De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nogaii (sau tătari nogai) sunt un grup etnic turcic[1], care locuiește în sudul european al Rusiei, în special în regiunea Caucazului de Nord. Cei mai mulți dintre nogai se găsesc în nordul Daghestanului, în regiunea Stavropol, în Karaciai-Cerchezia și regiunea Astrahan; de asemenea, nogaii locuiesc în Cecenia. Ei vorbesc limba nogai și sunt descendenți ai diferitelor triburi mongolice și turcice, care au format Hoarda Nogai (anii 1440 - 1634).
De asemenea nogaii au constituit populația principală a Hoardei Bugeacului, între secolul al XVII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea (după 1812), când aceștia au fost strămutați de autoritățile țariste din sudul, deja Guberniei Basarabia, spre regiunile interioare ale țării[2]. Ulterior așezările nogailor au fost colonizate cu bulgari, găgăuzi și germani.
