Istoria tehnologiei în România se referă la evoluția în timp a uneltelor, dispozitivelor și metodelor de fabricație din România, precum și a invențiilor care au contribuit la progresul în aceste domeniu.
Capacitatea creatoare a poporului nostru s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri.
De-a lungul mileniilor de evoluție umană, generațiile care s-au succedat au perfecționat necontenit uneltele și procedeele de producție pentru a le face tot mai productive.
Stau mărturie toporașele din piatră datate acum vreo cinci sute de mii de ani, descoperite pe valea Dârjovului, care fac parte dintre cele mai vechi vestigii ale viețuirii umane pe teritoriul țării, originalele culturi ale neoliticului dezvoltat, creațiile remarcabile ale perioadei de utilizare a aramei și apoi ale Epocii Bronzului, care la noi au atins o mare înflorire, strălucitele opere ale geto-dacilor, de la uneltele și lucrările lor în argint și până la impresionantul sistem de fortificații din munții Orăștiei.
În perioada feudalismului, iscusiți meșteri anonimi au realizat mari valori materiale și spirituale: construcții de o mare ingeniozitate, obiecte de meșteșug și de industrie casnică, instalații originale pentru folosirea apelor curgătoare.
În epoca modernă, se afirmă mari ingineri și inventatori ca: Vlaicu, Vuia, Coandă, Saligny și mulți alții, care în multe domenii s-au manifestat ca adevărați deschizători de drumuri.
În perioada paleoliticului inferior (1.000.000 - 120.000 î.Hr.), pe teritoriul țării apar primele unelte prelucrate rudimentar din piatră cioplită.
În paleoliticul mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.), apar uneltele din așchii de cremene și cuarțit și care au vârfurile mai îngrijit prelucrate.
În paleoliticul superior (30.000 - 10.000 î.Hr.) se perfecționează tehnica cioplirii uneltelor din silex, se construiesc primele adăposturi, simple apărători contra vântului.
În epipaleolitic (sau mezolitic: 10.000 - 5.500 î.Hr.) se trece la o viață semistabilă: se trece la cultivarea plantelor graminee și se domesticește câinele (utilizat la vânătoare).
În neolitic și eneolitic (epoca pietrei șlefuite: 5.500 - 2.700 î.Hr.) se extinde cultivarea cerealelor (grâu, orz) și se folosește săpăliga pentru arat.
Către sfârșitul acestei perioade apare plugul primitiv de lemn.
Temperaturile înalte utilizate de cuptoare permit și prelucrarea aramei.
Diversele culturi care se succed (Criș-Starčevo, a ceramicii liniare, Vinča-Turdaș, Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite.
În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului.
Se dezvoltă păstoritul, uneltele de aramă (culturile Cernavodă, Coțofeni).
Epoca Bronzului se derulează pe teritoriul țării în perioada 2.000 - 1.200 î.Hr. și se caracterizează în primul rând prin dezvoltarea metalurgiei bronzului.
are loc prima mare diviziune socială a muncii (separarea triburilor de agricultori de cele de păstori)
se generalizează utilizarea plugului de lemn cu brăzdar de corn, tras de bovine
se cunosc grâul comun, unii pomi fructiferi.
tehnica uneltelor:
toporul de bronz cu orificiu pentru fixarea cozii
noi tipuri de arme: pumnalul, sabia, toporul de luptă.
locuințele:
au formă rectangulară și erau construite fie din pari care susțineau acoperișul, zidurile fiind din nuiele împletite cu pământ (sistem paiantă), fie din cărămizi nearse dar uscate la soare (chirpici).
au podeaua din bârne despicate sau din argilă bătătorită
uneori sunt fortificate cu șanțuri sau ziduri de apărare de piatră.
Pe teritoriul țării, Epoca Fierului debutează prin 1.200 î.Hr., când se confecționează primele arme și unelte de fier, care la început sunt utilizate în paralel cu cele de bronz.
Prima perioadă a fierului (numită și Hallstatt) a evoluat între 1.200 și 450/300 î.Hr.
Are loc a doua mare diviziune socială a muncii: se desprind meșteșugarii ca o categorie socială aparte.
metalurgia:
prelucrarea bronzului cunoaște o puternică dezvoltare
începe exploatarea minereurilor de fier și apar primele centre metalurgice la care se dezvoltă tehnologia reducerii fierului
agricultura: la cultura cerealelor se adugă cea a inului, a cânepii, a verzei
tehnica uneltelor: uneltele de fier le înlocuiesc pe cele de bronz.
se încheie a doua mare diviziune socială a muncii: apar noi meșteșuguri și se intensifică schimburile comerciale.
La mijlocul secolului este atestată utilizarea pietrei fasonate în zidării, realizându-se așa-numitul murus Dacicus (zid fără mortar, dar de mare rezistență).
Prelucrarea fierului în Dacia cucerită de romani ia un puternic avânt.
Aceasta este dovedită de inscripțiile descoperite în zona Petroșaniului (și ulterior și în alte așezări) care atestă exitența unui collegium fabrum, corporație a fierarilor.
În secolul al III-lea, la Tomis și în multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă.
Arme din secolul al XII-lea (Muzeul Național din Alba Iulia)
Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că, după retragerea administrației romane, pe teritoriul țării noastre exista o populație stabilă de origine latină, care se ocupa cu cultura plantelor, creșterea vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii.
Iau ființă formațiunile statale feudale românești.
Se dezvoltă orașe mari, manufacturi, bresle și tot mai multe meșteșuguri pentru necesitățile cotidiene.
Prin 1060 este atestată creșterea viermilor de mătase, dar a căror cultură începe sistematic abia prin secolul al XV-lea.
Într-un document din 1075 este menționată ocna de sare de la Turda, care se exploata încă din timpul romanilor.
Exploatarea aurului și argintului este menționată de un document din 1238, de unde rezultă stabilirea în zonele Zlatna și Câlnic a primilor mineri germani în scopul exploatării acestor metale prețioase.
În secolele următoare, alte exploatări de metale neferoase apar și la Abrud (1277), Cavnic (1336), Baia Sprie (1329), Bratilovu (către 1400).
În secolele XV-XVI meșteșugul aurarilor transilvăneni atinge cote înalte de dezvoltare.
În secolul al XIV-lea sunt menționate în Transilvania primele șteampuri, acționate hidraulic, de măcinat minereuri.
Asemenea dispozitive se răspândesc și în celelalte provincii române.
Tot în secolul al XIV-lea este atestată construcția morilor de apă românești tip "roată cu făcaie", considerate un adevărat strămoș al turbinei hidraulice a lui Pelton.
Aceeași tip de energie este folosită și la acționarea fierăstraielor, menționate în 1559 prin documentele domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu și la presele cu valțuri la Monetăria din Baia Mare (1580).
La 8 decembrie1366 datează cea mai veche mențiune documentară referitoare la fabricarea berii pe teritoriul țării.[1]
Printr-un act datat pe 31 octombrie1402 același lucru este atestat și în Moldova, iar prin 1522 și pentru Muntenia.
În ceea ce privește alcoolul, distilarea acestuia este menționată în jurul lui 1400.
1472 - 1483: tipografi sași lucrează în tipografii din Italia: Toma de Transilvania (Thomas Septecastrensis de civitate Hermanni, Thomas von Hermannstadt) lucrează la Mantova, Andreas din Brașov și Andreas Corvinus din Codlea la Veneția.[5]
În jurul lui 1500 este consemnată utilizarea, în minerit, a vagonului mergând pe șine de lemn, fiind utilizat în minele de aur din Brad.
Este considerat cel mai vechi vehicul mișcat pe șine din istoria tehnicii.[7]
Calea de rulare era prevăzută chiar și cu macaze.[8]
În 1539, negustorul Hans Fuchs împreună cu Hans Benkner instalează la Brașov prima "moară" (fabrică) de hârtie din Transilvania.
O astfel de moară funcționează la Sibiu în 1573 și în anul următor.
De asemenea, în perioada 1584-1587 apar la Cluj mai multe mori de hârtie.
în perioada 1718-1721 se amenajează prima orezărie de pe teritoriul Banatului (Ghiroda, Timiș).
Fabrici de sticlă sunt construite încă de pe timpul lui Matei Basarab, lângă Târgoviște, unde este atestată documentar în 1644.
La începutul secolului al XVIII-lea, în Moldova se fabrică sticlă pentru geamuri.
1894: (9 decembrie): Se dă în exploatare prima linie de tramvai electric din București; în anii următori, apar linii de tramvai și în multe alte orașe mari
1895: în București sunt date în circulație, pentru transportul de materiale, primele două automobile cu abur.
1906 (18 martie): Traian Vuia realizează primul monoplan din lume, care s-a desprins de la sol cu mijloace proprii, fără utilizare vreunei instalații auxiliare
1910 (17 iunie): Aurel Vlaicu zboară cu un avion de construcție propria la care s-au aplicat o serie de elemente originale, cum ar fi: aripa cu profil variabil, două elice contrarotative, tren de aterizare cu roți independente etc.
1910 (16 decembrie): este experimentat primul avion cu motor autoreactiv din lume, inventat construit și pilotat de Henri Coandă[24]
1905: inventatorul Augustin Maior demonstrează că printr-un circuit se pot transmite simultan mai multe convorbiri telefonice punând astfel bazele telefoniei multiple
1906: fizicianul Constantin T. Mănciulescu brevetează la Paris un dispozitiv numit electrografofon, care poate fi considerat unul din precursorii magnetofonului
1906: A.A. Beldiman inventează aparatul hidraulic cu dalta de percuție pentru sondaje adânci
1923: Lazăr Edeleanu pune la punct metoda de separare a fracțiunilor de distilare a țițeiului (pe care o brevetase în 1908), metodă utilizată și astăzi
1948: începe construcția unei întinse rețele de transport și distribuție a energiei electrice trecându-se de al tensiunea de 110 kV la 220 și apoi 400 kV, realizându-se ulterior interconectarea cu țările vecine
1933: se încheie construcția Palatului telefoanelor, cea mai înaltă construcție din București din acea perioadă și printre primele construcții mari realizate pe structură metalică
1948: prin Legea naționalizării, Societatea Franco-Română de Material de Drum de Fier devine Progresul Brăila, firmă specializată în utilaj terasier, utilaje pentru construcții, rotoare pentru turbine, cilindri pentru laminoare etc.
1944: intră în funcțiune Uzina mecanică constructoare de mașini din Câmpulung, viitoarea ARO; la început, producea pale de elice pentru Uzinele IAR Brașov
1948: este pusă în circulație calea feratăBumbești–Livezeni (începută încă din 1923), construcție de mare dificultate, care a ridicat probleme deosebite (conține 37 de tunele)
1949: în București este introdus primul troleibuz (între Piața Victoriei și Hipodrom)
1959: Se introduce prima locomoitvă diesel, fabricata în Elveția de către SLM și Sulzer.
1963: 9 iunie: se dă în folosință tronsonul electrificat Predeal-Brașov, pentru a stabili după ce design se poate prelua licența de fabricare.
1965: 9 decembrie: după 2 ani de probe, compania ASEA Västerås câștigă cu locomotiva SJ Rb, iar primul tren electric românesc, tras de 060-EA-001, pornește din gara Predeal.
1923: la stațiunea agricolă din Studina, Olt se încep lucrările experimentale pentru obținere a unui nou soi de porumb (care ulterior va purta numele localității)
1948: prin Legea naționalizării, Uzina mecanică Concordia din Ploiești devine Întreprinderea de utilaj petrolier "1 Mai" (actualmente Upetrom 1 Mai Ploiești), profilată pe fabricarea de utilaj petrolier
^În minele din Germania, acest lucru este consemnat abia prin jurul lui 1550.
^Originalul acestei adevărate inovații românești se află la Muzeul comunicațiilor din Berlin.
^Unele surse susțin că acestea a fost introduse în timpul dominației cumane sau tătare.
^Această lucrare a apărut cu mult înaintea scrierii Artis magnæ artilleriæ pars prima a polonezului Kazimierz Siemienowicz, publicată în 1650 la Amsterdam și considerată prima lucrare din lume de acest gen.
^Mazărea era cunoscută și de daci și romani, dar acest lucru nu fusese consemnat în documente.
^Abia din 1893 începe exploatarea lor sistematică.
.jpg)
.JPG)
