Sari la conținut

Mariam-uz-Zamani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mariam-uz-Zamani
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Amber⁠(d), Jaipur State⁠(d), India Modificați la Wikidata
Decedată (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Agra, Imperiul Mogul Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăTomb of Mariam-uz-Zamani[*][[Tomb of Mariam-uz-Zamani (tomb of Mughal Empress Mariam-uz-Zamani, favorite wife of Emperor Akbar.)|​]]
Agra Modificați la Wikidata
PărințiBharmal[*][[Bharmal (Maharaja of Jaipur)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJalaluddin Muhammad Akbar (–) Modificați la Wikidata
CopiiJahangir I[*][[Jahangir I (Mughal emperor from 1605 to 1627)|​]]
Mirza Hassan[*][[Mirza Hassan (shahzada of the Mughal Empire (1564))|​]]
Hussain Mirza[*][[Hussain Mirza (mughal Prince (1564))|​]] Modificați la Wikidata
Religiehinduism Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
queen mother[*][[queen mother (title sometimes granted to a queen who is the mother of a reigning king or queen)|​]]
Împărăteasă consoartă[*]​ Modificați la Wikidata
Domnie –
queen mother[*][[queen mother (title sometimes granted to a queen who is the mother of a reigning king or queen)|​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mariam-uz-Zamani („Maria veacului”);[2] (c. 1542 – 19 mai 1623), cunoscută în mod obișnuit sub porecla de „Jodha Bai”,[3] a fost principala consoartă a împăratului [lower-alpha 1], precum și soția preferată a celui de-al treilea împărat Mughal, Akbar.[4][5][6][7][8][9][10][11] Ea a fost, de asemenea, cea mai longevivă împărăteasă hindusă a Imperiului Mughal, cu o domnie de patruzeci și trei de ani (1562–1605).[12]

Născută prințesă Rajput,[13][a] a fost dată de soție lui Akbar de către tatăl ei, Raja Bharmal din Amer, din motive politice.[16][17] Căsătoria ei cu Akbar a dus la o schimbare treptată a politicilor religioase și sociale ale acestuia din urmă. Ea este considerată pe scară largă în istoriografia indiană modernă ca exemplificând atât toleranța lui Akbar, cât și a mogulilor față de diferențele religioase și politicile lor inclusive într-un imperiu multietnic și multi-religios în expansiune.[17] Era o femeie extrem de frumoasă[18] și se spunea că posedă o frumusețe neobișnuită.[19] Se presupune că avea un trup puternic și muscular[20] și era cunoscută atât pentru grația, cât și pentru intelectul ei. În cuvintele lui Akbar, ea era descrisă ca fiind „o bucată de lună”.[21]

Ea a fost o soție de rang înalt a lui Akbar, care, în cuvintele lui Abu'l-Fazl ibn Mubarak, avea un rang înalt în haremul imperial.[22] Ea este numită favorita și o consoartă influentă a lui Akbar, având o influență considerabilă în problemele curții.[23][4][24][25][26][27] Descrisă ca fiind o femeie inteligentă,[28] cumsecade, bună[29] și cu vederi largi[30], ea a fost adesea consultată de Akbar în chestiuni importante.[31] Ea a fost mama fiului cel mai mare al lui Akbar și ulterior succesor, Jahangir, și bunica lui Shah Jahan.

Nume, titluri și origini

[modificare | modificare sursă]

Mariam-uz-Zamani a fost născută în 1542 ca fiica lui Raja Bharmal din Amer de soția sa Rani Champavati, fiica lui Rao Ganga Solanki.[32][33][34] Bunicii ei paterni au fost Raja Prithviraj Singh I și Apurva Devi, o fiică a lui Rao Lunkaran din Bikaner.[35]

Numele ei de naștere este necunoscut.[17] Surse istorice ulterioare oferă câteva sugestii pentru numele ei de naștere. De exemplu, într-o genealogie din secolul al XVIII-lea a clanului ei (Kachwahas), ea este denumită „Harkhan Champavati”.[17] Alte nume furnizate de diverse surse includ Harkha Bai,[16] Jiya Rani, Maanmati bai,[36] Harika bai, Hira Kunwari,[37] Heer Kunwari, Shahi-Bai și Shahi Begum.[38]

I s-a acordat un nume onorific musulman, „Wali Nimat Begum” („Binecuvântările lui Dumnezeu”) de Akbar, în 1564, după doi ani de căsătorie.[39] „Mariam-uz-Zamani” („Maria/ Milostiva veacului”) a fost un titlu prestigios acordat de Akbar cu ocazia nașterii fiului lor Jahangir.[40][41] Acesta a fost titlul prin care se face referire la ea în cronicile contemporane Mughal, inclusiv în autobiografia lui Jahangir, Tuzk-e-Jahangiri.[42] Pe lângă titlul de Mariam-uz-Zamani, ea mai purta și două titluri glorioase de „Mallika-e-Muezamma” („Împărăteasa Înălțată”)[43] și „Mallika-e-Hindustan” („Împărăteasa Hindustanului”).[43] Ea a fost numită în mod uzual „Shahi Begum” („Consoarta imperială”) pe tot parcursul domniei sale.[44][45] Ea obișnuia să folosească oficial numele Wali Nimat Mariam-uz-Zamani Begum Sahiba.[46]

Identificare greșită

[modificare | modificare sursă]

Denumirea greșită de Jodha Bai

[modificare | modificare sursă]

Atribuire greșită ca fiind creștină

[modificare | modificare sursă]

Identitatea lui Mariam-uz-Zamani a fost de-a lungul secolelor atribuită în mod fals ca fiind creștină, în primul rând datorită titlului ei, „Mariam”, și din cauza lipsei detaliilor despre originea ei din cronicile oficiale Mughal, dând naștere la speculații despre rasa și religia ei.[6] S-a presupus de diverși scriitori că, deoarece se numea Mariam, trebuie să fi fost o doamnă creștină. Cu toate acestea, Islamul o venerează pe Maria sau Mariam ca fiind musulmană. Maryam este singura femeie numită în cartea lor sfântă Coran și, conform musulmanilor, a fost cea mai mare femeie care a trăit vreodată. Aceasta arată onoarea acordată împărătesei și rangul ei distins ca soție a lui Akbar, ca titlu cu un nume identic, „Mariam Makani” a fost acordat mamei lui Akbar de către Akbar.

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Profesorul Ellison Banks Findly a notat că motivele absenței sale în izvoarele istorice au fost bigotismul, faptul că era hindu la naștere, faptul că era cea mai mare fiică a lui Raja Bihari Mal și prejudiciu.[14][15]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Jodh Baie, Collective Biographies of WomenCollective Biographies of Women&rft_id=http://cbw.iath.virginia.edu/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Mariam-uz-Zamani" class="Z3988"> 
  2. ^ Mukhia, Harbans (). India's Islamic Traditions, Islam in Kashmir (Fourteenth to Sixteenth Century). New Delhi [India]: The Medieval History Journal, New Delhi. p. 126. 
  3. ^ Houghteling, Sylvia (). „The Emperor's Humbler Clothes: Textures of Courtly Dress in Seventeenth-Century South Asia”. Ars Orientalis. 47 (20220203): 103. doi:10.3998/ars.13441566.0047.005. JSTOR 45238933. 
  4. ^ a b Hindu Shah, Muhammad Qasim (). Gulshan-I-Ibrahimi. 2. p. 143. Akbur, after this conquest, made a pilgrimage to Khwaja Moyin-ood-Deen Chishty at Ajmere and returned to Agra; from whence he proceeded to visit the venerable Sheikh Sulim Chishty, in the village of Seekry. As all the king's children had hitherto died, he solicited the Sheikh's prayers, who consoled him, by assuring him he would soon have a son, who would live to a good old age. Shortly after, his favourite sooltana, being then pregnant, on Wednesday the 17th of Rubbee-ool-Awul, in the year 997 was delivered of a son, who was called Sulim. 
  5. ^ Mehta, Jaswant Lal. Advanced Study in the History of Medieval India (în engleză). Sterling Publishers Pvt. Ltd. p. 222. ISBN 978-81-207-1015-3. Bihari Mal gave rich dowry to his daughter and sent his son Bhagwan Das with a contingent of Rajput soldiers to escort his newly married sister to Agra as per Rajput custom. Akbar was deeply impressed by the highly dignified, sincere and princely conduct of his Rajput relations. He took Man Singh, the youthful son of Bhagwant Das into the royal service. Akbar was fascinated by the charm and accomplishments of his Rajput wife; he developed real love for her and raised her to the status of chief queen. She came to exercise profound impact on the sociocultural environment of the entire royal household and changed the lifestyle of Akbar. Salim (later Jahangir), the heir to the throne, was born of this wedlock on 30th August 1569. 
  6. ^ a b Ashirbadi Lal, Srivastava (). Medieval Indian Culture. Universal Publications. p. 184. 
  7. ^ Chaudhary, S.N. Roy (). Restoration of Split Milk. Gyan Publishing House. p. 77. ISBN 978-81-212-1046-1. The mother of Jahangir was a pious Hindu princess, the most favorite queen of Akbar 
  8. ^ „Jodha Bai's 474th birth anniversary: 17 facts about the Queen Mother”. India Today. 
  9. ^ Hunter, William W. (). Lodge, Henry Cabot, ed. The History of Nations: India and Modern Persia. 5. P.F. Collier & son, New York. p. 114. His favorite wife was a Rajput princess, mother of his successor, Jahangir. 
  10. ^ Lal 1980, p. 322.
  11. ^ Esposito, John L. (). The Oxford History of Islam. Oxford University Press, New York. ISBN 978-0-19-510799-9. OCLC 40838649. 
  12. ^ Findly 1988, pp. 229, 233.
  13. ^ Aftab, Tahera (). Inscribing South Asian Muslim Women: An Annotated Bibliography & Research Guide. Leiden: Brill Publishers. p. 44. 
  14. ^ Findly 1988, p. 229.
  15. ^ „Harking back: Mystery of the Rajput empress Mariam Zamani”. DAWN.COM. . 
  16. ^ a b Chandra, Satish (). Medieval India: from Sultanate to the Mughals (ed. Revised). New Delhi: Har-Anand Publications. pp. 111–112. ISBN 978-81-241-1066-9. 
  17. ^ a b c d chief, Bonnie G. Smith (). The Oxford encyclopedia of women in world history. Oxford [England]: Oxford University Press. p. 656. ISBN 978-0-19-514890-9. 
  18. ^ Pillai, Manu S. (). The Courtesan The Mahatma And The Italian Brahmin Tales From Indian History. Westland Publications Limited. 
  19. ^ Price, Mahor David, ed. (). Tarikh-i-Salim Shahi. 
  20. ^ Beni Prasad (). History Of Jahangir 1930. p. 24. 
  21. ^ Badayuni, Abdul Qadir (). Muntakhab-ut-Tawarikh. 2. p. 125. 
  22. ^ Fazl, Abul (). Ain-I-Akbari. 3. p. 49. When the world-conquering armies had been deputed, the Shāhinshāh proceeded stage by stage. On the day that he reached Sirohī, Mādhū* Singh and a number of men were sent to fetch that nursling of fortune's garden, Shahzāda Sultān Daniel, who had been conveyed from Ajmīr to Amber, so that he might be brought back to Ajmīr, and might come under the shadow of the Presence. In order to do honour to Rajah Bhagwān Das, his auspicious sister, who held high rank in the imperial harem, was sent off in order so that she might be present at the mourning for her brother Bhūpat, who had fallen in the battle of Sarnāl. 
  23. ^ Smith, Bonnie G., ed. (). The Oxford Encyclopedia of Women in World History. 4. Oxford University Press. p. 656. ISBN 978-0-19-514890-9. 
  24. ^ Khan, Ahmad Nabi (). Pakistan archaeology no.7. p. 123. 
  25. ^ Havell, E. B. (Ernest Binfield) (). The history of Aryan rule in India from the earliest times to the death of Akbar. The Library of Congress. New York, Frederick A. Stokes company. p. 463. 
  26. ^ Schimmel, Annemarie (). The empire of the great Mughals: history, art and culture. Corinne Attwood, Burzine K. Waghmar, Francis Robinson. London. p. 148. ISBN 978-1-86189-185-3. OCLC 61751123. 
  27. ^ Srivastava. A.l. (). A Short History Of The Akbar The Great. p. 22. 
  28. ^ Mubarak, Abul -Fazl (). Ain-i-Akbari. p. 36. 
  29. ^ Badayuni, Abdul Qadir (). Muntakhab-ut-Tawarikh. III. 
  30. ^ „Unknown fact about Queen Mother Mariam uz Zamani”. India Today⁠(d). .d)&rft.atitle=Unknown fact about Queen Mother Mariam uz Zamani&rft.date=2016-10-01&rft_id=https://www.indiatoday.in/education-today/gk-current-affairs/story/jodha-bai-344257-2016-10-01&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Mariam-uz-Zamani" class="Z3988"> 
  31. ^ Lal 1980, p. 104. : „With a blue-blooded Rajput princess in the harem, there came about a radical change in the style of life in the palace and at the court.' Jodha Bai was as good-looking as she was tactful. Warm-hearted liberalism added lustre to her physical charm. Akbar respected her. So did everybody else. Maham Anga, in particular, became very fond of her. Soon she became a centre around which life in the palace revolved. Akbar often consulted her on important matters; her responses were invariably high-minded and above partisanship. An equation of complete trust gradually developed between the two. The future greatness of Akbar was in no small measure due to the large-heartedness of Jodha Bai. With a lesser person in her place, the story of the reign of Akbar might have been different.”
  32. ^ L. McJannet, Bernadette Andrea, Early Modern England and Islamic Worlds (2011), p. 106
  33. ^ C. M. Agrawal, Akbar and his Hindu officers: a critical study (1986), p. 27
  34. ^ Sarkar, J. N. () [1984]. A History of Jaipur (ed. Reprinted). Orient Longman. p. 43. ISBN 978-81-250-0333-5. 
  35. ^ Sarkar 1994, pp. 31-34.
  36. ^ Schimmel, Annemarie (). The empire of the great Mughals: history, art and culture. Corinne Attwood, Burzine K. Waghmar, Francis Robinson. London. p. 143. ISBN 978-1-86189-185-3. OCLC 61751123. 
  37. ^ Manuel, Paul Christopher; Lyon, Alynna; Wilcox, Clyde (). Religion and Politics in a Global Society. Plymouth [England]: Lexington Books. p. 68. 
  38. ^ Hooja, Rima (). A history of Rajasthan. New Delhi: Rupa & Co. ISBN 978-81-291-0890-6. OCLC 80362053. 
  39. ^ Srivastava, Ashirbadi Lal (). The History and Culture of the Indian People. 7. p. 368. 
  40. ^ Verma, Chob Singh (). Splendour of Fatehpur Sikri. Agam Kala Prakashan. p. 6. 
  41. ^ Mehta, Jl. Advanced Study in the History of Medieval India (în engleză). Sterling Publishers Pvt. Ltd. p. 374. ISBN 978-81-207-1015-3. 
  42. ^ Rogers, Alexander; Beveridge, Henry, ed. (). The Tūzuk-i-Jahāngīrī or Memoirs of Jahāngīr, Volume 2. Royal Asiatic Society, London. p. 78. 
  43. ^ a b Lal, Muni (). Akbar. V.P. House Private ltd., Delhi. p. 133. 
  44. ^ Asher, Catherine Blanshard (). Architecture of Mughal India, Part 1, Volume 4. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-26728-1. Accesat în . 
  45. ^ Badayuni, Abdul Qadir (). Muntakhab-ut-Tawarikh. 2. p. 112. 
  46. ^ Sujan Rai, Bhandari (). Khulasat-ut-Tawarikh. Zafar Hasan. p. 374. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mariam-uz-Zamani&oldid=15890205