Ganoderma applanatum

Ganoderma applanatum
	Băcălie de fag, babiță
Clasificare științifică
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Polyporales
Familie:	Ganodermataceae
Gen:	Ganoderma
Specie:	G. applanatum
Nume binomial
	Ganoderma applanatum; (Pers.) Pat. (1887)
Sinonime
	Selecție: Boletus applanatus Pers. (1801); Polyporus applanatus (Pers.) Wallr. (1833); Polyporus vegetus (Pers.) Fr. (1838); Fomes applanatus (Pers.) Gillet (1878); Polyporus incrassatus (Berk.) (1878); Placodes vegetus (Fr.) Quél. (1886); Elfvingia applanata (Pers.) P.Karst. (1889); Ganoderma incrassatum (Berk.) Bres. (1915); Ganoderma applanatum var. vegetum (Fr.) Rea (1922); Ganoderma applanatum var. philippinense C.J.Humphrey & Leus-Palo (1931); Ganoderma applanatum var. laevisporum C.J.Humphrey & Leus-Palo, (1931);
	Modifică text

Ganoderma applanatum (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Narcisse Théophile Patouillard, 1887),^[1]^[2] numit în popor băcălie de fag sau babiță,^[3] este o ciupercă necomestibilă saprofită, mai rar parazitară din încrengătura Basidiomycota în familia Ganodermataceae și de genul Ganoderma.^[4] Ea se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe trunchiuri aflați în putrefacție respectiv copaci vii prin păduri de foioase, parcuri și grădini mai ales pe fagi, dar de asemenea și pe arțari, castani sălbatici sau paltini de munte (extrem de rar și pe rășinoase). Specia este ca parazit o dăunătoare de lemn, producând o distrugere frapantă și pricinuind pagube. Buretele se poate găsi foarte des și peste tot anul.^[5]^[6]

Taxonomie

Numele binomial hotărât este Boletus applanatus, determinat de renumitul micolog suedez Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1800.^[7]

Apoi, în 1889, botanistul francez Narcisse Théophile Patouillard a tarsanferat specia la genul Ganoderma sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 5 al jurnalului micologic Bulletin de la Société Mycologique de France,^[8] fiind și numele curent valabil (2024).

Sinonime obligatorii sunt: Polyporus applanatus (Pers.) Wallr. (1833),^[9] Fomes applanatus (Pers.) Gillet (1878),^[10] Placodes applanatus (Pers.) Quél. (1886)^[11] și Elfvingia applanata (Pers.) P.Karst. (1889).^[12]

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină planus=întins, plan),^[13] datorită aspectului.

Descriere

Corpul fructifer: are o dimensiune de 10-60 cm, este de înălțime inferioară (în stadiu vremelnic bombat), în formă de evantai sau consolă, brăzdat sau neregulat, rar regulat precum ușor zonat, acoperit de un strat uniform, fragil, de culoare brună ca de scorțișoară, mort adesea gri-albăsttrui. Trama fibroasă este brun-roșcată străbătută de dungi albe. Marginea mată este albicioasă atât timp cât ciuperca crește (peste mai mulți ani).
Tuburile și porii: sporiferele sunt brun-ruginii, scurte (0,5-2 cm), la bătrânețe laminate și de asemenea cu dungi albe. Porii pe partea inferioară sunt foarte mici (4-6 per mm), rotunzi, de culoare albă până crem, câteodată ușor rozalii.
Piciorul: Tija lipsește la această specie.
Carnea: este deosebit de scorțoasă, la început ca de plută și câlțoasă ca apoi să devină lemnoasă. Ciuperca are în tinerețe un miros de ciuperci și ușor amărui, devenind la maturitate inodoră. Gustul este moderat dulce.^[5]^[6] Deseori se pot observa gale pe fața inferioară a băcăliei de fag, cauzate înțepăturii muștei de ciuperci Aganthomyia wankowiczi (pentru a depune ouăle ei). Ele apar doar pe acest burete și sunt, prin urmare, o caracteristică suplimentară bună pentru identificarea speciei.
Caracteristici microscopice: are spori ovoidali, netezi, tociți și brun-roșcați, având o mărime de 6,5-9 x 5-7 microni. ^[14]
Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

G. applanatum, pori
G.applanatum năpădit de Agathomyia wankowiczii
G. applanatum tânăr
G. applanatum bătrân

Confuzii

Ganoderma applanatum poate fi confundată cu specii tot necomestibile, unele din ele însă fiind confirmate ciuperci medicinale ca de exemplu Daedaleopsis confragosa,^[15] Fomes fomentarius,^[16] și Piptoporus betulinus^[17] sau cu Ganoderma australe sin. Ganoderma adspersum,^[18] Ganoderma carnosum,^[19] Ganoderma lucidum,^[20] Ganoderma pfeifferi,^[21] Ganoderma resinaceum,^[22] Laricifomes officinalis sin. Fomes officinalis,^[23] Trametes versicolor^[24] sau chiar cu comestibila Fistulina hepatica.^[25]

Specii asemănătoare

Daedaleopsis confragosa
Fomes fomentarius
Ganoderma australe sin. Ganoderma adspersum
Ganoderma carnosum
Ganoderma lucidum

Ganoderma pfeifferi
Ganoderma resinaceum
Fistulina hepatica

Laricifomes officinalis sin. Fomes officinalis
Piptoporus betulinus
Trametes versicolor

Valorificare

Din cauza tramei lemnoase, Ganoderma applanatum nu este comestibilă.

În medicina tradițională chineză brățara artistului este folosită ca ciupercă medicinală. Ingredientele active sunt în primul rând triterpenoidele și acizii ganoderici conținute. Buretele se prescrie pulverizat sau în formă de extract. Se presupune că eficacitatea se realizează doar după o perioadă lungă de ingerare. Gama de aplicații este foarte largă, de la protecția împotriva răcelilor până la efecte anticarcinogene. În Uniunea Europeană, tratamentul nu este recunoscut, pentru că efectul nu se poate dovedi științific.^[26]

Datorită colorării permanente al stratul porilor prin atingere sau violare (la exemplare mai tinere), artiștii au descoperit de mult funcția posibilă de pânză de desen, între alții Corey Corcoran care gravează cu multă răbdare peisaje, situații si diverse scenarii pe suprafața moale a materialului natural cu un rezultat adevărat spectaculos.^[27] Nu fără motiv babița este denumită în engleză artist's bracket (brățara artistului) sau artist's conk (scoica artistului).^[28]

Note

^ Index Fugorum
^ Mycobank
^ Dex.RO online
^ Mycobank
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 538-539, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Christian Hendrik Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 2, Editura Gessneri, Usteri et Wolfii, Leipzig (Lipsiae) și Lucerna 1799[ (1800], p. 2
^ Narcisse Théophile Patouillard: „Ganoderma applanatum”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 5, Paris 1889, p. 67
^ Friedrich Wilhelm Wallroth: „Flora Cryptogamica Germaniae”, vol. 2, Editura Schrag, Nürnberg 1833, p. 591
^ Gillet: „Les Hyménomycètes ou Description de tous les Champignons qui Croissent en France”: Editura Ch. Thomas – Imprimeur de la Préfecture, Alençon 1878, p. 686
^ Lucien Quélet: „Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 171
^ Petter Adolf Karsten: „Elfvingia applanata”, în: „Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk”, vol. 48, Helsinki 1889, p. 334
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 904, ISBN 3-468-07202-3
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 494-495, ISBN 88-85013-37-6
^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0
^ Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 342-343
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 496-497, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 492-493, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 550-551, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 498-499, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 502-503, ISBN 3-405-12124-8
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 560-561, ISBN 3-405-12116-7
^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 566-567, ISBN 3-405-12116-7
^ 123 Pilze
^ Vixtopia RO^{[nefuncțională]}
^ „Alissa Overson: „Ganoderma applanatum: The Artist's Conk", în: The Fungal Kingdom, Evergreen State College 9 martie 2014”. Arhivat din original la 12 ianuarie 2015. Accesat în 10 iulie 2017.

Bibliografie

Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4</ref>
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica”, vol. XXI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932
Bruno Cetto vol. 1-3, 5 (vezi sus)
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4

Legături externe

Materiale media legate de Băcălie de fag la Wikimedia Commons
Ganoderma applanatum, film

[1] Index Fugorum

[2] Mycobank

[3] Dex.RO online

[4] Mycobank

[Cetto_1-5] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7

[Laux-6] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 538-539, ISBN 978-3-440-14530-2

[7] Christian Hendrik Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 2, Editura Gessneri, Usteri et Wolfii, Leipzig (Lipsiae) și Lucerna 1799[ (1800], p. 2

[8] Narcisse Théophile Patouillard: „Ganoderma applanatum”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 5, Paris 1889, p. 67

[9] Friedrich Wilhelm Wallroth: „Flora Cryptogamica Germaniae”, vol. 2, Editura Schrag, Nürnberg 1833, p. 591

[10] Gillet: „Les Hyménomycètes ou Description de tous les Champignons qui Croissent en France”: Editura Ch. Thomas – Imprimeur de la Préfecture, Alençon 1878, p. 686

[11] Lucien Quélet: „Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 171

[12] Petter Adolf Karsten: „Elfvingia applanata”, în: „Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk”, vol. 48, Helsinki 1889, p. 334

[13] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 904, ISBN 3-468-07202-3

[14] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 494-495, ISBN 88-85013-37-6

[15] Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139

[16] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0

[17] Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 342-343

[18] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 496-497, ISBN 88-85013-37-6

[19] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 492-493, ISBN 88-85013-37-6

[20] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 550-551, ISBN 3-405-12081-0

[21] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 498-499, ISBN 88-85013-37-6

[22] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 502-503, ISBN 3-405-12124-8

[23] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 560-561, ISBN 3-405-12116-7

[24] Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135

[25] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 566-567, ISBN 3-405-12116-7

[26] 123 Pilze

[27] Vixtopia RO^{[nefuncțională]}

[28] „Alissa Overson: „Ganoderma applanatum: The Artist's Conk", în: The Fungal Kingdom, Evergreen State College 9 martie 2014”. Arhivat din original la 12 ianuarie 2015. Accesat în 10 iulie 2017.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

Identificatori taxonomici
Ganoderma applanatum	Wikidata: Q774576 Wikispecies: Ganoderma applanatum ARKive: ganoderma-applanatum BioLib: 60746 EoL: 133532 EPPO: GANOAP FloraBase: 51123 Fungorum: 119872 GBIF: 2549834 iNaturalist: 48473 IRMNG: 11383193 MycoBank: 119872 NBN: NBNSYS0000020961 NCBI: 29884 NZOR: 26ce890e-d84d-4da0-92f6-39093e94f61d
Boletus applanatus	Wikidata: Q59511576 Fungorum: 172019 GBIF: 5954452 IRMNG: 10383067 MycoBank: 172019 NZOR: 69fa7429-da44-4d0e-b33e-9c30b390e755