Sari la conținut

Halloween

Modifică legăturile
 Acest articol este semiprotejat pe termen nelimitat pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Halloween (dezambiguizare).
Halloween

Dovleac Jack-o'-lantern
Altă denumireAll-Hallows-Even
Sărbătorită demulte țări (cele mai cunoscute: Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico, Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, Germania și țările Scandinave)
Data31 octombrie  Modificați la Wikidata
Observăricelebrare prin: colindat, costumații, atracții bântuite, sculptarea de jack-o'-lantern[1]
AsociereSamhain, Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Día de los Muertos, Sâmbăta Morților
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Eve (în engleza veche, Hallows era cuvântul pentru „sfinți”, iar Eve este „ajunul”), numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Activitățile specifice pentru Halloween sunt purtarea de costume specifice, colindatul, sculptarea dovlecilor în formă de felinar, jucarea de farse sau vizitarea unor locuri presupus bântuite. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Istoric

Articole principale: Sărbătoarea Tuturor Sfinților și Samhain.

Sărbătoarea cunoscută sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”.[2] Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.[2]

Snap-Apple Night de Daniel Maclise prezentând o petrecere de Halloween în Blarney, Irlanda, în 1832.

Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori,[3] considerat a fi „Anul Nou Celtic”.[4]

Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite.[5][6]

Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc.[7] Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Următoarea influență a apărut o dată cu răspândirea noii religii creștine în Europa.[8] În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții.[8] Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.[8]

Alți oameni de știință consideră că Halloween strict ca o sărbătoare creștină, priveghiul pentru Sărbătoarea Tuturor Sfinților.[9][10][11][12] Sărbătorite în Irlanda și Scoția timp de mai multe secole, obiceiurile de Halloween au fost răspândite de imigranți irlandezi și scoțieni în America de Nord în secolul al XIX-lea,[13][14] și ulterior, prin influența americană, Halloween s-a răspândit în alte țări la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.[15]

Originea numelui

Termenul Halloween reprezintă o variantă scurtată denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea era scrisă și „Hallowe'en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche[16][17][18] (ealra hālgena mæssedæg, „sărbătoarea tuturor sfinților”), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestată abia la 1556.[19]

Simboluri

Jack-o'-lanterns în Kobe, Japonia

Simbolurile și obiectele artizanale asociate Halloweenului s-au dezvoltat în timp. De exemplu, sculptarea de jack-o'-lantern provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinților de modelare a unor felinare din napi pentru luminarea sufletelor din purgatoriu.[20] Napul era folosit tradițional de Halloween în Irlanda și Scoția,[21][22] dar imigranții veniți în America de Nord au folosit dovleacul indigen, care erau mai ușor accesibili și mai mari – fiind mai ușor de modelat decât napii.[21] Tradiția americană de modelare a dovlecilor este atestată de la 1837[23] și a fost asociată inițial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârșitul secolului al XIX-lea.[24]

Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naționale, operele literare de ficțiune gotică și horror (romanele Frankenstein și Dracula, nuvela Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde sau povestirea „Legenda călărețului fără cap”), și din filmele horror clasice (ca Frankenstein și Mumia).[25] Printre primele lucrări despre Halloween se numără cele ale poetului scoțian John Mayne din 1780, care menționa farsele jucate la Halloween; What fearfu' pranks ensue!, precum și supranaturalul asociat cu noaptea, Bogies (fantome), influențându-l pe Robert Burns, autorul poeziei Halloween din 1785.[26] Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb și sperietorile de ciori sunt și ele prezente. Casele sunt și ele decorate cu aceste simboluri.

Printre alte imagini de Halloween se numără temele morții, răului și ocultului, sau monștrii legendari.[27] Culorile tradiționale ale sărbătorii sunt negru și portocaliu.

Colindatul

Articol principal: Colindatul de Halloween.
Fotografie din 1928 cu o tânără costumată din Ontario, locul în care s-a consemnat prima dată colindatul de Halloween în America de Nord.

Colindatul de Halloween este practicat de copii care merg din casă în casă îmbrăcați într-un costum specific, cerând bomboane sau câteodată bani cu formula „Trick or Treat?” (în română Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că persoanei colindate i se va juca o farsă dacă nu li se dau dulciuri.

Obiceiul colindatului de era popular în Scoția și Irlanda încă din secolului al XVI-lea. În secolul al XIX-lea tinerii din aceste zone mergeau din casă în casă, cântau sau spuneau rugăciuni în schimbul unor prăjituri și uneori amenințau cu blesteme dacă nu erau primiți.[28][29]

Prima apariție a colindatului în America de Nord este înregistrată în 1911 în Ontario,[30] iar tot acolo a apărut și expresia Trick or Treat! în 1917.[31]

În Statele Unite ale Americii și Canada, colindatul este tradiția principală a Halloween-ului, iar dacă există copii într-un cartier, un adult trebuie să cumpere bomboane pentru toți locatarii cartierului. Din America de Nord, colindatul s-a răspândit în alte țări odată cu celelalte evenimente de Halloween.

Costume

Copii din Seattle în costume de Halloween, 1943

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli.[32] De-a lungul timpului, printre costumele folosite au apărut și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhetipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.

Colindatul în costume era prezent în Scoția și Irlanda de Halloween la sfârșitul secolului al XIX-lea,[22] numele scoțian de guising venind de la deghizările purtate de copii.[33] În Irlanda măștile de Halloween sunt cunoscute ca "fețe false".[34] Tradiția a pătruns și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1920 și 1930 când obiceiul de trick-or-treating devenea popular acolo.[35][36]

În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea și sâmbăta dinainte de Halloween, se țin petreceri tematice în care oamenii vin îmbrăcați cu costume.

Jocuri și alte activități

În această carte poștală de Halloween din 1904, o fată privește într-o oglindă într-o cameră întunecată în speranța de a vedea cu coada ochiului chipul viitorului soț.

Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.

Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț.[37] Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween[38] de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăție, inelul pentru cununie rapidă și cheia pentru celebritate.[39]

Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.

Atracții bântuite

Vas bântuit, vizitat cu ocazia Halloween-ului

Atracțiile bântuite sunt locuri de divertisment special concepute pentru a speria vizitatorii; cele mai multe sunt dedicate sărbătorii de Halloween. Originile acestor locuri în care vizitatorii plăteau pentru a fi speriați sunt greu de stabilit, dar se crede că acestea au fost mai întâi folosite în scopul strângerii de fonduri de către Junior Chamber International (Jaycees).[40]

Acest tip de atracții includ case bântuite, labirinturi de porumb și plimbări în vehicule decorate specific sărbătorii,[41] iar nivelul de complexitate al decorațiilor a crescut odată cu industria Halloweenului. În Statele Unite, aceste parcuri de distracție cu specific Halloween produc aproximativ 300-500 de milioane de dolari în fiecare an și atrag aproape 400.000 clienți, cu toate că tendințele sugerează că vârful atins în acest domeniu a fost în 2005.[40] Această creștere a interesului a dus la adoptarea mai multor efecte speciale foarte tehnice și a costumelor comparabile cu cele din filmele de la Hollywood.[42]

Mâncăruri

Măr glazurat

Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Acestea se obțin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.

Într-o vreme, copiilor li se dădeau mere glazurate, dar practica a dispărut după ce au apărut zvonuri că unii oameni înfig ace sau lame de ras în merele date copiilor.[43] Nu există dovezi ale unor astfel de incidente,[44] deci se poate presupune că sunt cel mult rare și nu se soldează cu răniri grave. Totuși, mulți părinți au crezut că asemenea practici sunt frecvente din cauza mediatizării excesive. La maximul isteriei merelor, unele spitale au oferit radiografii ale sacilor de bomboane ale copiilor pentru a identifica vreo problemă. Practic toate acele puține evenimente de „otrăvire” a merelor erau de fapt cauzate chiar de părinții victimelor.[45]

Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă un barmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.

Mâncăruri asociate sărbătorii
  • Porumb caramelizat
  • Bomboane în formă de cranii, dovleci, lilieci, viermi, etc.
  • Porumb dulce prăjit
  • Prăjituri Soul

Halloweenul în lume

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume,[46] Halloweenul este sărbătorit în foarte multe țări de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico și Regatul Unit, iar ocazional în unele părți ale Australiei și Noua Zeelandă. În America de Nord și Canada își menține cel mai înalt nivel de popularitate.[46] În fiecare an, 65% dintre americani își decorează casele și birourile pentru Halloween.[46] Procentul este depășit doar de decorațiunile făcute cu ocazia Crăciunului.[46] Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane și este a doua sărbătoare după Crăciun ca volum al vânzărilor globale.[46]

Perspective religioase

Creștinismul catolic și protestant

În America de Nord, atitudinea creștină față de Halloween este foarte variată. În Biserica Anglicană, unele dioceze au ales să sublinieze tradițiile creștine de Sărbătoarea Tuturor Sfinților,[47][48] în timp ce protestanții țin cont de sărbători ca Ziua Reformei, o zi de comemorare și rugăciuni pentru unitate.[49][50] Preotul Gabriele Amorth, un exorcist numit de Vatican la Roma, a declarat:

„Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există niciun rău în asta.[51] ”

În ultimii ani, Arhiepiscopia Romano-Catolică din Boston a organizat o Sărbătoare a Sfinților pentru Halloween.[52] Multe dintre bisericile protestante contemporane văd Halloweenul ca un moment de distracție pentru copii, ba chiar organizează serbări în bisericile lor, iar copiii și părinții lor se pot costuma, juca jocuri și primesc bomboane.

În noiembrie 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist.[53]

Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. De fapt, Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legătură cu creștinismul.[54] Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție de viață valoroasă și o parte din patrimoniul enoriașilor lor.[55] Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda.

Alte culte creștine

Globe icon
Acest articol sau secțiune reprezintă în principal viziunea românească asupra acestui subiect și nu neapărat felul în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătățiți acest articol sau discutați acest aspect pe pagina de discuție.

Alți creștini sunt îngrijorați de Halloween și resping sărbătoarea deoarece ei sunt convinși că trivializează (și celebrează) „ocultul” și ceea ce ei percep ca fiind rău.[56] Un răspuns în rândul unor fundamentaliști în ultimii ani a fost utilizarea de Case ale Iadului (Hell Houses) sau pamflete tematice (cum ar și cele ale lui Jack T. Chick), care cred despre Halloween că ar fi o oportunitate pentru evanghelizare.[52] Unii consideră Halloweenul ca fiind complet incompatibil cu credința creștină[57] datorită originii sale păgâne de Festival al Morților.

În tradiția populară din România există un obicei asemănător, Noaptea Sfântului Andrei, care este asociat cu apariția strigoilor, cu farmecele de dragoste și ghicirea ursitului, de asemenea se poate „afla” dacă anul următor va fi roditor.[58][59] Sfântul Apostol Andrei este prăznuit pe 30 noiembrie.

Ortodocșii consideră că în timpul vieții trebuie să dobândească asemănare cu Iisus Hristos și nu să se îmbrace în vampiri și fantome.[60][61]

Păgânismul, ocultismul și satanismul

„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.

Mulți se uită la istoricul Halloweenului și, bazați pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziție față de ea.[62] Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu se crede că are o contribuție decisivă în a lua o hotărâre justificată.[62] Originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism și păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi atașează o însemnătate deosebită.[62] Vaticanul a condamnat sărbătoarea de Halloween, despre care susține că este „anticreștină”, fiind bazată pe un „curent subteran periculos al ocultismului”. Sfântul Scaun i-a avertizat pe părinți să nu-și lase copiii să se îmbrace în fantome și vampiri deoarece Halloweenul este o sărbătoare păgână a „terorii, a fricii și a morții”. Un ziar controlat de episcopii italieni, Avvenire, a cerut în 2009 boicotarea zilei de Halloween, despre care a spus că este „o celebrare a groazei și a macabrului” care ar putea să încurajeze „sectele [satanice] nemiloase și fără scrupule”.[63] Mai multe biserici din Florida au protestat în octombrie 2010 față de decorarea unui parc cu motive specifice sărbătorii Halloween, acuzându-i pe organizatori că promovează imagini ale „crimei și torturii”.[64]

„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.[65]

Alte religii

Alte religii, de asemenea, au păreri foarte diferite cu privire la Halloween. Adepții religiei Wicca simt că tradiția este jignitoare pentru „vrăjitoarele adevărate” pentru că se promovează caricaturi stereotipale ale „vrăjitoarelor malefhalloweenului”.

Note

  1. ^ Numele provine dintr-o legendă. Irlandezul Jack a păcălit Diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune și să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea.
    Referințe:
    — Tradiții Arhivat în , la Wayback Machine.. desarbatori.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
    — Povestea lui Jack O’Lanterns. halloween-history.uv.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
  2. ^ a b Rogers, Nicholas (2002). „Samhain and the Celtic Origins of Halloween”. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp.11–21. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-516896-8.
  3. ^ Hutton, Ronald (1996). Stations of the Sun: A History of the Ritual Year in Britain. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-288045-4.
  4. ^ Danaher, Kevin (1972). The Year in Ireland: Irish Calendar Customs, pp.190–232. Dublin: Mercier Press. ISBN 1-85635-093-2.
  5. ^ Campbell, John Gregorson (1900, 1902, 2005). The -207-7.
  6. ^ Arnold, Bettina (). „Bettina Arnold – Halloween Lecture: Halloween Customs in the Celtic World”. Halloween Inaugural Celebration. University of Wisconsin–Milwaukee: Center for Celtic Studies. Arhivat din original la . Accesat în . .
  7. ^ O'Driscoll, Robert (ed.) (1981) The Celtic Consciousness New York, Braziller ISBN 0-8076-1136-0 pp.197–216: Ross, Anne „Material Culture, Myth and Folk Memory”; pp.217–242: Danaher, Kevin „Irish Folk Tradition and the Celtic Calendar” (despre ritualuri specifice).
  8. ^ a b c ro „(Halloween)”. soroca.iatp.md. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ O’Donnell, Hugh; Foley, Malcolm (). Treat or Trick? Halloween in a Globalising World (în engleză). Cambridge Scholars Publishing. pp. 91–92. ISBN 978-1-4438-0265-9. Hutton (1996, 363) identifies Rhys as a key figure who, along with another Oxbridge academic, James Frazer, romanticised the notion of Samhain and exaggerated its influence on Halloween. Hutton argues that Rhys had no substantiated documentary evidence for claiming that Halloween was the Celtic new year, but inferred it from contemporary folklore in Wales and Ireland. Moreover, he argues that Rhys: "thought that [he] was vindicated when he paid a subsequent visit to the Isle of Man and found its people sometimes called 31 October New Year's Night (Hog-unnaa) and practised customs which were usually associated with 31 December. In fact the flimsy nature of all this evidence ought to have been apparent from the start. The divinatory and purificatory rituals on 31 October could be explained by a connection to the most eerie of Christian feasts (All Saints) or by the fact that they ushered in the most dreaded of seasons. The many "Hog-unnaa" customs were also widely practised on the conventional New Year's Eve, and Rhys was uncomfortably aware that they might simply have been transferred, in recent years, from then Hallowe'en, to increase merriment and fundraising on the latter. He got round this problem by asserting that in his opinion (based upon no evidence at all) the transfer had been the other way round." ... Hutton points out that Rhy's unsubstantiated notions were further popularised by Frazer who used them to support an idea of his own, that Samhain, as well as being the origin of Halloween, had also been a pagan Celtic feast of the dead—a notion used to account for the element of ghosts, witches and other unworldly spirits commonly featured within Halloween. ... Halloween's preoccupation with the netherworld and with the supernatural owes more to the Christian festival of All Saints or All Souls, rather than vice versa. 
  10. ^ Barr, Beth Allison (). „Guess what? Halloween is more Christian than Pagan”. The Washington Post (în engleză). Accesat în . It is the medieval Christian festivals of All Saints’ and All Souls’ that provide our firmest foundation for Halloween. From emphasizing dead souls (both good and evil), to decorating skeletons, lighting candles for processions, building bonfires to ward off evil spirits, organizing community feasts, and even encouraging carnival practices like costumes, the medieval and early modern traditions of “Hallowtide” fit well with our modern holiday. So what does this all mean? It means that when we celebrate Halloween, we are definitely participating in a tradition with deep historical roots. But, while those roots are firmly situated in the medieval Christian past, their historical connection to “paganism” is rather more tenuous. 
  11. ^ * Moser, Stefan (). „Kein 'Trick or Treat' bei Salzburgs Kelten” (în germană). Salzburger Nachrichten. Arhivat din original la . Accesat în . Die Kelten haben gar nichts mit Halloween zu tun", entkräftet Stefan Moser, Direktor des Keltenmuseums Hallein, einen weit verbreiteten Mythos. Moser sieht die Ursprünge von Halloween insgesamt in einem christlichen Brauch, nicht in einem keltischen. 
    • Döring, Alois; Bolinius, Erich (), Samhain – Halloween – Allerheiligen (în germană), FDP Emden, Die lückenhaften religionsgeschichtlichen Überlieferungen, die auf die Neuzeit begrenzte historische Dimension der Halloween-Kultausprägung, vor allem auch die Halloween-Metaphorik legen nahe, daß wir umdenken müssen: Halloween geht nicht auf das heidnische Samhain zurück, sondern steht in Bezug zum christlichen Totengedenkfest Allerheiligen/ Allerseelen. 
    • Hörandner, Editha (). Halloween in der Steiermark und anderswo (în germană). LIT Verlag Münster. pp. 8, 12, 30. ISBN 978-3-8258-8889-3. Der Wunsch nach einer Tradition, deren Anfänge sich in grauer Vorzeit verlieren, ist bei Dachleuten wie laien gleichmäßig verbreitet. ... Abgesehen von Irrtümern wie die Herleitung des Fests in ungebrochener Tradition ("seit 2000 Jahren") ist eine mangelnde vertrautheit mit der heimischen Folklore festzustellen. Allerheiligen war lange vor der Halloween invasion ein wichtiger Brauchtermin und ist das ncoh heute. ... So wie viele heimische Bräuche generell als fruchtbarkeitsbringend und dämonenaustreibend interpretiert werden, was trottz aller Aufklärungsarbeit nicht auszurotten ist, begegnet uns Halloween als ...heidnisches Fest. Aber es wird nicht als solches inszeniert. 
    • Döring, Dr. Volkskundler Alois (). „Süßes, Saures – olle Kamellen? Ist Halloween schon wieder out?” (în germană). Westdeutscher Rundfunk. Arhivat din original la . Accesat în . Dr. Alois Döring ist wissenschaftlicher Referent für Volkskunde beim LVR-Institut für Landeskunde und Regionalgeschichte Bonn. Er schrieb zahlreiche Bücher über Bräuche im Rheinland, darunter das Nachschlagewerk "Rheinische Bräuche durch das Jahr". Darin widerspricht Döring der These, Halloween sei ursprünglich ein keltisch-heidnisches Totenfest. Vielmehr stamme Halloween von den britischen Inseln, der Begriff leite sich ab von "All Hallows eve", Abend vor Allerheiligen. Irische Einwanderer hätten das Fest nach Amerika gebracht, so Döring, von wo aus es als "amerikanischer" Brauch nach Europa zurückkehrte. 
  12. ^ „All Hallows' Eve” (în engleză). British Broadcasting Corporation. . Accesat în . However, there are supporters of the view that Hallowe'en, as the eve of All Saints' Day, originated entirely independently of Samhain and some question the existence of a specific pan-Celtic religious festival which took place on 31st October/1st November. 
  13. ^ Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 49–50. ISBN: 0-19-516896-8.
  14. ^ Brunvand, Jan (editor). American Folklore: An Encyclopedia. Routledge, 2006. p.749
  15. ^ Colavito, Jason. Knowing Fear: Science, Knowledge and the Development of the Horror Genre. McFarland, 2007. pp.151–152
  16. ^ Salomonsen, Jone (2002). Enchanted Feminism: Ritual, Gender and Divinity Among the Reclaiming Witches of San Francisco, p.190. New York: Routledge. ISBN 0-415-22392-X.
  17. ^ Ellwood, Robert S; McGraw, Barabara A. (1999). Many Peoples, Many Faiths: Women and Men in The World Religions, p. 31. Prentice Hall. ISBN 0-13-010735-2.
  18. ^ Christian, Roy (1967). Old English Customs, pp. 40, 110. Hastings House.
  19. ^ Simpson, John (). Oxford English Dictionary (ed. a doua). London: Oxford University Press. ISBN 0-19-861186-2. OCLC 17648714. .
  20. ^ Rogers, Nicholas (2002). Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp. 29, 57. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-516896-8.
  21. ^ a b http://books.google.com/books?id=AN7WAAAAMAAJ&q=candlelit lanterns were carved from large turnips&dq=candlelit lanterns were carved from large turnips&hl=en&ei=5GZeTYmnN8awhQeivrXdDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CEgQ6AEwAA
  22. ^ a b Frank Leslie's popular monthly, Volumul 40, noiembrie 1895, p. 540-543.
  23. ^ Nathaniel Hawthorne, „The Great Carbuncle”, în „Twice-Told Tales”, 1837.
  24. ^ Chiar la 1900, un articol despre decorațiuni de Ziua Recunoștinței recomanda un jack-o'-lantern aprins. „The Day We Celebrate: Thanksgiving Treated Gastronomically and Socially,” The New York Times, 24 noiembrie 1895, p. 27. „Odd Ornaments for Table,” The New York Times, 21 octombrie 1900, p. 12.
  25. ^ Rogers, Nicholas (2002). „Halloween Goes to Hollywood”. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp. 103–124. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-516896-8.
  26. ^ Thomas Crawford Burns: a study of the poems and songs Stanford University Press, 1960.
  27. ^ Simpson, Jacqueline All Saints' Day in Encyclopedia of Death and Dying, Howarth, G and Leeman, O (2001) London Routledge ISBN 0-415-18825-3, p.14 Halloween is closely associated in folklore with death and the supernatural.
  28. ^ Roger, Tricking (). Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press. pp. 28–30. ISBN 0-19-514691-3. 
  29. ^ „Definition of "guising"”. Collins English Dictionary. (in Scotland and N England) the practice or custom of disguising oneself in fancy dress, often with a mask, and visiting people's houses, esp at Halloween 
  30. ^ Rogers, Nicholas (2002). "Coming Over: Halloween in North America". Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press. p. 76. ISBN: 0-19-514691-3.
  31. ^ „Ten trick-or-treating facts for impressive bonfire chats”. The Irish Times. . Scotland and Ireland started tricking: A few decades later a practice called ‘guising’ was in full swing in Scotland and Ireland. Short for ‘disguising’, children would go out from door to door dressed in costume and rather than pledging to pray, they would tell a joke, sing a song or perform another sort of “trick” in exchange for food or money. The expression trick or treat has only been used at front doors for the last 10 to 15 years. Before that "Help the Halloween Party" seems to have been the most popular phrase to holler. 
  32. ^ „Halloween”. Encyclopædia Britannica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „Definition of "guising"”. Collins English Dictionary. (in Scotland and N England) the practice or custom of disguising oneself in fancy dress, often with a mask, and visiting people's houses, esp at Halloween 
  34. ^ Bradley, Michael (). „A very Derry Halloween: a carnival of frights, fireworks and parade”. The Guardian. Accesat în . 
  35. ^ "'Trick or Treat' Is Demand", Herald (Lethbridge, Alberta), 4 November 1927, p. 5, dateline Blackie, Alberta, 3 November
  36. ^ Miller, Marian (). „Halloween Jollity Within Reason Need”. The Morning Oregonian. p. 8.  Quote: "Trick or treat?" the youthful mischief-maker will say this evening, probably, as he rings the doorbell of a neighbor."
  37. ^ McNeill, F. Marian (1961, 1990) The Silver Bough, Vol. 3. William MacLellan, Glasgow ISBN 0-948474-04-1 pp.11–46.
  38. ^ „Vintage Halloween Cards”. Vintage Holiday Crafts. Accesat în . .
  39. ^ Green Bay Press Gazette, 27 octombrie 1916.
  40. ^ a b Associated Press (). „Haunted house business getting frightfully hard”. MSNBC.com. MSNBC. Accesat în . 
  41. ^ Greg Ryan (). „A Model of Mayhem”. Hudson Valley Magazine. Accesat în . 
  42. ^ Wilson, Craig (). „Haunted houses get really scary”. USAToday.com. 
  43. ^ Rogers, Nicholas (2002). „Razor in the Apple: Struggle for Safe and Sane Halloween, c. 1920–1990,” Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp. 78–102. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-516896-8.
  44. ^ „Urban Legends Reference Pages: Pins and Needles in Halloween Candy”. Snopes.com. Accesat în . .
  45. ^ Nixon, Robin (). „Poisoned Halloween Candy: Trick, Treat or Myth? - LiveScience”. LiveScience.com. Accesat în . .
  46. ^ a b c d e ro Administrator ? (). „Halloween în jurul lumii”. interferente.ro. Accesat în . 
  47. ^ „Bishop Challenges Supermarkets to Lighten up Halloween”. The Church of England. Accesat în . 
  48. ^ „Halloween and All Saints Day”. newadvent.org. Accesat în . 
  49. ^ „Reformation Day”. Accesat în . 
  50. ^ „Reformation Day: What, Why, and Resources for Worship”. The General Board of Discipleship of The United Methodist Church. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  51. ^ Gyles Brandreth, „The Devil is gaining ground” Sunday Telegraph (London), 11 martie 2000.
  52. ^ a b „Salem 'Saint Fest' restores Christian message to Halloween”. www.rcab.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ Halloween, o sărbătoare anticreștină Arhivat în , la Wayback Machine., 4 noiembrie 2009, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013
  54. ^ Halloween’s Christian Roots AmericanCatholic.org. Accesat la 24 octombrie 2007.
  55. ^ „Feast of Samhain/Celtic New Year/Celebration of All Celtic Saints November 1”. All Saints Parish. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ Halloween: What's a Christian to Do? (1998) by Steve Russo.
  57. ^ „'Trick?' or 'Treat?' – Unmasking Halloween”. The Restored Church of God. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Sfantul Andrei in traditia populara - noaptea strigoilor, farmecelor de dragoste si de aflare a rodniciei ogorului, 29 noiembrie 2012, HotNews.ro
  59. ^ SFANTUL ANDREI, noaptea strigoilor, farmecelor de dragoste și de aflare a rodniciei ogorului Arhivat în , la Wayback Machine., Realitatea.net, 28 noiembrie 2013
  60. ^ Adrian Cocosila - Halloween, Crestinortodox.ro, 2 aprilie 2012
  61. ^ Halloween – sărbătoare satanică Arhivat în , la Wayback Machine., Ortodoxia.m
  62. ^ a b c ro „Halloween-ul și creștinul ortodox…”. actualitateaortodoxa.com. Accesat în . 
  63. ^ ro Administrator ? (). „Halloween, „sărbătoare" din calendarul satanist!”. philadelphia.com.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ ro „Protest față de Satanism și Halloween”. semneletimpului.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ ro „Halloween, o sărbătoare satanică”. ecolife.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

  • Diane C. Arkins, Halloween: Romantic Art and Customs of Yesteryear, Pelican Publishing Company (2000). 96 de pagini. ISBN 1-56554-712-8
  • Diane C. Arkins, Halloween Merrymaking: An Illustrated Celebration Of Fun, Food, And Frolics From Halloweens Past, Pelican Publishing Company (2004). 112 pagini. ISBN 1-58980-113-X
  • Lesley Bannatyne, Halloween: An American Holiday, An American History, (1990, Pelican Publishing Company, 1998). 180 de pagini. ISBN 1-56554-346-7
  • Lesley Bannatyne, A Halloween Reader. Stories, Poems and Plays from Halloweens Past, Pelican Publishing Company (2004). 272 de pagini. ISBN 1-58980-176-8
  • Phyllis Galembo, Dressed for Thrills: 100 Years of Halloween Costumes and Masquerade, Harry N. Abrams, Inc. (2002). 128 de pagini. ISBN 0-8109-3291-1
  • Editha Hörandner (ed.), Halloween in der Steiermark und anderswo, Volkskunde (Münster in Westfalen), LIT Verlag Münster (2005). 308 pagini. ISBN 3-8258-8889-4

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Halloween prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Texte sursă la Wikisursă
Portal icon Portal Creștinism
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Halloween&oldid=16471243