Sari la conținut

Kachaghakaberd

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kachaghakaberd
Poziționare
Coordonate40°00′24″N 46°35′57″E ({{PAGENAME}}) / 40.0067°N 46.5992°E
LocalitateMartakerti šrǰan[*][[Martakerti šrǰan (province of the unrecognised Republic of Artsakh)|​]] Modificați la Wikidata
Stat cu recunoaștere limitatăArțah
Țara Azerbaidjan  Modificați la Wikidata
Edificare
Data începerii construcțieisecolul al IX-lea d.Hr.  Modificați la Wikidata

Kachaghakaberd (în armeană Կաչաղակաբերդ, în azeră Qaxaç qalası) este o cetate aflată în vârful unui munte, care face parte de jure din districtul Xocalı al Azerbaidjanului, iar de facto din provincia Askeran a autoproclamatei Republici Arțah.[1]

Traseul montan Janapar trece foarte aproape de cetate. O cărare laterală scurtă pornește de la acest traseu și duce către vârful montan unde se află cetatea.

Cetatea Khachaghakaberd situată între satele Kolatak și Almaly

Numel Kachaghakaberd este tradus din armeană ca Cetatea coțofenei, fiind o combinație a cuvintelor կաչաղաք (kachaghak, care înseamnă coțofană) și բերդ (berd, cu sensul de cetate).[2][3]

Cetatea a fost o fortificație importantă a principatului armean medieval Hacen, care a prosperat în Evul Mediu Mijlociu,[4] și este situată la o altitudine de peste 1700 de metri, înconjurată de stânci verticale de calcar cu înălțimile de 50-60 de metri. Ea are o intrare greu accesibilă pe latura sudică. În cursul existenței sale nimeni nu a putut asalta vreodată cetatea. Porțiuni din zidurile sale de apărare au rămas încă în picioare.[5]

Teritoriul cetății ocupă o suprafață mare, deși pare mic. Cetatea conține numeroase încăperi, pasaje secrete tăiate în stânci și creneluri speciale pentru aruncarea pietrelor asupra inamicilor.[3] Problema aprovizionării cu apă a fost rezolvată printr-o metodă unică: două rezervoare tăiate de piatră pentru a stoca apa de ploaie și apa provenită în urma topirii zăpezii se află în centrul cetății. Apa proaspătă a fost adusă de la un izvor aflat la poalele muntelui.[2]

  1. ^ „Качагакаберд”. 
  2. ^ a b Brady Kiesling (autor), Raffi Kojian (autor, editor). Rediscovering Armenia. Publisher: Matit; ediția a II-a (1 iunie 2005), ISBN: 9994101218; ISBN: 978-9994101214
  3. ^ a b Shahen Mkrtchian. Historical and Architectural Monuments of Nagorno-Karabakh. pp. 10, 21, 25. Erevan, 1989, în rusă. Original: Шаген Мкртчян. Историко-архитектурные памятники Нагорного Карабаха. стр. 10, 21, 25. Ереван, 1989
  4. ^ Bonnie Marshall. The Flower of Paradise and Other Armenian Tales (World Folklore Series). 2007. secțiunea foto
  5. ^ Boris Baratov. Paradise Laid Waste: A Journey to Karabakh, Lingvist Publishers, Moscova, 1998, p. 50