Ioan Zugrăvescu
| Ioan Zugrăvescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 29 mai 1910 Iași | ||
| Decedat | 12 decembrie 1989 Iași | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | chimist | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Rezidență |  România | ||
| Domeniu | Chimie | ||
| Instituție | Universitatea din Iași | ||
| Alma Mater | Universitatea din București | ||
| Doctoranzi | Gheorghe Surpățeanu | ||
| Cunoscut pentru | Cofondatoar al domeniului ciclimoniu-ilidelor | ||
| Societăți | Academia Română | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ioan Zugrăvescu (n. 29 mai 1910, Iași – d. 12 decembrie 1989, Iași) a fost un chimist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut în special pentru contribuțiile sale la chimia heterociclurilor.
Educație
[modificare | modificare sursă]A urmat școala elementara la Alexandria, liceul la Brașov, continuând cu studiile universitare la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut în 1931 licența în științe fizico-chimice.[1]
În 1934 a primit titlul de Doctor în științe cu teza intitulată Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic. În 1965 a obținut titlul de Doctor docent în chimie.
Activitate profesională
[modificare | modificare sursă]La îndemnul profesorilor Ștefan Minovici și Gheorghe G. Longinescu, și-a început cariera didactică în cadrul Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București.[2] În 1937 a devenit director al Secției de Biochimie a Institutului Victor Babeș din București, unde a inițiat cercetări referitoare la biochimismul celular (in special în celulele maligne).[3] În 1948 a fost numit șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, iar în 1949 profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București.
În 1956 a fost transferat la Iași ca profesor titular în cadrul Catedrei de Chimie Organică, Facultatea de Chimie a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la retragerea din activitate (în 1975). Mare parte a cercetărilor sale a fost dedicată chimiei N-ilidelor, domeniu în care a obținut rezultate recunoscute pe plan internațional și în care a creat o școală redutabilă. A obținut noi compuși heterociclici, înzestrați cu proprietăți bacteriostatice, analgezice și/sau hipotensoare. Dintre rezultatele sale cele mai deosebite se mențonează: sinteza unor polimeri 1,3,4-oxadiazolici, aplicarea reacțiilor de poliheterociclizare în obținerea unor noi polimeri heterociclici din clasa triazolilor etc. A studiat un număr însemnat de compuși metilen-diaminici cu proprietăți anticonvulsivante.[4]
Simultan cu activitatea desfășurată la Universitate, a lucrat la Institutul de Chimie Macromoleculară ,,Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de Director.[5]
Titluri și decorații
[modificare | modificare sursă]- Membru corespondent al Academiei Române (din 1963)
- Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Nantes (1973).
Lucrări semnificative (selecție)
[modificare | modificare sursă]- The heterocyclization of several reactive polymers by the 1,3 dipolar addition reaction. I, J. Polym. Sci. B 6 (1968) 451-455[6]
- Electrical properties of ylidic compounds, Phys. Stat. Sol. 3 (1970) K147-K148[7]
- Zugrăvescu, I., „Polimeri heterociclici”, Ed. Academiei RSR, București, 1971[8]
- Electrical conductivities of polymers with pyrimidine repeating unities, Phys. Stat. Sol. 9 (1972) K129-K130[9]
- Polychalkone III. Polymeranaloge reaktionen der Polychalkone mit hydrazinen, Makromol. Chem. 157 (1972) 179-185[10]
- Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Chimia N-ilidelor”, Ed. Academiei RSR, București, 1974 [Rom]; „N-Ylide Chemistry”, McGraw Hill International, NY&London, 1976 [Eng][11]
- Polydisuccinimides: Polyaddition reactions of aliphatic and aromatic diamines to N,N′-bismaleimide, Eur. Polym. J. 14 (1978) 985-990[12]
- Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Cicloadiții 3 2 dipolare”, Ed. Academiei RSR, București, 1987[13]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Universitatea Alexandru Iona Cuza la 150 de ani - 150 de personalități”.
- ^ Bourceanu, G. „Profesorul Ioan Zugrăvescu (1910-1989)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
- ^ „25 de ani de la moartea chimistului Ioan Zugrăvescu”.
- ^ „Academicieni ieșeni” (PDF).
- ^ Cecal, A. „Chimiști în Universitatea ieșeană (1948-2005)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
- ^ Caraculacu, G., Zugrăvescu, I. „The heterocyclization of several reactive polymers by the 1,3 dipolar addition reaction. J. Polym. Sci. B 6 (1968) 451-455”.
- ^ Surpățeanu, G, Ștefan, V., Rucinschi, E., Zugrăvescu, I. „Electrical properties of ylidic compounds, Physica Status Solidi 3 (1970) K147-K148”.
- ^ Zugrăvescu, I. „Polimeri heterociclici, Ed. Academiei RSR, București, 1971”.
- ^ Strul, M., Rusu, G., Zugrăvescu, I. „Electrical conductivities of polymers with pyrimidine repeating unities, Phys. Stat. Sol. 9 (1972) K129-K130”.
- ^ Oleinek, H., Zugrăvescu, I. „Polychalkone III. Polymeranaloge reaktionen der Polychalkone mit hydrazinen, Makromolek. Chem. 157 (1972) 179-185”.
- ^ Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Chimia N-ilidelor, Ed. Academiei RSR, București, 1974 [Rom]; N-Ylide Chemistry, McGraw Hill International, NY&London, 1976 [Eng]”.
- ^ Gherasim, M.G., Zugrăvescu, I. „Polydisuccinimides: Polyaddition reactions of aliphatic and aromatic diamines to N,N′-bismaleimide, Eur. Polym. J. 14 (1978) 985-990”.
- ^ Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Cicloadiții 3 2 dipolare, Academia RSR, București, 1987”.
In memoriam
[modificare | modificare sursă]- Este înmormântat în Cimitirul „Bellu” din București
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Z
- Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ - personalități
| ||||||||