Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
| Partidul Comuniștilor din Republica Moldova | |
 | |
| Oameni cheie | |
|---|---|
| Președinte | Vladimir Voronin |
| Fondator | Vladimir Voronin |
| Secretar executiv pentru ideologie | Constantin Starîș |
| Date | |
| Înființat | 27 aprilie 1994 |
| Sediu | MD-2012, Chișinău, str. N. Iorga nr. 11 |
| Ziar | Comunistul (ro) Коммунист (ru) |
| Organizație de tineret | Uniunea Tineretului Comunist din Moldova |
| Număr de membri (iulie 2018) | 11.700[1] |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Comunism Marxism-leninism Rusofilie Moldovenism Conservatorism social Conservatorism de stânga |
| Poziție politică | Stânga |
| Slogan politic | „Republică! Puterea poporului! Socialism!”[1] |
| Afiliere națională | Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor |
| Afiliere internațională | UPC-PCUS Reuniunea Internațională a Partidelor Comuniste și Muncitorești |
| Afiliere europeană | Partidul Stângii Europene[2] |
| Culori oficiale | Roșu |
| Parlamentul RM | 8 / 101
|
| Președinții raionale | 0 / 32
|
| Prezență online | |
| pcrm.md | |
Modifică date / text  | |
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (abreviat PCRM) este un partid politic comunist din Republica Moldova, prezent în Parlamentul Republicii Moldova fără întrerupere din anul 1998. Președintele partidului este Vladimir Voronin. Actualmente partidul se află în opoziție, alături de PSRM, cu care au format un bloc electoral pentru a participa la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, fiind reprezentat de 10 deputați in noul parlament. PCRM este unul dintre cele mai puternice partide comuniste europene actuale, fiind la putere timp de opt ani, între 2001 și 2009.
Este singurul partid comunist care a deținut un guvern majoritar în statele post-sovietice.[3][4] A fost descris în diverse moduri ca fiind comunist[3], moldovenist[5] și rusofil[6][7][8].
Afiliat la Uniunea Partidelor Comuniste – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, este, de asemenea, membru al Partidului Stângii Europen[9] și al Reuniunii Internaționale a Partidelor Comuniste și Muncitorești[10]. Spre deosebire de majoritatea partidelor comuniste și de stânga cu vederi similare, în special în lumea occidentală, partidul are o viziune conservatoare asupra problemelor sociale,[11][12] reflectând opiniile lui Voronin,[13] drepturile scăzute ale LGBT în Moldova, conservatorismul social puternic al țării și influența Bisericii Ortodoxe din Moldova[14].
Istorie
[modificare | modificare sursă]Înființare
[modificare | modificare sursă]În august 1991, după puciul eșuat de la Moscova, Republica Moldova și-a declarat independența iar Partidul Comunist al Moldovei a fost scos din legalitate.
În 22 octombrie 1993 a avut loc o conferință pentru reînființarea unui partid comunist în Republica Moldova, care să continue ideile partidului comunist al Uniunii Sovietice. Printre autorii ideii și primii membri se numără Vladimir Voronin, Eugenia Ostapciuc, Victor Stepaniuc. Înregistrarea oficială a noului partid, care a primit numele de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, a avut loc în 27 aprilie 1994,[15] când Ministerul Justiției al Republicii Moldova a emis Adeverința de Înregistrare nr. 31.
Ascensiune
[modificare | modificare sursă]Alegerile prezidențiale din 1996
[modificare | modificare sursă]La alegerile prezidențiale din anul 1996 din Republica Moldova, liderul partidului, Vladimir Voronin a acumulat 10,23% din voturi, clasându-se pe locul trei. În turul doi al scrutinului PCRM l-a sprijinit pe Petru Lucinschi, iar ca urmare a victoriei lui Lucinschi, PCRM a primit două fotolii în guvern.
Alegerile parlamentare din 1998
[modificare | modificare sursă]La alegerile parlamentare din martie 1998, PCRM a obținut 30,1% din voturi și 40 de mandate în parlament, devenind partidul cu cei mai mulți membri în parlament. Cu toate acestea, PCRM a rămas în opoziție datorită formării unei coaliții de guvernare de centru-dreapta, Alianța pentru Democrație și Reforme. Deși, mai târziu, în 1999, Lucinschi l-a nominalizat pe Voronin la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova, reușita acestuia a eșuat întrucât nu a avut suficient sprijin în parlament.[16]
Guvernare
[modificare | modificare sursă]
Alegerile din 2001
[modificare | modificare sursă]La alegerile parlamentare din 2001, PCRM a obținut 49,9% din voturi, ceea ce a rezultat în 71 din cele 101 de locuri din parlament.[16]
Cu o majoritate parlamentară asigurată de PCRM, Vladimir Voronin a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova de către parlament în aprilie 2001. Curtea Constituțională a Republicii Moldova a confirmat că Președintele poate conduce și un partid politic, și, Voronin a fost reales ca lider al partidului.[16]
Alegerile din 2005
[modificare | modificare sursă]Către alegerile din 2005, PCRM s-a apropiat în postura de partid aflat la guvernare. PCRM a câștigat alegerile parlamentare din 2005 cu 45,98% din voturi (56 de mandat în parlament), pierzând posibilitatea de a alege președintele unilateral. Totuși, Vladimir Voronin a fost reales în calitate de șef al statului cu 75 de voturi ale deputaților PCRM, PPCD, PDM și PSL. PCRM a mai furnizat și prim-ministrul – Zinaida Greceanîi, dar și Președintele Parlamentului – Marian Lupu. În timpul acestei legislaturi, politica statului promovată de partid s-a schimbat și au fost privatizate o serie de companii de stat. De asemenea, partidul s-a re-orientat către opțiunea de Integrare Europeană.
2009 – an de cotitură
[modificare | modificare sursă]Cu alegerile parlamentare din aprilie 2009 și protestele civile violente, climatul din Moldova a devenit foarte polarizat.[17] La 12 mai 2009, cu votul a celor 60 de deputați PCRM, Voronin a fost ales președinte al Parlamentului Republicii Moldova. În același timp, el a cumulat și postul de președinte în exercițiu al Moldovei până la data de 7 iunie. Parlamentul a eșuat să aleagă un nou președinte. Din această cauză, parlamentul a fost dizolvat și au fost organizate alegeri anticipate. La noul scrutin din 29 iulie, PCRM a obținut 44,7% din voturi. Aceasta le-a adus comuniștilor 48 de mandate din 101, iar cele 53 de fotolii rămase au revenit unui număr de patru partide de opoziție (PLDM – 18 mandate, PL – 15 mandate, PDM – 13 mandate, AMN – 7 mandate), care ulterior au format Alianța pentru Integrare Europeană. Liderii acestor partide, Mihai Ghimpu, Vlad Filat și respectiv Serafim Urechean, au declarat de numeroase ori că nu vor vota un președinte propus de comuniști, nici chiar dacă acesta „ar avea accent dâmbovițean” (declarația îi aparține lui Vlad Filat și face aluzie la Marian Lupu, fost președinte la Parlamentului între 2005 și 2009). La 11 septembrie 2009 Vladimir Voronin și-a dat oficial demisia din funcția de președinte interimar.[18]
În opoziție
[modificare | modificare sursă]Alegerile din 2010
[modificare | modificare sursă]La alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 PCRM a obținut 39,34% din voturi (ceea ce le-a oferit 42 de locuri în parlament), partidul rămânând în continuare în opoziție.
Alegerile din 2014 și 2015
[modificare | modificare sursă]La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 PCRM a obținut 17,48% din voturi, ceea ce le-a adus 21 de mandate în parlament, clasându-se pe locul trei. Astfel, partidul pierde postura de cel mai reprezentativ partid din Moldova, pe care a deținut-o timp de 16 ani.
La alegerile locale din 14 iunie 2015 PCRM a obținut 10,23% din mandatele din consiliile raionale și municipale, 10,95% din mandatele din consiliile orășenești și sătești și 8,59% din mandatele de primari din întreaga țară.[19]
Din 2016
[modificare | modificare sursă]PCRM a refuzat să înainteze un candidat la alegerile prezidențiale din 2016, pe motiv că decizia Curții Constituționale privind revenirea la votul direct de către popor este ilegală.[20] În urma alegerilor, Igor Dodon, fost membru al echipei Partidului Comuniștilor și membru în guvernul Greceanîi, este ales președinte al Republicii Moldova.[21]
În alegerile parlamentare din 2019, PCRM a obținut doar 3,75% din procente (sub pragul electoral de 6%) și nu a obținut vreun mandat în vreo circumscripție electorală.[22]
PCRM a refuzat să participe și la alegerile prezidențiale din 2020.[23] La alegerile parlamentare anticipate din 2021, PCRM a mers în bloc electoral cu PSRM, Vladimir Voronin fiind pe prima poziție. În urma alegerilor, Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor a obținut 27,17% și 32 de mandate (dintre care 10 deputați au fost la propunerea PCRM).[24] La nivel parlamentar, PSRM și PCRM au format o fracțiune comună.[25]
Scindări
[modificare | modificare sursă]2009
[modificare | modificare sursă]Pe 10 iunie 2009, Marian Lupu a părăsit PCRM, acuzând comuniști că „au dezbinat societatea în spatele unui interes național” și spunând că el „nu mai putea influența deciziile în sânul partidului”.[26] El a mai adăugat atunci că „nu mai vrea să participe într-o campanie în care se va merge pe amenințări, șantaj și cu un liombaj injurios”.[27]
Pe 15 decembrie 2009 deputații comuniști Vladimir Țurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova și Valentin Guznac au părăsit fracțiunea PCRM din parlament.[28] Ei au declarat că au făcut acest pas pentru că nu sunt de acord cu decizia partidului din 7 decembrie 2009 de a boicota alegerile prezidențiale. Ulterior cei patru au aderat la Partidul «Moldova Unită».
2011–2012
[modificare | modificare sursă]Pe 4 noiembrie 2011, Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc – fruntași ai partidului, au părăsit fracțiunea PCRM din parlament.[29] Ulterior cei trei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), iar pe 18 decembrie 2011, la cel de-al 10-lea Congres al Partidului Socialiștilor, Dodon avea să fie ales președinte al partidului.[30]
Pe 9 iunie 2012, Vadim Mișin, Oleg Babenco și Tatiana Botnariuc au plecat din PCRM, declarând că vor activa în parlament în calitate de deputați independenți.[31]
Pe 12 decembrie 2012 și Sergiu Sîrbu – juristul formațiunii, deputat și membru de vază al partidului – a părăsit PCRM.[32]
2014
[modificare | modificare sursă]În 2014 între Grigore Petrenco și liderul comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin s-a iscat un conflict, după ce la ratificarea Acordului de Asociere dintre RM și UE în Parlamentul Republicii Moldova - PCRM a părăsit sala de ședință, iar Petrenco a fost unicul deputat comunist care a rămas și a votat împotrivă.[33] Ulterior, în vara lui 2014, Petrenco, alături de Marc Tkaciuk și Iurie Muntean au fost excluși din Comitetul Executiv al Partidului Comuniștilor. Decizia a fost luată la plenara PCRM, în urma propunerii lui Vladimir Voronin,[34] după care Petrenco l-a acuzat pe liderul PCRM de minciună și trădare, solicitându-i lui Vladimir Voronin să nu-și mai înainteze candidatura sa la funcția de președinte PCRM și că este gata să-și propună propria candidatură pentru funcția de președinte al partidului.[35] În octombrie 2014 Petrenco a fost exclus din PCRM, fiind acuzat că a încălcat statul formațiunii.[36] La 23 decembrie 2014 și Iurie Muntean, fost secretar executiv al partidului, a fost exclus definitiv din PCRM.[37] Despre excluderea sa din partid, Muntean spunea ulterior: „am fost exclus din PCRM pentru viziuni de stânga” ... „deși sunt comunist adevărat, de a treia generație”.[38]
2015
[modificare | modificare sursă]La 21 decembrie 2015, în toiul crizei politice din Moldova, 14 (din 21) deputați comuniști, în frunte cu președintele fracținii parlamentare a PCRM, Violeta Ivanov, au părăsit partidul, anunțând, totodată, formarea Platformei Social Democrate „Pentru Moldova”.[39] Platforma s-a arătat disponibilă de a contribui la depășirea crizei politice din țară prin participarea la formarea unei majorități parlamentare cu PD, PLDM, PL și PPEM,[40] și din aceeași zi începuseră să poarte discuții privind formarea unei majorități parlamentare cu PDM.[41] Pe 13 ianuarie 2016 majoritatea parlamentară nou-formată l-a înaintat pe prim-vicepreședintele PDM, Vlad Plahotniuc, la funcția de prim-ministru, însă, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a respins candidatura lui cu motivația că ar exista suspiciuni rezonabile că candidatul nu întrunește criteririle de integritate necesare pentru funcția de prim-ministru.[42]
Ideologie
[modificare | modificare sursă]În conformitate cu art. 1 din statutul său adoptat în 2008, PCRM este "succesorul și moștenitorul de drept al Partidului Comunist din Moldova, atât din punct de vedere al ideilor, cât și al tradițiilor". Deși îmbrățișează oficial o doctrină comunistă leninistă, există dezbateri cu privire la politicile lor. În 2009, The Economist îl considera un partid de centru-dreapta, comunist doar cu numele[43][44]. Politologul român Vladimir Tismăneanu postulează că partidul nu este comunist în sensul clasic din cauza numeroaselor schimbări de la dizolvarea Uniunii Sovietice, dar este succesorul clar al Partidului Comunist din Moldova, și nu ceva străin de acesta, pentru nostalgia sa sovietică(en)[traduceți][45].
Pentru ultima sa perioadă de guvernare, PCRM a trasat ca obiective pentru țară o nouă calitate a vieții, modernizarea economică, integrarea europeană și consolidarea societății. În perioada în care a fost la guvernare, partidul a adoptat politici pro-ruse, rămânând în același timp angajat față de integrarea europeană. În ciuda faptului că este cunoscut pentru faptul că își obține cea mai mare parte a sprijinului de la pensionari, începând cu 2009 a început să atragă mai multe voturi din partea tinerilor și să adopte o perspectivă populistă,[3] care a fost minimalizată în timpul cât PCRM a fost la guvernare, dar a reapărut la nivelul opoziției și la nivel extraparlamentar.[46] Spre deosebire de partidele social-populiste, dintre care unele combină politicile de stânga privind bunăstarea cu poziții naționaliste mai de dreapta, PCRM este doar marginal populist, iar ideologia sa principală continuă să fie marxism-leninismul și socialismul european[46].
Partidul este cunoscut pentru poziția sa moldovenistă, susținând existența limbii și etniei moldovenești[47]. Partidul consideră 28 iunie 1940 drept "ziua în care Moldova a fost eliberată de Uniunea Sovietică de sub ocupația românească"[48][49]. Din aceste motive, o parte a presei (cum ar fi Oleg Serebrian)[50] a descris partidul ca fiind antiromânesc[51].
Statut
[modificare | modificare sursă]Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) întrunește în rîndurile sale, pe bază de voluntariat, cetățenii țării care sunt adepți ai ideologiei sovietice, caracterizată bunăoară prin comunism și moldovenism. Conform propriilor sale principii, PCRM este:
- succesorul de drept, moștenitor al ideilor și tradițiilor Partidului Comunist al Moldovei;
- un partid politic de tip european, care, în noile condiții istorice, tinde să-și continue lupta pentru idealurile umaniste, pentru afirmarea demnității umane, pentru socialism;
- un partid care luptă pentru suveranitatea, integritatea teritorială și consolidarea în continuare a statalității Republicii Moldova;
- un partid care promovează o politică reală de construire, pe principiile economiei de piață cu diferite tipuri de proprietate, a unui stat democratic competitiv de orientare socială și de formare a unei societăți civile mature;
- un partid care pledează pentru Integrarea Europeană, pentru reformarea țării și societății în conformitate cu standardele democratice juridice, economice și sociale;
- un partid care exprimă interesele tuturor păturilor societății, care împărtășesc principiul echității sociale și le consolidează întru realizarea perspectivelor economice și sociale ale țării;
- un partid care colaborează cu toate forțele sociale care susțin principiile echității sociale, puterii poporului și statalității moldovenești. PCRM pledează pentru menținerea și dezvoltarea relațiilor frățești dintre popoarele țărilor CSI, fortifică solidaritatea internațională cu partidele de stînga din alte țări (sursa: PCRM Arhivat în , la Wayback Machine.).
Sigla
[modificare | modificare sursă]
Din 2012, deoarece sigla partidului (cu secera și ciocanul) este interzisă prin lege în Republica Moldova[52], partidul folosește în mod curent steagul roșu (sus) și albastru (jos) cu capul galben de bour (la mijloc). Vladimir Voronin a calificat legea din 2012 drept o „aiureală ordinară” care „miroase a fascism” și „nu are perspective istorice”.
Conducerea PCRM
[modificare | modificare sursă]Baza PCRM o constituie organizația primară de partid. Organizațiile primare de partid sunt din cel puțin trei membri de partid. Hotărîrea adunării de a crea o organizație primară este confirmată de către instanța superioară de partid.
Organul suprem al organizației primare de partid este adunarea generală a comuniștilor, care se convoacă în măsura necesității, dar nu mai rar de o dată în trimestru. Adunarea generală are puteri depline, dacă sunt prezenți mai mult de jumătate din membrii de partid din organizația respectivă. Hotărîrile se consideră adoptate, dacă au fost votate de mai mult de jumătate din numărul celor prezenți la adunare.
Pentru înfăptuirea activității curente sunt aleși pe termen de un an: secretarul organizației de partid, locțiitorul lui și trezorierul, iar dacă în organizație sunt mai mult de cincisprezece membri – biroul de partid, care își ține ședințele în funcție de necesități, dar nu mai rar de o dată pe lună. Activitatea biroului de partid este condusă de secretarul organizației de partid, ales de adunarea generală.
Organul suprem al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova este congresul, care se convoacă nu mai rar decât o dată la patru ani.
Președinte
[modificare | modificare sursă]
Conform art.38 din statutul PCRM, „președintele partidului este ales de către congres pe un termen de 4 ani și prezintă dări de seamă Congresului. El coordonează activitatea Comitetului Central și a Comitetului Executiv Politic al CC în vederea executării hotărîrilor congresului și directivelor de program ale partidului, face parte, după funcție, din componența CC și a Comitetului Executiv Politic, conduce ședințele acestora; reprezintă partidul în relațiile cu organele reprezentative, executive și juridice ale țării, cu partidele frățești din străinătate.”
Comitetul Central al PCRM
[modificare | modificare sursă]Comitetul Central convoacă congrese și conferințe, organizează executarea hotărîrilor lor, în vederea dezvoltării lor, dezbate problemele ce țin de perfecționarea formelor și metodelor activității politico-organizatorice a partidului, consolidării unității lui, dinamica dezvoltării social-cconomice a țării și protecției sociale a populației; împreună cu comitetele de partid înaintează candidați în funcția de deputați ai Parlamentului, coordonează activitatea fracțiunii comuniștilor- deputați în organele elective, alege Comitetul Executiv Politic, secretarul executiv și secretarii CC, fondează sau lichidează organele de presă ale CC, ale comitetelor municipale și raionale de partid, confirmă și eliberează conducătorii organelor de presă de partid, stabilește numărul și funcțiile salariaților aparatului de partid, elaborează modelele carnetului de partid și ale altor documente de partid, în calitate de persoană juridică reprezintă partidul, aprobă bugetul partidului.
Comisia Centrală de Revizie și Control
[modificare | modificare sursă]Comisia Centrală de Revizie controlează starea documentației și a proceselor-verbale, corectitudinea și oportunitatea achitării cotizațiilor de membru de către comuniști, utilizarea corectă a acestora, activitatea financiară și de producție a întreprinderilor și organizațiilor cu caracter de autogestiune ale partidului, efectuează conducerea metodică și coordonarea activității comisiilor de revizie ale comitetelor de partid municipale și raionale.
Comitetul Executiv Politic al Comitetului Central al PCRM
[modificare | modificare sursă]Comitetul Executiv Politic organizează activitatea curentă a partidului, convoacă și organizează plenarele CC, controlează îndeplinirea hotărîrilor congreselor și ale CC, audiază dările de seamă ale comitetelor de partid și ale organizațiilor primare de partid cu privire la diferite aspecte ale lucrului ideologic și organi/atoric de partid; realizează legătura continuă cu organizațiile de partid, selectarea, amplasarea și eliberarea salariaților aparatelor de partid, întocmește bugetul de partid și controlează executarea lui. In cazuri excepționale, Comitetul Executiv Politic poate adopta hotăriri în chestiuni ce sunt de competența CC, urmînd ca acestea să fie confirmate de plenara ordinara a CC.
- Vladimir Voronin – Președinte
- Oleg Reidman – Vicepreședinte
- Constantin Starîș – Secretar executiv pentru ideologie
Deputații PCRM în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XI-a (8)
[modificare | modificare sursă]- Constantin Starîș – Vicepreședintele fracțiunii BCS
- Vladimir Voronin
- Oleg Reidman
- Valeriu Muduc
- Inga Sibova
- Diana Caraman
- Said-Muhmat Amaev
- Nicolai Rusol
Rezultate electorale
[modificare | modificare sursă]
Alegeri parlamentare
[modificare | modificare sursă]| Anul alegerilor | voturi | % din voturi | mandate obținute | /- |
|---|---|---|---|---|
| 1998 | 487.002 | 30.0 | 40 / 101
| |
| 2001 | 794.808 | 50.1 | 71 / 101
|
▲ 31 |
| 2005 | 716.336 | 46.0 | 56 / 101
|
▼ 15 |
| aprilie 2009 | 760.551 | 49.5 | 60 / 101
|
▲ 4 |
| iulie 2009 | 706.732 | 44.7 | 48 / 101
|
▼ 12 |
| 2010 | 677.069 | 39.3 | 42 / 101
|
▼ 6 |
| 2014 | 279.366 | 17.48 | 21 / 101
|
▼ 21 |
| 2019 | 53.172 | 3.75 | 0 / 101
|
▼ 21 |
| 2021 | 398,678 | 27.17 | 10 / 101
|
▲10 |
Alegeri locale
[modificare | modificare sursă]- * În 1999 participă în cadrul Blocului Comuniștilor, Agrarienilor și Socialiștilor (rezultatele sunt pentru întreaga alianță).
Consilii raionale și municipale
[modificare | modificare sursă]| Anul alegerilor | voturi | % din voturi | mandate obținute | /- |
|---|---|---|---|---|
| 1995 | 184.627 | 15,7 | 206 / 1263
|
|
| 1999* | 405.063 | 33,3 | 118 / 312
|
|
| 2003 | 595.289 | 48,1 | 615 / 1126
|
|
| 2007 | 394.034 | 34,2 | 465 / 1103
|
|
| 2011 | 508.384 | 36,9 | 434 / 1120
|
|
| 2015 | 131.549 | 10,2 | 138 / 1116
|
|
| 2019 | 40.591 | 3,77 | 43 / 1108
|
▼94 |
| 2023 | 48 / 1086
|
▲5 |
Consilii orășenești și sătești
[modificare | modificare sursă]| Anul alegerilor | voturi | % din voturi | mandate obținute | /- |
|---|---|---|---|---|
| 1995 | 119.380 | 10,7 | 848 / 10597
|
|
| 1999* | 355.562 | 32,2 | 2235 / 6105
|
|
| 2003 | 331.882 | 32,8 | 5416 / 10841
|
|
| 2007 | 331.882 | 32,8 | 4220 / 10621
|
|
| 2011 | 327.747 | 29,5 | 3441 / 10630
|
|
| 2015 | 116.331 | 10,95 | 1191 / 10570
|
|
| 2019 | 28.487 | 3,08 | 247 / 10472
|
▼931 |
| 2023 | 199 / 9972
|
▼48 |
Primari
[modificare | modificare sursă]| Anul alegerilor | primari | % din total | mandate obținute | /- |
|---|---|---|---|---|
| 1995 | 43 | 7,6 | 43 / 803
|
|
| 1999* | 124 | 22,8 | 124 / 628
|
|
| 2003 | 203 | 22,6 | 368 / 898
|
|
| 2007 | 334 | 37,3 | 334 / 895
|
|
| 2011 | 203 | 22,6 | 203 / 898
|
|
| 2015 | 77 | 8,6 | 77 / 898
|
|
| 2019 | 10 | 1,11 | 10 / 898
|
▼67 |
| 2023[53] | 7 | 7 / 898
|
▼3 |
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM)”. Accesat în .
- ^ Our Parties (în engleză), Party of the European Left
- ^ a b c Socor, Vladimir (). „Ten Reasons Why the Communist Party Won Moldova's Elections Again”. Jamestown. Jamestown Foundation. Accesat în .
- ^ Herd, Graeme P.; Moroney, Jennifer D. P. (). Security Dynamics in the Former Soviet Bloc. Routledge. p. 144. ISBN 9781136497889. Accesat în – via Google Books.
- ^ Moldova | Center for Strategic and International Studies (în engleză), www.csis.org
- ^ Socon, Vladimir (). „Moldova's Communist Party Haunted by Its Past and Its Present”. JamesTown.
- ^ „Moldova election: Will voters choose EU or Putin?”. BBC. .
- ^ „Opportunistic Communist”. Politico. .
- ^ „Our Parties”. European Left. Party of the European Left. Accesat în .
- ^ IMCWP. „Communist and Workers' Parties”. IMCWP (în English). Accesat în .
- ^ Ticudean, Mircea (). „Conservatives Angered By Moldova's Recognition Of Muslims”. RFERL. Radio Free Europe/Radio Liberty. Accesat în .
- ^ „Voronin vrea referendum 'anti-homosexuali'” [Voronin wants 'anti-gay' referendum]. Union.md (în rusă). . Accesat în – via Point.md.
- ^ „Voronin, ieșire rasistă și xenofobă în direct la TV: Vreți să vină soldații NATO aici și să vi se nască copii de culoare?” [Voronin, racist and xenophobic live broadcast on TV: Do you want NATO soldiers to come here and give birth to children of color?]. Adevărul. . Accesat în .
- ^ Nescutu, Madalin (). „Moldova to Host Global Christian Right-Wing Congress”. Balkan Insight. Accesat în .
- ^ „Situl oficial al PCRM, secțiunea "despre partid"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Political Parties of the World (6th edition, 2005), ed. Bogdan Szajkowski, page 414.
- ^ The New York Times, A Polarized Moldova Votes, Mindful of West and Russia, 29 iulie 2009
- ^ Vladimir Voronin a demisionat - VIDEO
- ^ Alegeri locale generale din 14 iunie 2015 pe alegeri.md
- ^ „PCRM a decis să nu înainteze nici un candidat la alegerile prezidențiale din 30 octombrie”. Radio Europa Liberă. Accesat în .
- ^ „Cine este Igor Dodon, președintele ales al Republicii Moldova”. www.digi24.ro. Accesat în .
- ^ „PCRM a decis să nu înainteze nici un candidat la alegerile prezidențiale din 30 octombrie”. Radio Europa Liberă. Accesat în .
- ^ „Vladimir Voronin NU va fi candidatul PCRM la alegerile Prezidențiale din 1 noiembrie 2020. Decizia oficială a PCRM - Paranteze”. paranteze.com. Accesat în .
- ^ „REZULTATE FINALE// PAS a obținut 63 mandate și majoritatea parlamentară. BECS – 32 mandate, Șor – 6 mandate”. sinteza.org. . Accesat în .
- ^ „PSRM și PCRM vor crea o fracțiune comună în Parlament” (în engleză). adevarul.ro. 1626186773. Accesat în 19 iunie 2022. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Declarație șoc în Parlament. Marian Lupu a părăsit PCRM, protv.md
- ^ Marian Lupu a părăsit PCRM, Marian Lupu a părăsit PCRM
- ^ „Фракция коммунистов в парламенте Молдавии потеряла 4 мандата”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dodon, Greceanîi și Abramciuc părăsesc fracțiunea PCRM și sunt gata să voteze președintele țării
- ^ Cel de-al X-lea Congres al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova[nefuncțională]
- ^ „Trei deputați comuniști au părăsit fracțiunea”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ ru Событие 12.12.12: Сергей Сырбу покидает ПКРМ Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Grigore Petrenco vrea locul lui Voronin în fruntea PCRM: Cer convocarea unui congres extraordinar al partidului”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ziua deciziilor pentru comuniști. Tkaciuk, Petrenco și Muntean au fost excluși din conducerea PCRM”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Grigore Petrenco vrea locul lui Voronin în fruntea PCRM: Cer convocarea unui congres extraordinar al partidului”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Petrenco a fost exclus din PCRM. „Ne vedem în judecată”, răspunde acesta
- ^ „DECIS! Deputatul Iurie Muntean a fost exclus din Partidul Comuniștilor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Exclus din PCRM, Iurie Muntean și-a găsit ocupație. Cu ce intenționează să ne surprindă
- ^ „Deputat PCRM: Renunțăm la Partidul Comuniștilor și creăm propria platformă parlamentară”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ 14 deputați PCRM au părăsit fracțiunea ZdG, 21 decembrie 2015
- ^ „Vlad Plahotniuc: În Parlament va fi creată o Platformă Social-Democrată în scurt timp”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Președintele Nicolae Timofti respinge candidatura domnului Vladimir Plahotniuc la funcția de prim-ministru”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Street scenes”. The Economist. . ISSN 0013-0613. Accesat în .
- ^ „Who's left? Who's right?”. The Economist. . ISSN 0013-0613. Accesat în .
- ^ Tismăneanu, Vladimir (). „What Moldova's Protests Mean”. RFERL. Radio Free Europe/Radio Liberty. Accesat în .
- ^ a b Ochoa Espejo, Paulina; Ostiguy, Pierre; Rovira Kaltwasser, Cristóbal; Taggart, Paul A. (). The Oxford Handbook of Populism. Oxford University Press. p. 227. ISBN 9780198803560. Accesat în – via Google Books.
Similarly, the Party of Communists of the Republic of Moldova (which governed Moldova from 2001 to 2009) has a populist streak. Whilst this was much downplayed in government, the party has since re-radicalized in opposition, with parliamentary boycotts and extra-parliamentary "civil disobedience" mobilization. The party has denounced official corruption, "oligarchs," and "[economic] criminals in power," while aiming to defend Orthodox "moral values" against Western intrusions. However, once again, all of the above parties are at most marginally populist: their main ideological nucleus continues to be Marxism-Leninism and European socialism.
- ^ „Vladimir Voronin: Moldova nu renunta la limba si la trecutul comunist nici de dragul UE - International - HotNews.ro”. .
- ^ „Comuniștii moldoveni au consemnat eliberarea Moldovei de sub ocupația română”.
- ^ „73 de ani de la ocuparea Basarabiei. Comuniștii de la Chișinău au sărbătorit "eliberarea de sub ocupația românească"”.
- ^ „Oleg Serebrean: Comunistii moldoveni si-au facut din antiromanism un pilon doctrinar: ZIUA”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Politicianismul de la Chișinău provoacă dezamăgire în România”.
- ^ Luciana Pop - DECIZIE ISTORICĂ: Simbolurile comuniste au fost interzise în R. Moldova la EVZ.ro, 12 iulie 2012
- ^ „Rezultatele alegerilor locale generale din 2023 - alegeri.md”. alegeri.md. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Website oficial Arhivat în , la Wayback Machine.
- Websitul ziarului PCRM
- Uniunea Tineretului Comunist din Moldova Arhivat în , la Wayback Machine.
| Partidele Comuniste Europene | ||||||||||||||
 Austria •  Belarus •  Belgia (Flandra) •  Belgia (Valonia) •  Bosnia-Herțegovina •  Regatul Unit •  Cipru •  Republica Cehă •  Danemarca •  Finlanda •  Franța •  Germania •  Grecia •  Ungaria •  Irlanda •  Italia (PdCI) • Italia (PRC) •  Letonia •  Macedonia •  Moldova •  Olanda •  Norvegia •  Portugalia •  Rusia •  San Marino •  Serbia •  Slovacia •  Spania •  Spania (Catalonia) •  Spania (Țara Bascilor) •  Suedia •  Turcia •  Ucraina
| ||||||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|