele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani. Prin decorarea unui copac pentru solstițiul de iarnă se cinstea, în cultul Mithra, zeul soarelui. Chiar și în zonele nordice, ramuri de brad erau agățate la începutul iernii, pentru a face dificilă intrarea spiritelor rele, în același timp verdele dădea speranță pentru revenirea primăverii.

Evul Mediu

Deja în Evul Mediu a existat în multe locuri obiceiul de a decora copaci întregi pentru anumite festivități publice. Sărbătoarea lui Adam și Eva s-a ținut pe 24 decembrie.^[2], simbolul ei era un pom al paradisului împodobit cu mere. Mărul a servit ca semn al fructului pomului cunoașterii și amintea de căderea omului în păcat și eliberarea lui de păcatul original de către Isus Hristos.]

În Evul Mediu, casele erau împodobite cu pomi de Crăciun ce apăreau în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, dar cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.

Epoca modernă

Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia ^[3] de astăzi) în secolul al XV-lea. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare.

De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediul catolicismului^{[necesită citare]}. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.

Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania^[4]^[5] sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.^[6]

Date

Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.

Pomul în tradiția românească

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară.

Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Regele Carol împodobea bradul la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.^[7]

Obiceiul pomului în prezent

În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.^[8]^[9] Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș.^[10] „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.^[10]

Pomul de Crăciun în cântece și opere literare

Suferințele tănârului Werther, (Goethe, 1774)
O, brad frumos!, text: August Zarnack, 1820; Ernst Anschütz, 1824
Kriss Kringle’s Christmas Tree (1845)
Bradul, Hans Christian Andersen, 1844
Un pom de Crăciun și o nuntă, Feodor Dostoievski, 1848
Pomul Crăciunului, HGeorge Coșbuc

Noua Zeelandă

Articol principal: Tradiții de Crăciun.

Pōhutukawa (Metrosideros excelsa), care produce flori mari roșii în luna decembrie, este un simbol adesea folosit al Crăciunului în Noua Zeelandă, și, ulterior, pōhutukawa a devenit cunoscut ca pomul de Crăciun din Noua Zeelandă.^[11]

Referințe

^ Christmas tree | Tradition & History. In: Encyclopedia Britannica. 2018-12-06. Actualizat la 2018-12-17. (en)
^ Reinhard Brandhorst: 24. Dezember 2018. In: evangelische-liturgie.de. 2018-11-29. Actualizat la 2018-12-17. Arhivat în 17 decembrie 2018, la Wayback Machine. „copie arhivă”. Arhivat din original la 17 decembrie 2018. Accesat în 17 decembrie 2018.
^ Povestea neștiută a bradului de Crăciun, Prof. Univ. Constantin Milică, 20 decembrie 2007
^ Perry, Joe (27 septembrie 2010). Christmas in Germany: A Cultural History (în English). University of North Carolina Press. p. 32. ISBN 9780807899410. A chronicle from Stasbourg, written in 1604 and widely seen as the first account of a Christmas tree in German-speaking lands, records that Protestant artisans brought fir trees into their homes in the holiday season and decorated them with "roses made of colored paper, apples, wafers, tinsel, sweetmeats, etc." ... The Christmas tree spread out in German society from the top down, so to speak. It moved from elite households to broader social strata, from urban to rural areas, from the Protestant north to the Catholic south, and from Prussia to other German states.
^ Dunphy, John J. (26 noiembrie 2010). From Christmas to Twelfth Night in Southern Illinois (în English). Arcadia Publishing Incorporated. p. 28. ISBN 9781614232537. Having a Christmas tree became so closely identified with following Luther's path that German Catholics initially wanted nothing to do with this symbol of Protestantism. Their resistance endured until the nineteenth century, when Christmas trees finally began finding their way into Catholic homes.
^ Ingeborg Weber-Kellermann (1978). Das Weihnachtsfest. Eine Kultur- und Sozialgeschichte der Weihnachtszeit [Christmas: A cultural and social history of Christmastide] (în German). Bucher. p. 22. ISBN 978-3-7658-0273-7. Man kann als sicher annehmen daß die Luzienbräuche gemeinsam mit dem Weinachtsbaum in Laufe des 19. Jahrhunderts aus Deutschland über die gesellschaftliche Oberschicht der Herrenhöfe nach Schweden gekommen sind. (engleză One can assume with certainty that traditions of lighting, together with the Christmas tree, crossed from Germany to Sweden in the 19th century via the princely upper classes.)
^ Cosmin Pătraşcu Zamfirache (21 decembrie 2022), Tradiția bradului de Crăciun. Cine a adus-o în România și cum era sărbătorită la sat Nașterea Domnului, adevarul.ro
^ it Chiesa di San Nicola di Mira Arhivat în 17 noiembrie 2011, la Wayback Machine.. parrocchiasannicolo.net. Accesat la 24 decembrie 2009.
^ en Sinterklaas. The Holland Ring. Accesat la 24 decembrie 2009.
^ ^a ^b Siefker, Phyllis (2006) [1997]. „I Knew in a Moment It Must Be Saint Nick”. Santa Claus, last of the wild men: the origins and evolution of Saint Nicholas, spanning 50,000 years (în engleză). Jefferson, North Carolina: Mac Farland & Company, Inc., Publishers. p. 12. ISBN 978-0-7864-2958-5. Accesat în 19 decembrie 2011.
^ „Pohutukawa trees”. Ministry of Culture and Heritage (New Zealand). Accesat în 6 septembrie 2012.

Bibliografie

Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985

Legături externe

Materiale media legate de Pom de Crăciun la Wikimedia Commons

Pomul de Crăciun - simbol al sărbătorii și al speranței
Despre Pomul Crăciunului, 20 decembrie 2010, Jurnalul Național
Cei mai neobisnuiti pomi de Craciun, 24 decembrie 2010, Descoperă - Travel

[1] Christmas tree | Tradition & History. In: Encyclopedia Britannica. 2018-12-06. Actualizat la 2018-12-17. (en)

[2] Reinhard Brandhorst: 24. Dezember 2018. In: evangelische-liturgie.de. 2018-11-29. Actualizat la 2018-12-17. Arhivat în 17 decembrie 2018, la Wayback Machine. „copie arhivă”. Arhivat din original la 17 decembrie 2018. Accesat în 17 decembrie 2018.

[3] Povestea neștiută a bradului de Crăciun, Prof. Univ. Constantin Milică, 20 decembrie 2007

[Perry2010-4] Perry, Joe (27 septembrie 2010). Christmas in Germany: A Cultural History (în English). University of North Carolina Press. p. 32. ISBN 9780807899410. A chronicle from Stasbourg, written in 1604 and widely seen as the first account of a Christmas tree in German-speaking lands, records that Protestant artisans brought fir trees into their homes in the holiday season and decorated them with "roses made of colored paper, apples, wafers, tinsel, sweetmeats, etc." ... The Christmas tree spread out in German society from the top down, so to speak. It moved from elite households to broader social strata, from urban to rural areas, from the Protestant north to the Catholic south, and from Prussia to other German states.

[Dunphy2010-5] Dunphy, John J. (26 noiembrie 2010). From Christmas to Twelfth Night in Southern Illinois (în English). Arcadia Publishing Incorporated. p. 28. ISBN 9781614232537. Having a Christmas tree became so closely identified with following Luther's path that German Catholics initially wanted nothing to do with this symbol of Protestantism. Their resistance endured until the nineteenth century, when Christmas trees finally began finding their way into Catholic homes.

[Weber-Kellermann-6] Ingeborg Weber-Kellermann (1978). Das Weihnachtsfest. Eine Kultur- und Sozialgeschichte der Weihnachtszeit [Christmas: A cultural and social history of Christmastide] (în German). Bucher. p. 22. ISBN 978-3-7658-0273-7. Man kann als sicher annehmen daß die Luzienbräuche gemeinsam mit dem Weinachtsbaum in Laufe des 19. Jahrhunderts aus Deutschland über die gesellschaftliche Oberschicht der Herrenhöfe nach Schweden gekommen sind. (engleză One can assume with certainty that traditions of lighting, together with the Christmas tree, crossed from Germany to Sweden in the 19th century via the princely upper classes.)

[7] Cosmin Pătraşcu Zamfirache (21 decembrie 2022), Tradiția bradului de Crăciun. Cine a adus-o în România și cum era sărbătorită la sat Nașterea Domnului, adevarul.ro

[8] t Chiesa di San Nicola di Mira Arhivat în 17 noiembrie 2011, la Wayback Machine.. parrocchiasannicolo.net. Accesat la 24 decembrie 2009.

[9] Sinterklaas. The Holland Ring. Accesat la 24 decembrie 2009.

[siefker-10] Siefker, Phyllis (2006) [1997]. „I Knew in a Moment It Must Be Saint Nick”. Santa Claus, last of the wild men: the origins and evolution of Saint Nicholas, spanning 50,000 years (în engleză). Jefferson, North Carolina: Mac Farland & Company, Inc., Publishers. p. 12. ISBN 978-0-7864-2958-5. Accesat în 19 decembrie 2011.

[11] „Pohutukawa trees”. Ministry of Culture and Heritage (New Zealand). Accesat în 6 septembrie 2012.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]