Konrad Peutinger
| Konrad Peutinger | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Augsburg, Sfântul Imperiu Roman |
| Decedat | (82 de ani) Augsburg, Sfântul Imperiu Roman |
| Căsătorit cu | Margarete Peutinger[*][1] |
| Ocupație | Anticar diplomat arheolog istoric |
| Locul desfășurării activității | Augsburg[2] |
| Limbi vorbite | limba latină[3][4] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Padova Universitatea din Bologna |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Konrad sau Conrad Peutinger (Pronunție în germană: /Pɔɪ̯tɪŋɐ/, n. Augsburg, 14 octombrie 1465 - 28 decembrie 1547) a fost un umanist, jurist și amator german de antichități.
Peutinger era apropiat al împăratului Maximilian al Austriei. A fost unul dintre primii care au publicat inscripții romane. Numele său a rămas asociat îndeosebi cu Tabula Peutingeriana, copie a unei hărți care arată Imperiul Roman și drumurile militare care îl traversau. Moștenise harta la decesul prietenului său Conrad Celtes (Konrad Bickel, 1459-1508), bibliotecarul lui Maximilian, care pretindea că o descoperise în bibliotecă în 1494. Peutinger ar fi vrut să o publice, însă a murit înainte ca să-și fi dus la bun sfârșit această sarcină. Tabula Peutingeriana a fost în sfârșit publicată în 1753 de către Franz Christoph von Scheyb. Peutinger a publicat și Historia Gothorum de Jordanes, și Historia gentis Langobardorum de Paulus Diaconus.
Gânditor social
[modificare | modificare sursă]Conrad Peutinger era și un gândior social, care înțelegea destul de bine economia pentru a pune în cauză erorile conceptuale ale vechilor greci, îndeosebi în materie de monopol: în lucrarea sa Concilium (1530), el demonstrează că marile companii private nu au puterea de a stăpâni în mod durabil oferta totală, și în consecință, nici să manipuleze prețul în folosul lor. El apăra, prin urmare, libertatea de a fixa prețurile, reamintind că a le reproșa comercianților că vând la prețul cel mai ridicat posibil, este echivalent cu condamnarea de către aceștia a unor acțiuni considerate normale de oricine altcineva
Este absurd, amintea el, și contrar oricărei observații, să se presupună că o piață, oricare ar fi ea, ar putea mereu să favorizeze ofertanții / furnizorii (ceea ce ar justifica politicile de concurență), sau, din contra, cumpărătorii (ceea ce ar justifica privilegiile sindicaliștilor): aceasta ar însemna că un tip de activitate ar rămâne la nesfârșit mai rentabilă decât altele, în ciuda concurenței constante a investitorilor în căutarea celor mai bune plasamente.
Această chemare la logică a lui Peutinger conduce la altceva, și anume că formarea „cartelurilor” nu poate aduce beneficii membrilor săi decât dacă contribuie la „stabilizarea” prețurilor pe care și-au asumat să le controleze și că aceasta implică, din partea lor, să prevadă corect evoluția lor în viitor.
Astfel Peutinger a înțeles justificarea cartelurilor între producătorii de bunuri fungibile[5] a căror activitate se sprijină pe o puternică investiție inițială, cum sunt activitățile miniere.
Raymond de Roover, care raportează acest argument[6] (în 1974), are cu atât mai mult meritul să facă acest lucru în mod fidel, încât pare să nu-și măsoare domeniul său de aplicare: el rămâne cu vechea concepție a „monopolului de facto”. Acest lucru îl împiedică să înțeleagă că nu doar Peutinger, ci chiar cei mai mulți autori importanți și toți marii juriști începând din secolul al XVIII-lea l-au abandonat repede: dimpotrivă, ei au definit monopolul ca un impediment necesar „de reglementare” a concurenței, iar concurența drept „libertatea comerțului” și nu ca „pluralitatea furnizorilor”.
Om de acțiune
[modificare | modificare sursă]Peutinger nu s-a mulțumit să combată intelectualicește noțiunea de „monopol de facto”: și-a pus priceperea economiei industriale în serviciul familiilor negustorești din Germania, între care Höchstetter și Welser. În 1525, el a reușit să-l convingă pe împăratul (Carol Quintul) să atenueze rezoluția Dietei din 1512, care amenința „monopolurile” cu confiscarea bunurilor lor. A inistat apoi ca această rezoluție să rămână literă moartă, inclusiv prin organizarea transferului jurisdicției de la instanțele imperiale la instanțele locale, ceea ce este mai ușor de intimidat.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ RKDartists, accesat în RKDartists&rft_id=http://www.rkd.nl/en/explore/artists&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Konrad Peutinger" class="Z3988">
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Bun fungibil: care se consumă prin întrebuințare.
- ^ Cf. Raymond De Roover (), Business, Banking and Economic Thought in Late Medieval and Early Modern Europe, Chicago: The University of Chicago Press
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Jacob Strieder, « Peutinger, Conrad », Encyclopedia of the Social Sciences.
- Helmut Zäh & Hans-Jörg Künast, Von der Wiedergeburt einer großen Bibliothek: die Bücher- und Handschriftensammlung des Augsburger Stadtschreibers Konrad Peutinger, Weinheim, 2003, 2, p. 10-13.
- Martin Ott, « Die Augsburger Inschriftensylloge des Konrad Peutinger », in Die Entdeckung des Altertums, Kalmünz 2002, p. 100-122
- Werner Bischler, Des Kaisers Mann für alle Fälle: der Stadtschreiber Konrad Peutinger, in Augsburger Geschichte(n), Augsbourg, 1 (1994), p. 47-55
- Mary Catherine Welborn, « An Intellectual Father of Modern Business », Bulletin of the Business Historical Society, XIII, 1939, p. 20-22
- Albert Gümbel, Dürers Rosenkranzfest und die Fugger: Konrad Peutinger, der Begleiter Dürers, Strasbourg, 1926
- Erich König, Peutingerstudien, Studien und Darstellungen aus dem Gebiete der Geschichte, Fribourg-en-Brisgau, 1914
- Max Weyrauther, Konrad Peutinger und Wilibald Pirckheimer in ihren Beziehungen zur Geographie: eine geschichte, Parallele, Munich, 1907.
- Blasius Höltzl & Meinrad Molther eds., Briefe von und an Konrad Peutinger, Edmund von Oefele, Munich 1898. (description du recueil de lettres en p. 443-455)
- P. Hecker, « Ein Gutachten Conrad Peutingers in Sachen der Handelsgesellschaften », Zeitschrift des historischen Vereins für Schwaben und Neuburg, II, 1875, p. 188-216
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- fr Legătură spre Tabula Peutingeriana
- en "Conrad Peutinger" în Catholic Encyclopedia
- de Literatur von und über Konrad Peutinger im Katalog der Deutschen Nationalbibliothek Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Articol despre Peutinger în arhivele municipale din Augsburg Arhivat în , la Wayback Machine.
- deMonika Grünberg-Dröge: Konrad Peutinger în Biografii din bibliografia lexiconului bisericesc (BBKL). Bd. 7, Herzberg 1994, ISBN 3-88309-048-4, Sp. 392–397.
- De ortu genere et posteris imperatoris Caesaris Friderici primi Augusti de Conrad Peutinger la Bibliothèque nationale din Paris
