Sari la conținut

Dumitru Berciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Berciu
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Bobaița, România Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieantropolog
arheolog
istoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3][4] Modificați la Wikidata
Activitate
Membru de onoare al Academiei Române

Dumitru Berciu (n. 27 ianuarie 1907, Bobaița, Mehedinți – d. 1 iulie 1998, București) a fost un istoric și un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române.

Primele sale studii au fost cele secundare, efectuate la Turnu Severin, apoi cele superioare la București (1932). A fost membru al Școlii române din Roma. Doctor în filosofie și litere (1938). Profesor secundar (1933-1945). Șef al misiunii arheologice române, secretar și apoi director al Institutului român din Albania (1938-1344). Conferențiar și apoi profesor la catedră de istorie a României, la Facultatea de Istorie a Universității din București (din 1945), a ajuns apoi decan (1966-1971). Consilier și apoi șef de sector la Institutul de arheologie, București (din 1948). Membru titular al Academiei de științifice  sociale și politice a R.S.R. (din 1970). Membru al Institutului de preistorie din Viena (din 1935) și al Societății arheologice a R.S.F. Iugoslavia (din 1960). Membru corespondent al Institutului arheologic din R.F. Germania (din 1965). A participat și a trimis comunicări la numeroase congrese internaționale de specialitate În țara  și peste hotare. Distins de Academie cu premiile „V. Pârvan” (1936) și „N. Bălcescu” (1961)[5].

A realizat cercetări în sud-estul si centrul Europei despre celți si traco-geți. A fost director al Institutului de Tracologie din București (1948-19?). A fost un Mecena pentru cultură. A ajutat oameni, a sprijinit fundații, reviste și instituții. A sprijinit financiar ridicarea Palatului Culturii din Drobeta-Turnu Severin, unde s-a instalat și biblioteca sa, care îi poartă numele.

  • Îndrumări în preistorie, 1939
  • Contribuții la preistoria Transilvaniei, 1942
  • Cercetări și săpături arheologice în județele Turda și Alba, 1945
  • Contribuția lui Ion Andriesescu la preistoria Daciei și a sud-estului european, 1945
  • Cercetări și descoperiri arheologice în regiunea București, 1956 [6]
  • Cetatea Alba Iulia, 1962
  • Cultura Hamangia, 1966
  • Zorile istoriei în Carpați și la Dunăre, 1966
  • La izvoarele istoriei, 1967
  • O introducere în arheologia preistorică, 1967
  • The Roman Empire and its neighbours, 1967
  • România înainte de Burebista, 1967
  • Unitate și continuitate în istoria poporului român, 1968
  • Arta traco-getică, 1969
  • Lumea celților, 1970
  • Daco-România, 1978
  • Buridava dacică, 1981
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Dumitru Berciu, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]]Hrvatska enciklopedija[*]Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Dumitru Berciu" class="Z3988"> 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în Czech National Authority Database&rft_id=http://autority.nkp.cz/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Dumitru Berciu" class="Z3988"> 
  5. ^ Adolf Armbruster, Dan BERINDEI, Pompiliu (). Enciclopedia Istoriografiei din Romania. Editura Stiintifica si enciclopedica. p. 50. 
  6. ^ http://books.google.es/books?id=SsO3AAAAIAAJ&source=gbs_book_similarbooks

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Dumitru Berciu: o viață închinată arheologiei românești, Adina Berciu-Drăghicescu, Editura Univ. din București, 2011

Legături externe

[modificare | modificare sursă]