Nicolae Teclu
| Nicolae Teclu | |||
.jpg) | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 18 octombrie 1839 Brașov, Transilvania | ||
| Decedat | (76 de ani) Viena, Austria | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | chimist cadru didactic universitar[*] arhitect | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Rezidență | România, Austria | ||
| Domeniu | chimist | ||
| Alma Mater | Academia de Arte Frumoase din München Universitatea Tehnică din Viena | ||
| Cunoscut pentru | Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase Pigmenți minerali Uleiuri utilizate în pictură Combustia gazelor | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov - d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român de renume internațional, membru al Academiei Române[1] din 1879, susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania. Inițial a studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale.[2] Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în 1839, la Brașov, urmând studiile liceale tot aici. Până la nașterea acestuia, studiul chimiei era slab dezvoltat. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secția Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția Arhitectură.[4] Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov. În 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia.[5] Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume.
Domeniile care au fost studiate de el includ:
- Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
- Pigmenți minerali
- Uleiuri utilizate în pictură
- Combustia gazelor
Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.[6] A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.
Premii și recunoașteri
[modificare | modificare sursă]Este Cavaler al Ordinului Franz Joseph[7].
A primit Medalia „Bene Merenti”[8] (aprilie 1905).
Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional.[9] În plus, o parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia. Unul dintre acestea este Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” din Copșa Mică, Județul Sibiu.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
- ^ Biografia lui Nicolae Teclu
- ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 21.
- ^ Brașoveanul care a revoluționat lumea chimiei. Nicolae Teclu a avut peste 60 de invenții printre care și becul care îi poartă numele, 14 noiembrie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
- ^ „Bunsen, Teclu or Meker-Fisher?”. Accesat în .
- ^ Sumar al istoriei științei în orașul Brașov
- ^ Österreichische Illustrierte Zeitung, 7 November 1909
- ^ Monitorul Oficial, 29 aprilie 1905[nefuncțională], p.829
- ^ ro http://www.referat.ro/referate/Nicolae_Teclu_eabd2.html Arhivat în , la Wayback Machine.
