Campionatele Europene de Atletism

Campionatele Europene de Atletism

Sport

atletism

Confederație

Asociația Europeană de Atletism

Înființat(ă) în

1934; acum 90 ani^[1]

Campionatele Europene de Atletism sunt competiții majore sportive organizate de Asociația Europeană de Atletism, organizate în mod tradițional din patru în patru ani (cu excepția perioadei 1966 - 1978, când au fost organizate din trei în trei ani), dar care, începând cu anul 2010, sunt organizate bianual. Atunci când aceste campionate sunt organizate în același an cu o Olimpiadă, probele de maraton și marș nu se desfășoară.

Istoric

Campionate europene de atletism există cu mult înainte de cele mondiale. Ele au fost desfășurate continuu începând cu 1934, cu o întrerupere în 1942 (război), la intervale de timp de 4 sau 2 ani, urmărindu-se în general jumătatea intervalului dintre două Olimpiade. În 1934 au fost doar întreceri masculine fiindcă în acel an s-au ținut Jocurile Mondiale Feminine, iar în 1938 competițiile masculine și feminine s-au ținut în locuri și date diferite. Din anul 2010 campionatele se desfășoară o dată la doi ani, cu 42 de discipline în loc de 47, în anii olimpici.

În timp ce deja încă din 1938 s-a acceptat pentru disciplinele de femei câte trei participante din fiecare țară (cu excepția 1946: două în loc de trei), pentru bărbați s-a permis până în 1958 doar câte două persoane pe disciplină sportivă din partea unei țări.

Germania nu a fost invitată în 1946 și 1950 la campionatele europene respective. În 1954, doar Republica Federală Germană singură, a dat sportivi pentru echipa germană. În 1958 și 1962 a fost prezentată o echipă sportivă comună germană din Republica Federală și R.D. Germană. Apoi, după 1962 ambele state germane au prezentat până în 1990, propriile lor echipe la campionate.

În anul 1969 sportivii din Republica Federală Germană au boicotat întrecerile individuale și au luat parte doar de formă la competițiile de alergări-ștafetă. Motivul invocat a fost, neadmiterea la campionate a unui alergător de distanțe medii, refugiat recent atunci, din RDG, Jürgen May.

Sumar al campionatelor

	An	Oraș	Țară	Data	Loc	Probe	Sportivi
1	1934	Torino	Italia	7 – 9 septembrie	Stadionul Benito Mussolini	22	220
2	1938	Paris	Franța	3 – 5 septembrie	Stadionul Olympique de Colombes, Colombes	23	273
2	1938	Viena	Germania	17 septembrie – 18 septembrie	Praterstadion	9	78
3	1946	Oslo	Norvegia	22 – 25 august	Stadionul Bislett	33	354
4	1950	Bruxelles	Belgia	23 – 27 august	Stadionul Heysel	34	454
5	1954	Berna	Elveția	25 – 29 august	Stadionul Neufeld	35	690
6	1958	Stockholm	Suedia	19 – 24 august	Stadionul Olimpic	36	627
7	1962	Belgrad	Iugoslavia	12 – 16 septembrie	Stadion JNA	36	668
8	1966	Budapesta	Ungaria	30 – 4 septembrie	Stadionul Poporului	36	769
9	1969	Atena	Grecia	16 – 21 septembrie	Stadionul Karaiskakis	38	675
10	1971	Helsinki	Finlanda	10 – 15 august	Stadionul Olimpic	38	871
11	1974	Roma	Italia	2 – 8 septembrie	Stadionul Olimpic	39	747
12	1978	Praga	Cehoslovacia	29 august – 3 septembrie	Stadionul Evžena Rošického	40	844
13	1982	Atena	Grecia	3 – 9 septembrie	Stadionul Olimpic	41	776
14	1986	Stuttgart	RFG	26 – 31 august	Stadionul Neckar	43	880
15	1990	Split	Iugoslavia	26 august – 2 septembrie	Stadionul Poljud	43	915
16	1994	Helsinki	Finlandaa	7 – 14 august	Stadionul Olimpic	44	1129
17	1998	Budapesta	Ungaria	18 – 23 august	Stadionul Poporului	44	1217
18	2002	München	Germania	6 – 11 august	Stadionul Olimpic	46	1168
19	2006	Göteborg	Suedia	7 – 13 august	Stadionul Ullevi	46	1263
20	2010	Barcelona	Spania	27 iulie – 1 august	Stadionul Olimpic	47	1285
21	2012	Helsinki	Finlanda	27 iunie – 1 iulie	Stadionul Olimpic	42	1185
22	2014	Zürich	Elveția	12 august – 17 august	Letzigrund	47	1334
23	2016	Amsterdam	Țările de Jos	6 iulie – 10 iulie	Stadionul Olimpic	46	1339
24	2018	Berlin	Germania	7 august – 12 august	Stadionul Olimpic	50	1449
—	2020	Paris	Franța	a fost anulat din cauza pandemiei de coronavirus COVID-19^[2]	Stade Charléty
25	2022	München	Germania	15 august – 21 august	Stadionul Olimpic	50
26	2024	Roma	Italia	7 iunie – 12 iunie	Stadionul Olimpic
27	2026	Birmingham^[3]	Regatul Unit		Stadionul Alexander
28	2028	Chorzów	Polonia		Stadionul Silezian

Sportivi

La 8 august 2022.

Atleții cu cele mai multe medalii:

Sportiv	Total	Aur	Argint	Bronz
Christophe Lemaitre	8	4	2	2
Harald Schmid	6	5	1	0
Roger Black	6	5	1	0
Mo Farah	6	5	1	0
Kevin Borlée	6	4	1	1
Martyn Rooney	6	3	2	1
Pietro Mennea	6	3	2	1
Linford Christie	6	3	1	2

Sportiv	Total	Aur	Argint	Bronz
Irena Szewińska	10	5	1	4
Fanny Blankers-Koen	8	5	1	2
Renate Stecher	8	4	4	0
Dafne Schippers	8	4	3	1
Marlies Göhr	7	5	1	1
Myriam Soumaré	7	1	3	3
Marita Koch	6	6	0	0
Heike Drechsler	6	5	1	0
Grit Breuer	6	5	1	0
Irina Privalova	6	3	2	1
Evghenia Secenova	6	2	2	2

Listă a medaliilor pe țări participante (1934 – 2018)

La 8 august 2022.

Loc	Țară	Aur	Argint	Bronz	Total
1	Uniunea Sovietică	120	110	101	331
2	Regatul Unit	118	90	96	304
3	Republica Democrată Germană	89	75	62	226
4	Germania	75	80	78	233
5	Franța	69	65	60	194
6	Polonia	54	52	60	166
7	Rusia	50	51	53	154
8	Italia	42	44	48	134
9	Finlanda	33	28	40	101
10	Suedia	29	42	42	113
11	Spania	28	24	36	88
12	RFG	27	36	37	100
13	Țările de Jos	26	25	22	73
14	Ucraina	20	29	18	67
15	Ungaria	18	20	24	62
16	Cehoslovacia	16	16	27	59
17	Portugalia	16	13	8	37
18	Norvegia	13	14	17	44
19	Bulgaria	12	16	12	40
20	Belgia	12	13	11	36
21	Belarus	11	13	10	34
22	Turcia	11	8	9	28
23	Grecia	11	7	11	29
24	Elveția	8	12	13	33
25	România	7	21	10	38
26	Cehia	6	14	10	30
27	Iugoslavia	6	6	3	15
28	Croația	6	1	3	10
29	Danemarca	4	7	3	14
30	Letonia	4	3	3	10
31	Irlanda	3	6	6	15
32	Estonia	3	6	4	13
33	Islanda	3	1	1	5
33	Israel	3	1	1	5
35	Lituania	2	3	4	9
36	Austria	2	1	7	10
37	Slovenia	2	1	2	5
38	Serbia	1	4	2	7
39	Slovacia	1	4	1	6
–	Atleți Neutri Autorizați	1	3	2	6
40	Azerbaidjan	0	2	2	4
41	Albania	0	1	0	1
41	Luxemburg	0	1	0	1
43	Republica Moldova	0	0	1	1
Total		962	969	960	2.891