Osul iepurelui
| Osul iepurelui | |
|---|---|
| |
| Ononis spinosa | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Fabales |
| Familie: | Fabaceae |
| Specie: | Ononis |
| Nume binomial | |
| Ononis spinosa L, 1753 | |
Modifică text  |
|
Osul iepurelui (Ononis spinosa) este o plantă erbacee din familia Fabaceae, specie euro-asiatică, în România fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, cașul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăștioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei.[1]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgătoare; ce are în pământ un rizom în prelungirea căruia rădăcina atinge o lungime de până la 20 cm, grosime de 1 cm, de culoare cenușie iar partea aeriană, tulpina, înaltă până la 60 cm, ușor brunificată, lemnoasă la bază, cu multe ramificații spre vârf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz și păstaie (fructul) de dimensiune redusă.[2] Înflorește în lunile de vară.
În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane, recoltate în lunile martie-aprilie și septembrie-octombrie.
Componenți principali
[modificare | modificare sursă]Ononizida (heterozidă de natură izoflavonică), ononină și onospină, onocerină, trifolizină și fitoglutină, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil și ulei gras. [3]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]- - adjuvant în afecțiuni renale
- - diuretic
- - elimină toxinele din organism
Indicații
[modificare | modificare sursă]Intern (sub formă de decoct) este recomandat ca adjuvant în afecțiuni renale, 2-3 ceaiuri pe zi ca diuretic.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Plante medicinale - Osul iepurelui
- ^ „Remediu plante - Osul iepurelui”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Terapia naturistă, Răducanu D. Ecaterina, Ed. Științifică, București 1992
