Mycena galericulata

Mycena galericulata
	Genul Mycena, aici M. galericulata
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Basidiomycetes
Ordin:	Agaricales
Familie:	Mycenaceae
Gen:	Mycena
Specie:	M. galericulata
Nume binomial
	Mycena galericulata; (Scop.) Gray (1821)
Sinonime
	Agaricus conicus Huds. (1778); Agaricus crispus Batsch (1783); Agaricus galericulatus var. albidus Pers. (1801); Mycena galericulata var. albida (Pers.) Roussel (1806); Agaricus galericulatus var. hyemalis Lasch (1829) (1801); Mycena galericulata var. hyemalis (Lasch) P.Kumm. (1871); Mycena rugosa Quél. (1872); Agaricus radicatellus Peck (1878); Mycena radicatella (Peck) Sacc. (1887); Mycena berkeleyi Massee (1893) ; Mycena galericulata var. candicans Velen. (1920); Mycena galericulata var. erubescens Velen. (1920);
	Modifică text

Mycena galericulata (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Samuel Frederick Gray, 1821) din încrengătura Basidiomycota, în familia Mycenaceae și de genul Mycena,^[1]^[2] este o specie foarte frecventă saprofită de ciuperci necomestibile, fiind o descompunătoare ulterioară. O denumire populară nu este cunoscută. Trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri cu multe exemplare, adesea în mănuchiuri, într-o împrejurare mai umedă în toate felurile de păduri, prin grădini, livezi și parcuri, preferat pe și pe lângă carpeni, fagi și stejar]]i, respectiv brazi argintii, molizi și pini. Este un burete foarte adaptabil, nespecific, care trăiește pe copaci care sunt uneori încă vii, dar în cea mai mare parte deja morți, pe trunchiuri, cioturi, lemn îngropat și rădăcini. Apare de la câmpie la munte (de la o atitudine de peste 800 m mai rar), din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie), atât timp cât vremea nu este geroasă.^[3]^[4] Mycena galericulata este tip de specie.

Taxonomie

Numele binomial Agaricus galericulatus a fost determinat de naturalistul tirolez de origine italiană Giovanni Antonio Scopoli în volumul 2 al operei sale Flora carniolica din 1772.^[5] Apoi, în anul 1821, botanistul și micologul englez Samuel Frederick Gray a transferat specia corect la genul Mycena sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 1 al lucrării sale principale „A natural arrangement of British plants”,^[6] fiind numele curent valabil (2024).

Au fost descrise o serie întreagă de variante de culoare și formă, dar probabil că nu au nicio relevanță taxonomică. De aceea, infocaseta deține doar o selecție, lista completă se poate verifica la Index Fungorum (Vezi mai sus!). Destul de des se poate întâlni variația Mycena galericulata var. albida (Pers.) Roussel (1806).

Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche μύχης=ciupercă, burete),^[7] iar epitetul specific de la cuvântului latin (latină galericulum=perucă/ șapcă (de blană) mică, glugă),^[8] datorită aspectului pălăriei (relația dintre lamele și cuticulă).

Descriere

Pălăria: cu un diametru de 2-6 (8) cm este destul de subțire și ceva fibroasă, în formă de clopot sau conică, mai târziu arcuită, dar niciodată complet ecranată, cu o cocoașă largă în vârful pălăriei și cu marginea ridicată la bătrânețe. Cuticula goală și mată este canelată radial sau brăzdată până la mijloc, cocoașa rămânând netedă. Coloritul variază, el poate fi albicios, galben-maroniu, gri-maroniu pal până la slab brun, cu marginea mai deschisă și cu cocoașa puțin mai închisă la culoare.
Lamelele: sunt subțiri, nu foarte dense, bulboase, cu lamele intermediare de lungime diferită și aderente la picior. La bază sunt conectate într-o manieră zbârcită sau conturându-se așezate transversal. Muchiile sunt netede până la ondulat zimțate. Coloritul inițial albicios până la gri deschis devine cu avansarea în vârstă adesea roz.
Piciorul: rigid cu o înălțime de 4-8 (12) cm și o grosime de 0,3-0,7 (0,9) cm este mereu mai lung ca diametrul pălăriei, fiind cilindric, uneori slab îndoit, gol pe dinăuntru și fără inel cu baza albicioasă, parțial înrădăcinând fusiform și țesălată păros (datorită ruperii multor fire fine de miceliu când ciuperca este scoasă din substratul lemnos). Coloritul este cenușiu strălucitor până la maroniu, vârful în mare parte mai deschis.
Carnea: gri-albicioasă, spre bază brună până brun-negricioasă, este destul de subțire și fibroasă. Mirosul este făinos, adesea de ridichi, tânăr de castravete sau pepene verde, iar gustul blând și făinos.^[3]^[4]
Caracteristici microscopice are spori elipsoidali, netezi, hialini (translucizi) și amilozi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), cu o mărime de 9-11 x 6 (7)-8 (9) microni. Pulberea lor este crem deschis. Basidiile clavate cu preponderent doar 2 sterigme fiecare măsoară 30 (34)-35 (40) x (7) 8-9 microni. Elementele cuticulei (pileipellis) sunt divergente, cu noduri scurte și extensii în formă de bețișor. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) de 32-(38) 40 × (7) 8-12 (15) microni în formă de măciuca sunt numeroase. Vârful sau întregul capăt extins poartă mai multe proeminențe și noduri asemănătoare unor degete sau bastonașe cu o lățime de 8-12 µm care pot deveni oarecum ramificate când sunt bătrâne. Cheilocistidele apar așadar în formă de perie. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc. Trama lamelară este formată din hife mai mult sau mai puțin paralele care de decolorează brun-vinaceu într-o soluție de iod.^[9]^[10]
Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

M galericulata, pălărie
M. galericulata, lamele și picior
M. galericulata, lamele din apropiere
M. galericulata bătrâne
M. pura în grup mare

Confuzii

Mycena galericulata poate fi confundată de exemplu cu alte specii ale genului cu toate necomestibile, cum sunt de exemplu Mycena abramsii sin. Mycena praecox,^[11] Mycena fagetorum,^[12] Mycena galopus (miros de ridichi, lapte alb),^[13] Mycena inclinata (miros rânced),^[14] Mycena pearsoniana,^[15] Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, margine canelată, miros de ridiche).^[16] Mycena renati sin. Mycena flavipes (miros de clor),^[17] Mycena strobilicola (miros de clor)^[18] și Mycena tintinnabulum,^[19] dar, de asemenea, cu Entoloma sericellum (necomestibil, fără valoare culinară)^[20] sau Hydropus marginellus (comestibil).^[21]

Specii asemănătoare în imagini

Entoloma sericellum
Hydropus marginellus sin. Mycena marginella
Mycena abramsii
Mycena fagetorum

Mycena galopus
Mycena inclinata
Mycena pearsoniana

Mycena pura
Mycena renati
Mycena-strobilicola
Mycena tintinnabulum

Valorificare

Mycena galericulata nu este otrăvitoare, dar din cauza calității inferioare a cărnii și al mirosului nu prea plăcut nu poate fi folosită în niciun caz în bucătărie.

Note

^ Index Fungorum
^ MycoBank
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281 - 1, ISBN 3-405-12081-0
^ ^a ^b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 220-221 - 1, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Giovanni Antonio Scopoli: „Flora carniolica”, vol. 2, Editura K.P. Krause, Viena 1772, p. 445, nr. 1564
^ Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821, p. 619 Ediție digitală, vol. 1
^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 580
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 507, ISBN 3-468-07202-3
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. V, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. tab. 234
^ Alexander H. Smith, Ann Arbor (ed.): „North American species of Mycena”, Editura University of Michigan Press, Michigan 1947, p. 347
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 288-289 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Mirko Svrc̆ek, Bohumil Vančura: „Das grosse Pilzbuch”, Editura Artia, Praga 1983, p. 183
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12124-8
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 278-279, ISBN 3-405-12081-0
^ Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Die Gattungen der Grosspilze Europas. Bestimmungsschlüssel und Gesamtregister der Bände I bis V“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1983, p, 119-120, ISBN: 978-3-4373-0352-4
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 280-281, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 1, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 276-277, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 304-305, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 258-259 - 2, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 332-333, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura Harper Collins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7
Dennis E. Desjardin, Michael G. Wood, Frederick A. Stevens: “California Mushrooms: The Comprehensive Identification Guide”, Editura TIMBER PR INC; Illustrated edition, Portland, Oregon, 2015, ISBN-13: ‎978-160-4-69353-9
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
Bruce Ing: „The Fungi of North East Wales: A Mycota for Vice-Counties 50 (Denbighshire) and 51 (Flintshire)”, Editura University of Chester Press, Chester 2020, ISBN: 978-1910-48142-4
German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 461, ISBN 978-3-8001-3536-1
Irmgard Krisai-Greilhuber: „Die Makromyceten im Raum von Wien: Ökologie und Floristik“, Editura IHW-Verlag, Eching 1992, ISBN: 978-3-980-27326-8
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Raymond McNeil: „Le grand livre des champignons du Québec et de l'est du Canada”, Éditions Michel Quintin, Québec 2020, ISBN: 978-2-89762-301-2
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0

Legături externe

Materiale media legate de Mycena galericulata la Wikimedia Commons
Mycena galericulata, film german
Mycena galericulata, film în limba spaniolă
Mycena galericulata, film în limba rusă
Mycena galericulata, mai multe imagini

[1] Index Fungorum

[2] MycoBank

[Cetto_2-3] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281 - 1, ISBN 3-405-12081-0

[Laux-4] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 220-221 - 1, ISBN 978-3-440-14530-2

[5] Giovanni Antonio Scopoli: „Flora carniolica”, vol. 2, Editura K.P. Krause, Viena 1772, p. 445, nr. 1564

[6] Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821, p. 619 Ediție digitală, vol. 1

[7] Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 580

[8] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 507, ISBN 3-468-07202-3

[9] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. V, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. tab. 234

[10] Alexander H. Smith, Ann Arbor (ed.): „North American species of Mycena”, Editura University of Michigan Press, Michigan 1947, p. 347

[11] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 288-289 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[12] Mirko Svrc̆ek, Bohumil Vančura: „Das grosse Pilzbuch”, Editura Artia, Praga 1983, p. 183

[13] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12124-8

[14] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 278-279, ISBN 3-405-12081-0

[15] Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Die Gattungen der Grosspilze Europas. Bestimmungsschlüssel und Gesamtregister der Bände I bis V“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1983, p, 119-120, ISBN: 978-3-4373-0352-4

[16] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 280-281, ISBN 3-405-12116-7

[17] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 1, ISBN 3-405-12116-7

[18] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 276-277, ISBN 3-405-12081-0

[19] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 304-305, ISBN 88-85013-37-6

[20] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 258-259 - 2, ISBN 88-85013-37-6

[21] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 332-333, ISBN 88-85013-37-6

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

Identificatori taxonomici
Mycena galericulata	Wikidata: Q1467364 Wikispecies: Mycena galericulata BioLib: 60352 EoL: 188563 Fungorum: 233636 GBIF: 2526880 iNaturalist: 63446 IRMNG: 11043996 MycoBank: 233636 NBN: NHMSYS0001490143 NCBI: 71905 NZOR: 0398c398-70bf-4e23-974c-051d22ab7d54 uBio: 1250495
Agaricus galericulatus	Wikidata: Q105048279 Fungorum: 217103 GBIF: 2526890 NZOR: 736a39dc-d208-4725-993b-0213c745ae69