Sari la conținut

Cebza, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cebza
maghiară Csebze
sârbă Чебза
—  sat  —

Cebza se află în România
Cebza
Cebza
Cebza (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°33′8″N 21°3′59″E ({{PAGENAME}}) / 45.55222°N 21.06639°E

Țară România
Județ Timiș
OrașCiacova

SIRUTA156375
Prima atestare1337

Altitudine79 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total838 locuitori

Fus orarEET ( 2)
 - Ora de vară (DST)EEST ( 3)
Cod poștal307111

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Cebza
Poziția localității Cebza
Poziția localității Cebza

Cebza (maghiară Csebze, sârbă Чебза) este un sat ce aparține orașului Ciacova din județul Timiș, Banat, România. Din punct de vedere administrativ, face parte din orașul Ciacova. Aici se găsește o biserică de lemn care datează din 1758-1759, renovată în 1815.

Se situează în sud-vestul județului Timiș, pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea).

Biserica de lemn, monument istoric. Datează din 1758-1759, posibil din secolul XV
Cebza în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72
Lungimea bisericii este disproporţionată faţă de dimensiunile mici ale lăcaşului, neobişnuit de lung pentru bisericile de lemn din Banat

Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de Chevzen, din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este amintit cu o situație demografică prosperă, mult peste media central-europeană a epocii. Avea atunci 92 de gospodării, din care doar trei fără locuitori.[1] Mai avea la acea dată 11 fântâni și o biserică de zid fără turn. La conscripția de la 1717, apare cu un număr relativ mare de case - 80 - aparținând de districtul Ciacova.

Cu toate că primele mențiuni documentare referitoare la Mănăstirea Cebza datează din secolul XVII (1758-1759), se crede că ea este mult mai veche și că datează de fapt din secolul XV.

Biserica ortodoxă din sat a fost construită în 1880. În 1912 viitura de pe Timiș și inundația catastrofală care a urmat, a distrus tot satul, cu excepția bisericii și a câtorva case mai solide. Biserica din lemn a fost și ea afectată de inundație.

Conform recensăminteleor moderne care s-au făcut în Banat începând cu 1869, populația Cebzei a fost tot timpul majoritar românească. Pe lângă ei au mai locuit și câțiva germani, maghiari și sârbi. La recensământul din 2002, populația era de 745 locuitori, în ușoară scădere față de 1992. Cea mai numeroasă populație a fost înregistrată la recensământul din 1900: 1.728 de locuitori.

Evoluția populației

[modificare | modificare sursă]
Recensământul[2] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Alte etnii
1880 1.403 1.336 14 38 15
1900 1.728 1.513 73 81 61 (51 sârbi)
1941 1.276 1.221 18 13 24
1977 1.061 1.015 13 4 29
1992 760 724 6 1 29
2002 745 712 11 - 16 (țigani)

Structura religioasă

[modificare | modificare sursă]

Din totalul de 745 locuitori înregistrați la recensământul din 2002, 696 (93%) s-au declarat ortodocși, 40 (5%) penticostali, 9 de alte religii.

  1. ^ „Biserica de lemn "Sfantul Gheorghe" a Manastirii Cebza (1758)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]