Mariia Prîmacenko
| Mariia Prîmacenko | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Bolotnea, Q16689655(d), gubernia Kiev(d), Imperiul Rus[1] |
| Decedată | (88 de ani)[2] Bolotnea, Raionul Ivankiv, Regiunea Kiev, Ucraina |
| Înmormântată | Bolotnea |
| Copii | Fedir Prîmacenko[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Republica Populară Ucraineană.svg){kind=small} Republica Sovietică Socialistă Ucraineană Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Ucraina |
| Ocupație | pictoriță desenatoare[*] artist vizual[*] |
| Limbi vorbite | limba ucraineană |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Mișcare artistică | Artă naivă |
| Opere importante | A Dove Has Spread Her Wings and Asks for Peace[*] |
| Premii | Ordinul Insigna de Onoare zaslujennîi deiatel iskusstv Ukrainskoi SSR[*] () Pocesna vidznaka Prezîdenta Ukraiinî[*] Medalia „Comemorarea aniversării de 1500 de ani a Kievului”[*] Legendă națională a Ucrainei[*] |
| Site oficial | http://www.prymachenko.in.ua/ |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mariia Prîmacenko (în ucraineană Марія Оксентіївна Примаченко, transliterare Mariia Oksentiiivna Prîmacenko; n. , Bolotnea, Q16689655(d), gubernia Kiev(d), Imperiul Rus – d. , Bolotnea, Raionul Ivankiv, Regiunea Kiev, Ucraina)[3] a fost o pictoriță ucraineană de artă populară, reprezentantă a artei naive. Artista a folosit ca tehnici desenul, broderia și pictura pe ceramică. Prîmacenko a fost laureată a Premiului Național al Ucrainei „Taras Șevcenko”, Artistă de onoare a URSS în 1970, Artist al Poporului din Ucraina. Pablo Picasso a spus odată, după ce a vizitat o expoziție Prîmacenko din Paris: „Mă închin în fața miracolului artistic al acestei strălucite ucrainene”.[4] UNESCO a declarat anul 2009 drept Anul Mariei Prîmacenko.[5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Mariia Prîmacenko s-a născut într-o familie de țărani și și-a petrecut întreaga viață în satul Bolotnea din fostul raion Ivankiv, regiunea Kiev, situat la 30 km de Cernobîl.[6]
În copilăria ei, Prîmacenko s-a îmbolnăvit de poliomielită, iar această boală dureroasă i-a influențat viața. Ca urmare a bolii a fost nevoită să meargă folosint cârjele.[7] A devenit o persoană grijulie, având compasiune pentru natură și pentru orice ființă vie.[8]
La Kiev, Prîmacenko l-a întâlnit pe Vasîl Marînciuk. În martie 1941, s-a născut fiul lor, Fedir. Nu au avut timp să se căsătorească - Vasîl a plecat la război și nu s-a mai întors. Fiul lui Fedir Prîmacenko a devenit un artist popular. El și soția sa au crescut doi fii, nepoții artistei.[9]
Operă
[modificare | modificare sursă]
În 1936, la Prima Expoziție Republicană de Artă Populară din Kiev, picturile lui Prîmacenko au primit o sală întreagă și ea a fost premiată cu diploma de gradul 1.[7] Expoziție a fost văzută de Moscova, Leningrad și Varșovia. Lucrările ei au fost expuse cu succes constant la expoziții de la Paris, Varșovia, Sofia, Montreal și Praga.
Lucrările de artă ale lui Prîmacenko înfățișează fiare mitologice fabuloase și își au rădăcinile în legende populare și basme, hrănite de viața și cultura reală ucraineană.[7]
Compozițiile lui Prîmacenko au fost expuse în toată fosta Uniune Sovietică, Ucraina și alte țări (Franța, Canada, Polonia și Germania).[10] Albumele ei au fost publicate în întreaga lume și continuă să fie prezentate în expoziții internaționale. Pictura ei Șoarece la plimbare a fost copiată de designera finlandeză Kristina Isola într-un design de țesătură Folks in the Woods, care a fost folosit și de Finnair pentru decorarea avioanelor.[11]
Lucrări și recunoaștere
[modificare | modificare sursă]În onoarea artistei, în 2008 Banca Națională a Ucrainei a lansat o monedă comemorativă. UNESCO a declarat 2009 ca anul Prîmacenko și în acel an o planetă mică a fost numită în memoria sa – planeta 14624 Primachenko.[7][3]
Muzeul de Istorie și Etnografie din Ivankiv, unde erau expuse unele lucrări ale lui Prîmacenko, a fost ars în februarie 2022 în timpul invaziei Rusiei în Ucraina. Peste 20 de lucrări ale artistei au fost distruse.[12][13][14]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Lucrări ale Mariei Prîmacenko pe situl "Art Ukraine" la Wayback Machine (archived )
- Un set de cărți poștale de Mariia Prîmacenko. Leningrad, Aurora Art Publishers, 1979.
- „Meine Welt”. Maria Prymatschenko — Malerei. Wiktor Maruschtschenko — Fotografie. Katalog Berlin, Kommunale Galerie, 2000.
- Expoziția Mariei Prîmacenko la Muzeul Croat de Artă naivă, 2022
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Примаченко Мария Авксентьевна, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Mariia Prîmacenko" class="Z3988">
- ^ The Fine Art Archive, accesat în The Fine Art Archive&rft_id=https://cs.isabart.org/person/145379&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Mariia Prîmacenko" class="Z3988">
- ^ a b „Maria Primachenko” (în engleză). Culturical. . Accesat în .
- ^ Podcast, HerArt (). „Maria PRYMACHENKO — the Ukrainian artist that made Picasso bow down”. Medium (în engleză). Accesat în .
- ^ Maria Prymachenko at Ukrainian Art Library. [Accessed 2 March 2021].
- ^ „A set of postcards by Maria Primachenko” (în engleză). Ukrainian Art Library. Accesat în .
- ^ a b c d „Primachenko paintings. Biography”. skudelnica.ru. Accesat în .
- ^ „Maria Prymachenko”. SKETCHLINE. Accesat în .
- ^ „75 років від дня народження Федора Васильовича Примаченка (Приймаченко) (1941–2008), майстра народного декоративного розпису. Народився на Київщині — Славутицька бібліотека”. slavutichlib.com.ua. Accesat în .
- ^ Oksana Sobko. „The "Fairylike World" of Maria Prymachenko”. Day.kyiv.ua. Accesat în .
- ^ „Daily: Marimekko print copied from Ukrainian folk artist” (în engleză). News. . Accesat în .
- ^ Giorgobiani, Natia (). „A museum with unique works by Maria Primachenko burned down near Kiev”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Оккупанты сожгли музей в Иванкове, сгорели работы Марии Приймаченко”. Украинская правда.
- ^ „Україна втратила понад 20 робіт Марії Примаченко внаслідок нападу Росії – Литовченко”. Радіо Свобода.