Sari la conținut

Ciulinii Bărăganului (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ciulinii Bărăganului
Les chardons du Baragan
Coperta DVD a filmului
Coperta DVD a filmului
Rating
Titlu originalCiulinii Bărăganului
GenDramă, istoric
RegizorLouis Daquin
ScenaristLouis Daquin (scenariu)
Antoine Tudal (scenariu, dialoguri)
Alexandru Struțeanu (scenariu, versiunea românească)
După un roman de:
Panait Istrati
Bazat peCiulinii Bărăganului  Modificați la Wikidata
ProducătorSuzana Kéri (dir. de producție)
Radu Beligan (dir. dialogurilor)
StudioStudioul Cinematografic București
DistribuitorDirecția Difuzării Filmelor
Director de imagineAndré Dumaître
Operator(i)Philippe Brun (operator)
Iulius Druckmann
Nicolae Girardi (op. secunzi)
MontajEugenia Gorovei
Suneting. Ionel Iliescu
MuzicaRadu Paladi
Scenografiearh. Liviu Popa
CostumeMaria Bortnovschi
DistribuțieNuță Chirlea
Ana Vlădescu
Florin Piersic
Nicolae Tomazoglu
Clody Bertola
Premiera1 februarie 1958 (România)
mai 1958 (Festivalul de Film de la Cannes)
Durata106 minute
ȚaraFranţa Franța
RSR R.S. România
Locul acțiuniiRomânia  Modificați la Wikidata
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Pagina Cinemagia

Ciulinii Bărăganului (în franceză Les chardons du Baragan) este un film franco-român din 1958 regizat de Louis Daquin. Scenariul este scris de Louis Daquin, Antoine Tudal și Alexandru Struțeanu, pelicula fiind o ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati. Filmul a fost inclus în cinemateca cinematografiei românești. A fost nominalizat la premiile Festivalului de la Cannes, secțiunea scenariu și dialog în 1958.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ciulinii Bărăganului se concentrează pe motive și obiceiuri ale satului românesc, în perioada răscoalelor de la începutul secolului al XX-lea. Povestea lui Matache începe odată cu venirea toamnei, când în Câmpia Bărăganului ciulinii smulși de vânt se lasă purtați pe drumuri și copiii pornesc în cursa ciulinilor. După obicei, copiii satului pleacă în lume să își înfrunte destinul. Matache va pleca, după aflarea veștii morții tatălui sau; în drumul său asistă la o scenă din Răscoala țăranilor de la 1907. Filmul se remarcă prin atmosfera exotică pe care o degajează și prin dialogurile deosebite.

Filmul a fost vizionat de 2.364.928 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[2]

Tudor Caranfil - „Viziunii sociologizante a timpului, Daquin îi adaugă o undă de nebunie poetică, suprasolicitând, uneori, exotismul ambianței. Atrage atenția diviziunea sarcinilor creatoare ale producției, care ar fi putut servi drept exemplu structurilor noastre cinematografice: dialoguri: Antoine Tudal: supervisor al dialogurilor românești: Radu Beligan. Și, mai elocvent decat orice dialog, un sfașietor bocet hohotit de Maria Tănase, într-una din rarele ei apariții cinematografice. Filmul a reprezentat o lungă scoală de cinema pentru tineri asistenți de regie și imagine, Gheorghe Vitanidis, Dinu Cocea, Iulius Druckman, Nicolae Girardi.” (Dicționar de filme românești)

Premii obținute

[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost nominalizat la premiile Palme d'Or, in cadrul Festivalului de la Cannes, secțiunea Scenariu și dialog în 1958.

  1. ^ Mircea Constantinescu (1), aarc.ro [nefuncționalăarhivă]
  2. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]