Sari la conținut

Leonard Mociulschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonard Mociulschi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Siminicea, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMunții Carpați Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Republica Populară Română
 Republica Socialistă România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
conducător militar
memorialist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie
Gebirgsjäger[*][[Gebirgsjäger (light infantry part of the alpine or mountain troops (Gebirgstruppe) of Germany and Austria)|​]]  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Balcanic
Operațiunea Barbarossa  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Cavaler al Crucii de Fier ()
Ordinul Apărarea Patriei[*]​
Crucea de Fier cl. a II-a[*]​ ()
Crucea de Fier cl. I[*]​ ()
Ordinul Mihai Viteazul ()
Ordinul Mihai Viteazul ()
Ordinul Mihai Viteazul ()
Ordinul „23 August” ()
Croix de guerre
Vapaudenristin ritarikunta[*][[Vapaudenristin ritarikunta (Finnish honorary chivalry order)|​]] ()
Ordinul național „Steaua României” ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Generalul de divizie Mociulschi la întoarcerea de pe frontul din Cehoslovacia (aprilie 1945)
Generalul Mociulschi decorează pe ostașii care s-au distins în lupte. 1945

Leonard Mociulschi (Leonard Moczulski) (n. , Siminicea, Suceava, România – d. , București, România) a fost un general român de origine poloneză,[1] care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Și-a început cariera militară în 1910 la Școala de Ofițeri de Infanterie pe care o termină în 1912 ca sublocotenent.[2]

Participă la campania României din Războiul Balcanic (1913). La începutul Primului Război Mondial, era Comandantul Companiei a 10-a din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. Remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, a fost decorat de Regele Ferdinand și de generalul Berthelot.

După război, este avansat la gradul de maior. Leonard Mociulschi a fost apreciat la superlativ de comandantului Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza în anul 1922 ca "un valoros ofițer, de nădejde, înzestrat cu deosebite calități".

În 1932 este numit la comanda unui batalion de munte în Sighetul Marmației, unde a primit gradul de locotenent colonel, până în 1937, când este avansat colonel.

Grade militare

[modificare | modificare sursă]
  • 1912 - sublocotenent
  • 1917 - căpitan
  • 1932 - locotenent colonel
  • 1937 - colonel
  • 1941 - general de brigadă

A fost înaintat în 1 aprilie 1937 la gradul de colonel și în 24 ianuarie 1942 la gradul de general de brigadă.[3]

Al Doilea Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

În 1940 este desemnat comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixtă Munte. A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia și energia cu care a condus detașamentele Brigadei la trecerea frontierei, în zona Vicovul Cindei, la cucerirea regiunii Storojineț și în special la forțarea Nistrului, în zilele de 17 și 18 Iulie, unde sub focul ucigător al inamicului din cazemate a inpulsionat prin exemplul personal pe direcția de efort a Brigadei”.[4]

A participat la asaltul asupra Crimeei condus de von Manstein. Este numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vânători de Munte. Din 1942, este promovat la comanda Diviziei 3 Munte și a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a II-a Leonard Mociulschi a participat în calitate de comandant al trupelor române de vânători de munte care au luptat alături de forțele militare naziste împotriva URSS-ului. Pentru meritele sale, Mociulschi a fost decorat cu 5 decorații ale armatei germane .[5]

Din octombrie 1942 până în august 1943, Divizia 3 Munte, a desfășurat lupte în peninsula Taman din Caucazul de Vest.

În cadrul campaniei împotriva Germaniei este numit la comanda Grupului Crișuri, participând la eliberarea Țării Crișurilor (Transilvania de Vest). După eliberarea Ardealului au urmat luptele din Munții Bukk (Ungaria), în Slovacia, victoriile din masivele Javorina unde este decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a cu spade.

Sfârșitul războiului l-a găsit pe generalul Mociulschi la comanda Corpului de Munte.

Generalul Mociulschi a fost arestat pe baza unor acuzații false. Din lipsa probelor, Tribunalul Poporului îl achită pe Leonard Mociulschi de orice penalitate pentru faptele prevăzute de art. 2. litera d. din Legea Nr.312/1945.

Generalul de divizie Leonard Mociulschi a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[6]

Pe 12 august 1948 fiind acuzat ca "element reacționar și ostil R.P.R." a fost din nou arestat și închis fără proces "pentru conduită contrară regimului democrat" și trimis la muncă silnică la canalul Dunăre-Marea Neagră, și în colonia de munca de la Onești. Este eliberat, în baza Deciziei Tribunalului București Nr. 2496/01.10.1955, pe 10 octombrie 1955 din penitenciarul Jilava, dar i se stabilește domiciliul forțat în Blaj. În august 1960 se mută în satul Purcăreni, județul Brașov, iar în decembrie 1964 în Brașov.

După vizita oficială în România a generalului Charles de Gaulle, președintele Franței, generalul român, decorat cu "Croix de Guerre", a fost reabilitat, primind înapoi uniforma militară; i s-au acordat unele medalii ("A 25-a Aniversare a Eliberării Patriei", "Virtutea Militară" clasa I etc.),

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a III-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[7]

A încetat din viață la 15 aprilie 1979, la 90 de ani împliniți, și a fost incinerat conform ultimei sale dorințe. Cenușa sa a fost împrăștiată de cercetașii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpaților.

În anul 2007 Batalionului 21 Vânători de Munte al Armatei Române a primit denumirea onorifică "General Leonard Mociulschi". Astăzi, în România, există mai multe străzi denumite după marele general.[8][9]

Decorații

[modificare | modificare sursă]

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Asaltul vânătorilor de munte (Ed. Militară, București, 1967)

In memoriam

[modificare | modificare sursă]
  • În Sighetul Marmației, unde Leonard Mociulschi a avut garnizoana între 1932 și 1940, există o statuie care amintește de faptele sale, iar o stradă îi poartă numele.[11][12]
  • În anul intrării României în Uniunea Europeană, Batalionul 21 Vânători de Munte din Predeal a primit denumirea onorifică „General Leonard Mociulschi” în prezența Regelui Mihai I, fostul șef de stat decorându-l pe generalul Mociulschi, de trei ori, cu cel mai înalt ordin militar al Romaniei, Mihai Viteazul în grad de Cavaler.[13]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Sławni Polacy i wyjątkowe osobowości wśród rumuńskiej Polonii - bukareszt.msz.gov.pl
  2. ^ Tabel cuprinzând ofițerii generali, superiori și inferiori din activitate, admiși la înaintare pe anul 1942/943, afară de căpitanii, care sunt admiși pe anii 1941/942, nr. 98.601 din 17 februarie 1942, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.147.
  3. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 505 din 19 februarie 1942 pentru înaintări în Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.157.
  4. ^ a b Decretul Regal nr. 2.886 din 17 octombrie 1941 pentru conferiri de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.394.
  5. ^ Mociulschi, Leonard - TracesOfWar.com, www.tracesofwar.com 
  6. ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
  7. ^ a b Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  8. ^ General de divizie Leonard Mociulschi
  9. ^ http://e-istorie.ro/istoria-contemporana/dupa-al-ii-lea-rm/63-drama-generalilor-romani-in-închisorile-comuniste?tmpl=component&print=1&page=[nefuncțională]
  10. ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783.
  11. ^ Memoria Generalul Leonard Mociulschi a fost cinstită la Sighetul Marmatiei prin lansarea unei cărți biografice
  12. ^ General Mociulschi Memorial
  13. ^ „Batalionul 21 Vanatori de Munte "General Leonard Mociulschi"”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • col. (r) Gheorghe Suman, Adrian Leonard Mociulschi, Generalul Leonard Mociulschi în conștiința românilor, ediția a I-a, 2008; ediția a II-a revăzută și completată, Editura Univers Științific,

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Leonard_Mociulschi&oldid=16609165