Insula Marele Diomede
| Marele Diomede | |
 Arhipelagul Insulelor Diomede: Marele Diomede în dreapta | |
| Geografie | |
|---|---|
| Ocean/Mare | Marea Bering  |
| Coordonate | 65°46′52″N 169°03′25″W / 65.781111111111°N 169.05694444444°V |
| Arhipelag | Insulele Diomede |
| Suprafață | 29 km² |
| Țară | |
 Rusia | |
| Populație | 0 |
Modifică date / text  | |
Insula Marele Diomede (în rusă о́стров Ратма́нова, transliterat: ostrov Ratmanova, în traducere Insula Ratmanov, după Makar Ratmanov(d); în Inupiat: Imaqłiq) sau „Insula Zilei de Mâine” (din cauza liniei de schimbare a datei(d)) este insula vestică din arhipelagul Insulelor Diomede din mijlocul strâmtorii Bering. Insula face parte din raionul Ciokotsk(d) al districtului autonom Ciukotka al Rusiei. Frontiera maritimă între Rusia și Statele Unite ale Americii trece pe direcția nord-sud între Insulele Diomede.
Geografie
[modificare | modificare sursă]Insula Marele Diomede este situată la aproximativ 45 km sud-est de Capul Dejnev de pe Peninsula Ciukci și este punctul cel mai estic al Rusiei(d) sau, tehnic vorbind, punctul cel mai vestic. Coordonatele sale sunt 65°46′52″N 169°03′25″V / 65.78111°N 169.05694°V. Insula stâncoasă, cu vulcan tuya(d), are o suprafață de aproximativ 29 km²[1] Linia de schimbare a datei(d) trece la aproximativ 1,3 km[2] est de insulă. Cel mai înalt punct al insulei este în punctul 65°46′24.64″N 169°04′06.61″V / 65.7735111°N 169.0685028°V6, la o altitudine de 1.566 m.
Istoria
[modificare | modificare sursă]Conform First Alaskan Institute(d), insula, ca și Insulele Diomede și King(d), a fost inițial locuită de populația Inupiat(d).[3]
Primul european care a ajuns la insule a fost exploratorul rus Semion Dejniov în 1648. Navigatorul rus de naționalitate daneză Vitus Bering a redescoperit Insulele Diomede pe , ziua în care Biserica Ortodoxă Rusă îl comemorează pe martirul Sf. Diomede(d).[4]
În 1732, geodezul rus Mihail Gvozdev(d) a întocmit o hartă a insulei.
În 1867, în contextul Achiziției Alaskăi, noua frontieră între cele două țări a fost trasată între Insulele Marele Diomede și Micul Diomede(d).
Secolul al XX-lea
[modificare | modificare sursă]În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Marele Diomede a devenit bază militară, și a rămas așa și pe durata Războiului Rece.[5]
După al Doilea Război Mondial, populația autohtonă a fost strămutată de pe Insula Marele Diomede pe continent, pentru a evita contactele peste graniță. Astăzi, spre deosebire de insula vecină Micul Diomede(d), ea nu are nicio populație autohtonă permanentă, fiind doar locul unei stații meteo rusești și al unei baze de trupe ale Serviciului de Frontieră al Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse(d) (FSB).[6][7]
În timpul Războiului Rece, secțiunea de frontieră dintre SUA și URSS care despărțea Marele și Micul Diomede a devenit cunoscută sub numele de „Cortina de Gheață”. În 1987, cu toate acestea, Lynne Cox a înotat din Micul Diomede până la Marele Diomede (circa 3,5 km) și a fost felicitată împreună de către Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan.
Fauna
[modificare | modificare sursă]Pe Marele Diomede s-au găsit unsprezece specii de păsări, inclusiv papagali de mare(d) și păsări Murre(d).[8] În 1976 pe insulă a fost identificat un colibri roșu(d).[9] Această constatare, unică până în prezent în Rusia, a fost foarte probabil un exemplar cu prezență accidentală. Dintre mamifere, pinipedele (de exemplu focile inelate(d) și focile bărboase(d), morsele[10]) și cetaceele (de exemplu, balenele cenușii(d) și, mai rar, balenele de Groenlanda) populează apele din jurul insulei.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Diomede Islands”. Funk & Wagnalls New Encyclopedia. World Almanac Education Group. . Arhivat din original la .
- ^ Wikimapia
- ^ Bering Straits Arhivat în , la Wayback Machine., First Alaskans Institute, Regional Fact Sheets
- ^ Russia.com Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Diomede – Inalik, Alaska”. Usgennet.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Diomede Islands, britannica.com
- ^ Google Maps – Insula Marele Diomede (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ 2016. Bird Watching in the Russian Arctic
- ^ Newfield, Nancy L.; Nielsen, Barbara (). Hummingbird Gardens: Attracting Nature's Jewels to Your Backyard. Houghton Mifflin Harcourt. pp. 53–. ISBN 1-881527-87-5.
- ^ Peter Hughes (), „Arctic thrill: an expedition through the Northwest Passage”, Howtospendit.ft.com, accesat în
- ^ Jarvenpa R.. Brumbach J. H.. 2006. Circumpolar Lives and Livelihood: A Comparative Ethnoarchaeology of Gender and Subsistence. pp.239. University of Nebraska Press. Accesat la