Sari la conținut

Insula Bering

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Insula Bering, vara

Insula Bering (rusă о́стров Бе́ринг, Ostrov Beringa) este cea mai mare insulă din grupul Insulelor Comandorului (Komandorskie Ostrova), situate în partea sudică a Mării Bering, între Asia și America de Nord. Denumită la început insula Avacia, a fost redenumită ulterior insula Bering, după numele descoperitorului ei, Vitus Bering.

Arcul lui Steller

Insula a fost descoperită de ofițerul rus de origine daneză Vitus Bering, pe drumul de întoarcere de pe coasta americană, în timpul celei de-a doua expediții Kamceatka. El a eșuat cu corabia Svetoi Piotr (Sf. Petru) pe insulă, în toamna anului 1741. Nu a izbutit să supraviețuiască iernii. A murit, împreună cu o parte a echipajului, din cauza scorbutului și frigului. Din echipajul compus din 77 de persoane, numai 46 au reușit să supraviețuiască. Printre supraviețuitori s-a aflat naturalistul german Georg Wilhelm Steller, care a reușit să se salveze cu o barcă nou construită, cu care s-a reîntors în Kamceatka.

Scheletele marinarilor morți, precum și cel al lui Bering, au fost aduse și cercetate la Moscova, în 1991. S-a stabilit astfel cauza morții (scorbut și frig). Rămășițele pământești au fost ulterior reînhumate pe insulă.

Așezare geografică

[modificare | modificare sursă]

Insula Bering face parte din grupul Insulelor Comandorului și aparține Rusiei. Se află situată pe coordonatele (55°0′N 166°15′E ({{PAGENAME}}) / 55.000°N 166.250°E). Insulele Comandorului se află în dreptul coastei Siberiei orientale, în partea sudică a Mării Bering, situate între insulele Aleutine, care se află la 325 km est, și nordul peninsulei Kamceatka, la vest. Suprafața totală a Insulelor Comandorului este de 1 848 km2. Sunt locuite de vânătorii de blănuri.

Suprafața insulei este de 1 660 km2 (cea mai mare din cadrul grupului de insule). Are 90 de km lungime și 24 de km lățime.

Insula este situată într-o zonă seismică, în apropiere aflându-se mai mulți vulcani submarini. Relieful insulei este deluros, lipsit de arbori, cu climă aspră.

Flora și fauna

[modificare | modificare sursă]

Insula este lipsită de păduri, cu un sol neroditor. Fauna, constituită odinioară din animale de blană ca vulpile polare și focile, a fost distrusă printr-un vânat nerațional.

Insula are în prezent un număr de 600-800 de locuitori, din care aproximativ 300 sunt de origine aleutină. Toți locuiesc pe coasta nord-vestică a insulei, în singura așezare de pe insulă, Nikolskoje. Ocupația principală a populației o constituie pescuitul.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]