Sari la conținut

Bulgaria

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bulgaria
Република България (bulgară)
Republica Bulgaria
България (bulgară)
Drapelul BulgarieiStema Bulgariei
Drapelul BulgarieiStema Bulgariei
Deviză: Съединението прави силата (bulgară)
Transliterare: Săiedinenieto pravi silata
Unitatea exprimă puterea
Imnul național: Мила Родино (bulgară)
Transliterare: Mila Rodino
Dragă patrie

Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde deschis)
Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde deschis)
Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde deschis)
Geografie
Suprafață 
 - totală110.993.6[1] km² (locul 103rd)
Apă (%)2.16[2]
Cel mai înalt punctMusala (2.925 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMarea Neagră (0 m) Modificați la Wikidata
VeciniRomânia
Turcia
Grecia
Macedonia de Nord
Serbia
Marea Neagră Modificați la Wikidata
Fus orarEET (UTC 2)
Ora de varăEEST (UTC 3)
Populație
Densitate63 loc/km²
 - Estimare 20197.000.039
Limbi oficialebulgară
Etnonimbulgar, bulgară, bulgari
Guvernare
Sistem politicrepublică parlamentară
PreședinteRumen Radev Modificați la Wikidata
Prim-ministruNikolai Denkov[*]​ Modificați la Wikidata
LegislativAdunarea Națională a Bulgariei Modificați la Wikidata
CapitalaSofia () Modificați la Wikidata
Istorie
Formare
fondare681
independența față de Turcia1908
Aderare la UE1 ianuarie 2007
Economie
PIB (PPC)2022
 - Total▲ $203 miliarde[3] (locul 73)
 - Pe cap de locuitor▲ $27.890[3] (locul 55)
PIB (nominal)2022
 - Total▲ $86 miliarde[3] (locul 68)
 - Pe cap de locuitor (locul 61)▲ $12.340[3]
Gini (2019)▲ 40
IDU (2019)▬ 0.816 (locul 56)
MonedăLeva (BGN[7]) Modificați la Wikidata
Coduri și identificatori
Cod CIOBUL Modificați la Wikidata
Cod mobil284 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic359
ISO 3166-2BG Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.bg
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bulgaria (în bulgară България, ) este o țară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia de Nord la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[8][9][10][11]

Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.

Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile local.

Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară liberă,[12] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a Grupului de la Craiova, a NATO și a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Bulgariei.

Preistoria și antichitatea

[modificare | modificare sursă]
Tezaurul descoperit la Panaghiuriște

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul mijlociu, sunt printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei Bulgarii.[13][14][15] Cultura Karanovo⁠(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai multele societăți neolitice din regiune, care practicau agricultura.[16] Cultura Varna⁠(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată cu inventarea metalurgiei aurului⁠(d).[17][18] Tezaurul din necropola Varna⁠(d), asociat acesteia, conține cele mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani.[19][20] Tezaurul a furnizat informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi societăți europene.[21][22][23]

Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n.[14][24][25] Tracii excelau la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat tribal, nestatal.[26] Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în anii 470 î.e.n.[27][28] Invazia a devenit un catalizator al unității tracilor, majoritatea triburilor lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a forma regatul Odris în acel deceniu.[26][29][30] Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341 î.e.n.,[31] atacat de celți⁠(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[32] și în cele din urmă a devenit provincie a Imperiului Roman în 45 e.n.[33]

Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii Peninsule Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin secolul al IV-lea.[26] Biblia gotică⁠(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de episcopul got Ulfilas în nordul Bulgariei actuale pe la 381.[34] Regiunea a intrat sub dominație bizantină după căderea Romei în 476. Bizantinii au fost însă preocupați de războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau apăra teritoriile balcanice de incursiuni barbare.[15] Aceasta le-a permis slavilor⁠(d) să pătrundă în Peninsula Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani, denumită Moesia.[35] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală a slavilor meridionali⁠(d), care se guvernau democratic.[36][37] Slavii i-au asimilat pe tracii parțial elenizați, romanizați și gotizați⁠(d) din zonele rurale.[38][14][39][40][41]

Primul stat bulgar

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Primul Imperiu Bulgar.
Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin în craniul lui Nicefor I.

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată de protobulgarii conduși de hanul Asparuh.[42] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al Dunării, Nistrului și Niprului. După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni[43] și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[44] Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[45] Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, la sud de Dunăre, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar.[46]

Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui.[47] Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[48] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la creștinism.[49] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.[50]

Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon.[49][51] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[52] Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania,[53] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[54] iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar.[55]

Al Doilea Imperiu Bulgar

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Țaratul vlaho-bulgar.
Al Doilea Imperiu Bulgar, al țarului Ioan Asan al II-lea

După cucerirea Bulgariei, Vasile al II-lea a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului.[56] După moartea sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii vlahi[57] din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo.[58]

Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.[59] Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul și cultura au înflorit.[59] Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când Constantinopolul era în declin.[60]

Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în 1257, confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și cu dominația mongolă.[59][61] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani.[59]

Stăpânirea otomană

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Bulgaria Otomană.

Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre.[62] Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări.[63] Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani,[62] iar populația și-a pierdut conștiința națională.[64][14]

Apărarea pasului Șipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești, cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile otomane.[65]

De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598) și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689).[62] În secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei.[62] Ea a restaurat conștiința națională și a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune.[66] Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să caute o rezolvare prin forță, fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum se întâmplase în Războiul Crimeei.[66] În 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar.[67][68]

Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații bulgărești în afara granițelor noului stat.[67][69] Aceasta a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea.[70] Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908.[71]

Bulgaria independentă modernă

[modificare | modificare sursă]
Soldați bulgari tăind sârma ghimpată a Antantei și pregătindu-se de înaintare, în Primul Război Mondial

În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”.[72][73] Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a găsit din nou în tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial. În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1.200.000 de oameni[74][75] și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir, țara a capitulat în 1918. Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale, un total de 412.000 de morți, și un val de peste 253.000[76] de refugiați care au pus presiune suplimentare pe economia națională deja ruinată.[77]

Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare naziste.[78] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au căpătat avânt.[79] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea cu ocazia intrării armatei sovietice in Bulgaria, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului.[80]

Jeliu Jelev, primul președinte al Bulgariei ales democratic[81] împreună cu George H. W. Bush (dreapta) în 1990

Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a instaurat dictatura partidului unic comunist, proclamându-se republica populară.[82] A devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi Dimitrov (1946–1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea politică s-a redus.[83][84] Economia planificată după model sovietic a suferit câteva reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor Jivkov (1954–1989).[85] Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura bulgară.[86] Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în 1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în Turcia.[87][88]

În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar a renunțat la monopolul politic, Jivkov a demisionat, iar Bulgaria a intrat în tranziția către o democrație parlamentară.[89] Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate de Partidul Socialist Bulgar (BSP, noul nume al Partidului Comunist).[90] O nouă constituție ce aducea un regim democratic parlamentar, cu un președinte slab și un prim ministru responsabil în fața parlamentului a fost adoptată în iulie 1991. Noul sistem nu a îmbunătățit imediat standardele de viață și economia—calitatea vieții și performanțele economice au rămas chiar inferioare celor din comunism, chiar și o vreme după anul 2000.[91] Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus creșterea economică, dar nivelul de trai a crescut mai lent.[92] După 2001 situația economică, politică și geopolitică s-a îmbunătățit semnificativ,[93] și Bulgaria a atins nivele mai înalte ale Indicelui Dezvoltării Umane.[94] A devenit membră a NATO în 2004 și a Uniunii Europene în 2007.[95][96]

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Bulgariei.
Imagine indisponibilă Imagine indisponibilă
Stânga: Munții Balcani din centrul Bulgariei
Dreapta: Maslen nos, pe coasta Mării Negre

Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice, învecinându-se cu cinci țări—cu Grecia și Turcia la sud, cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord. Frontierele terestre au o lungime totală de 1.808 km, iar coasta Mării Negre are o lungime de 354 km.[97] Suprafața totală a țării este de 110.994 km², ceea ce o clasează pe locul 105 în lume.[98][99] Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25° long. E.[100]

Harta fizică a Bulgariei

Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi.[97] Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre.[97]

Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către est, munți mai mici dar mai întinși.[97] În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula Balcanică, Musala, la 2.925 m[101] iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%.[102] Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și cu debite reduse.[103] Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o lungime de 368 km. Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud.[97]

Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al munților.[97] Bulgaria de nord are mediile de temperatură cu 1 °C mai mici și cele de precipitații cu 200 mm mai ridicate decât regiunile de la sud de Balcani. Amplitudinile temperaturii variază semnificativ de la zonă la zonă. Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în țară este de −38,3 °C, în vreme ce cea mai ridicată este de 45,2 °C.[104] Precipitațiile se ridică la 630 mm pe an, și fluctuează de la 500 mm în Dobrogea până la peste 2.500 mm în munți. Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna.[105]

Acvilele de câmp au în Bulgaria o populație aflată în creștere.[106]

Mediu înconjurător și biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto[107] și a îndeplinit obiectivele acestuia, reducând emisiile de dioxid de carbon între 1990 și 2009 cu 30%.[108] Poluarea fabricilor și uzinelor metalurgice, împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme sănătății populației.[109] Zonele urbane sunt în mod deosebit afectate de producția de energie în termocentrale pe bază de cărbuni și de traficul de automobile,[110][111] în vreme ce utilizarea de pesticide în agricultură, precum și sistemele de epurare învechite din industrie produc poluare extensivă a solului și a apelor cu substanțe chimice și detergenți.[112] Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din orașe,[113] deși o uzină de reciclare a deșeurilor electronice a fost deschisă în iunie 2010.[114] Situația s-a ameliorat în ultimii ani, și mai multe programe finanțate de guvern au fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării.[112]

Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri naturale[115] și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei.[116] Aproape 35% din suprafața uscatului este formată din păduri,[117] unde cresc unii dintre cei mai bătrâni copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit.[118] Flora cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol.[119] Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal,[120] în vreme ce râsul și acvila de câmp au populații reduse, dar în creștere.[121]

Politică

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: politica Bulgariei.

Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile primului ministru.[93] Sistemul politic are trei ramuri—legislativă, executivă și judecătorească, dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă, din care fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice. Partidele trebuie să se înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale.[122] În mod normal, primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile legislative.[93]

Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională, un parlament unicameral format din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct. Adunarea Națională are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul, de a organiza alegerile prezidențiale, de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri, de a declara război, de a desfășura trupe peste hotare, și de a ratifica tratate și acorduri internaționale. Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate, și are autoritatea de a returna legi la Parlament, deși acesta din urmă poate trece peste vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului.[93]

Guvernarea

[modificare | modificare sursă]
Președintele Rumen Radev; și prim-ministrul Nikolai Denkov⁠(d)

Primul guvern GERB a fost format după ce acest partid de centru-dreapta a câștigat alegerile generale din iulie 2009⁠(d) cu 117 locuri în Adunarea Națională și a format un guvern minoritar⁠(d) fără susținerea altor partide politice din parlament.[123] Acest guvern a demisionat la 20 februarie 2013 după o serie de proteste la nivel național⁠(d) din cauza costurilor mari ale utilităților și nivelului scăzut de trai.[124] Ca urmare, Parlamentul a fost dizolvat și președintele a format un nou guvern provizoriu. Alegerile anticipate ce au urmat în mai 2013 au adus GERB o victorie la limită.[125] Fără susținerea celorlalte trei partide politice intrate în parlament, însă, la 24 mai, liderul GERB, Boiko Borisov, și-a depus mandatul. Partidul Socialist Bulgar l-a propus pe fostul ministrul de finanțe Plamen Oreșarski în mai 2013.[126][127] La doar două săptămâni după formarea sa, guvernul Oreșarski a fost asprui criticat de opoziție și s-a confruntat cu un nou val de proteste⁠(d), unele cu peste 11.000 de participanți.[128] Guvernul a rezistat la cinci moțiuni de cenzură, dar în cele din urmă a demisionat[129] la 23 iulie 2014.[130] La 6 august, un guvern temporar⁠(d) condus de Gheorghi Bliznașki a depus jurământul.[131]

O nouă rundă de alegeri anticipate în octombrie 2014⁠(d)[132] au adus o victorie mai clară a GERB, cu circa o treime din voturi. Au intrat în parlament un număr record de opt partide.[133] După ce președintele Rosen Plevneliev l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern, partidul GERB al lui Borisov a format o coaliție⁠(d)[134] și membrii partidelor din Blocul Reformist⁠(d) (Democrații pentru o Bulgarie Puternică (DSB)⁠(d), Uniunea Forțelor Democratice (SDS)⁠(d), Mișcarea Bulgaria pentru Cetățeni (DBG)⁠(d), Alternativa pentru Renașterea Bulgariei⁠(d) și Uniunea Național Agrară Bulgară (BZNS)⁠(d)) au fost numiți miniștri. În 2016 însă, Boiko Borisov s-a angajat ca, dacă candidata GERB pentru președinție, Țețka Țaceva⁠(d) nu va câștiga alegerile prezidențiale⁠(d), el va demisiona. GERB a pierdut alegerile în fața candidatului Rumen Radev, declarat independent, dar susținut de Partidul Socialist Bulgar. Borisov a demisionat, ca urmare, pentru a doua oară. Noul președinte Rumen Radev a format un nou guvern temporar⁠(d) condus de Ognean Gherdjikov⁠(d). Următoarele alegeri anticipate din martie 2017⁠(d) au făcut însă ca GERB să câștige din nou și să intre în parlament împreună cu alte patru partide – Partidul Socialist Bulgar, Frontul Patriotic⁠(d), Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți și Volia⁠(d). Ca urmare, Borisov a redevenit prim-ministru.[135]

[modificare | modificare sursă]

Legislația civilă este una obișnuită.[136] Ramura judecătorească este supravegheată de Ministerul Justiției. Tribunalul Administrativ Suprem și Curtea Supremă de Casație sunt cele mai înalte instanțe de apel și supraveghează aplicarea legii în tribunalele subordonate.[122] Consiliul Suprem Judiciar gestionează sistemul și numește judecătorii. Puterea judecătorească din Bulgaria, împreună cu alte instituții, rămâne una dintre cele mai corupte și ineficiente din Europa.[137][138][139][140]

Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne.[141] Serviciul Național de Poliție (NPS) combate criminalitatea generală, păstrează ordinea publică și susține operațiunile celorlalte agenții de aplicare a legii.[142] NPS are 27.000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională.[143] Ministerul de Interne conduce și Serviciul Poliției de Frontieră și Jandarmeria Națională—o ramură specializată în activități antiteroriste, gestiunea crizelor și controlul mulțimilor. Contrainteligența și securitatea națională sunt în sarcina Agenției de Stat pentru Securitate Națională, înființată în 2008.[144]

Împărțire administrativă

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Bulgariei.

Bulgaria este un stat unitar.[145] Din anii 1880, de când țara a căpătat autonomie, numărul unităților administrativ-teritroriale a variat de la șapte la 26.[146] Între 1987 și 1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni (oblastii, singular oblastie). Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea economiei.[147] Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei (Sofia-capitala). Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor. Regiunile sunt împărțite mai departe în 264 comune (obștine).

Comunele sunt conduse de primari, aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot direct. Bulgaria este un stat deosebit de centralizat, în care Consiliul de Miniștri numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic dependente de finanțarea de la centru.[122]

Regiuni

Armata și relațiile externe

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Armata Bulgariei.

Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori, cel mai recent în 2002–2003.[148] Bulgaria a fost printre țările fondatoare ale OSCE în 1975. A aderat la NATO la 29 martie 2004, a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005,[95][149] și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007.[96] Integrarea euro-atlantică a devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului, deși conducerea comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile Europene încă din 1987.[150][151][152] Relațiile Bulgariei cu vecinii sunt în general bune, după 1990. Țara joacă un rol important n promovarea securității regionale.[153] Bulgaria are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia,[154] menține relații strânse cu ceilalți membri ai UE, cu Statele Unite și Rusia, și continuă să amelioreze relațiile tradiționale cu China[155] și Vietnam.[156] Procesul HIV din Libia, care a avut loc după încarcerarea mai multor asistente medicale bulgare la Benghazi în 1998, a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Bulgaria, Uniunea Europeană și Libia. A avut ca rezultat eliberarea asistentelor de către guvernul lui Muammar Gaddafi, care în schimb a primit un contract pentru a primi un reactor nuclear și arme din Franța.[157]

Avioane de luptă Mikoian-Gurevici MiG-29 ale Forțelor Aeriene Bulgare

Bulgaria a găzduit șase avioane KC–135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial.[22] Relațiile militare internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de pregătire Novo Selo și un centru de logistică din Aytos ca centre de pregătire militară comună.[158] În același an, revista Foreign Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu.[159] În total, 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua[160] și Libia (peste 9.000).[161]

Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei.[162]

După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a scăzut de la 152.000 în 1988[163] până la 32.000 în anii 2000,[164] suplimentat de o forță de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar.[165] Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29, rachetele sol-aer S-300 și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune Tocika⁠(d). După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi avioane de luptă, sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic.[166] Cheltuielile militare totale pe 2009 s-au ridicat la 819 milioane de dolari.[167]

Economie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Bulgariei.

Bulgaria are o economie de piață industrializată,[168] aflată în zona de venituri medii spre mari,[169] și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB.[170] Dintr-o țară predominant agricolă, cu o populație predominant rurală în 1948, până în anii 1980 Bulgaria devenise o economie industrializată, a cărei prioritate principală era cercetarea tehnologică și științifică.[171] Criza economiilor planificate, urmată de pierderea piețelor CAER în 1990, și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole, care a culminat cu colapsul economic din 1997.[172][173] După 2000, Bulgaria a trecut printr-o perioadă de creștere economică rapidă,[172] deși nivelul veniturilor a rămas unul din cele mai scăzute din UE, salariul mediu brut fiind de 754 leva (386 euro) în martie 2012.[174] Salariile reprezintă, însă, doar jumătate din totalul veniturilor casnice.[175] PIB pe cap de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare se ridica la 44% din media UE în 2010, conform datelor Eurostat,[176] în timp ce costul vieții era 51% din medie.[177] Moneda națională este leva, aflată la curs fix de schimb cu euro, la o rată de 1,95583 levа pentru un euro.[178] Bulgaria nu face parte din zona euro și, în ciuda adoptării cursului de schimb fix, unii analiști consideră că adoptarea monedei unice europene se va putea face abia după 2015.[179]

Rata șomajului a crescut la 12,6% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 6,2% (2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare.[180][181] Criza a avut un impact negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale neferoase.[182] Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%.[181] La sfârșitul lui 2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii șomajului.[183]

Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86 după indicele percepției corupției iar situația se înrăutățește.[184] În același timp, Bulgaria este pe locul 28 după indicele libertății economice în lume,[185] are cele mai scăzute impozite pe venit pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană,[186] și a doua cea mai mică datorie publică din statele-membre, cu 16,3% din PIB în 2011.[187] În 2011, PIB (PPC) a fost estimat la 101 miliarde de dolari, cu 13.597 de dolari pe cap de locuitor.[188] Sofia și regiunea de dezvoltare Iugozapaden constituie cea mai bine dezvoltată parte a țării, cu un PIB (PPC) pe cap de locuitor de 24.647 în 2009.[189] Sectorul serviciilor constituie 64,6% din PIB, urmat de industrie cu 30,1% și agricultură cu 5,3%.[190] Forța de muncă se ridica la 2,5 milioane de persoane.[191] Bulgaria este beneficiar net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro.[192]

Bulgaria (portocaliu) și cei mai mari parteneri de export după pondere în totalul exporturilor

Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul producător intern.[193] Între principalele industrii se numără extracția metalelor și mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule,[194] rafinarea petrolului[195] și producția de oțel.[196] Mineritul și industriile asociate dețin 120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB.[197] Țara este al patrulea producător de aur din Europa și al șaselea producător de cărbune.[197][198] Aproape toate produsele de export ale Bulgariei sunt produse industriale, cum ar fi produsele din petrol ($2,24 miliarde), cupru ($1,59 miliarde), medicamente ($493 milioane) și echipament militar ($358 milioane).[199][200]

În contrast cu sectorul industrial, agricultura a scăzut în ultimii 10 ani. Producția din 2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001,[200] în vreme ce producția de cereale și legume a scăzut cu aproape 40% după 1990.[201] Bulgaria rămâne însă exportator net de produse agricole, circa două treimi din exporturile sale mergând către țări din OECD.[202] Țara este cel mai mare producător din lume de uleiuri și esențe pentru parfumuri, cum ar fi uleiul de levănțică și cel de trandafir.[22][203] În 2007 a fost lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare, cu scopul de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 3,2 miliarde de euro.[204]

În ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă, având unele dintre cele mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria turistică.[205][206] Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie pentru 2011.[207] Peste 40% dintre cei 9.000.000 de turiști care vizitează țara anual sunt greci, români și germani.[208] Între principalele destinații turistice se numără capitala Sofia, orașul medieval Veliko Tărnovo,[209] stațiunile de pe litoral Nisipurile de Aur și Sunny Beach, precum și stațiunile montane Bansko, Pamporovo și Boroveț.

Știință și tehnologie

[modificare | modificare sursă]
Supercalculatorul Centrului Național de Aplicații în Supercalcul

Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa, cu 0,86% din PIB în 2020 (față de 2,32% la nivel european)[210][211][212]. Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de înaltă calificare științifică să părăsească țara.[213] Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare.[214][215]

Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică, și ea este angajatorul majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri. Principalele arii de cercetare și dezvoltare sunt energia, nanotehnologia, arheologia și medicina.[211] Bulgaria a devenit a șasea țară din lume care a trimis un astronaut în spațiu, odată cu zborul lui Gheorghi Ivanov cu misiunea Soiuz 33 în 1979. Țara a derulat propriile experimente în diferite misiuni, cum ar fi Radiation Dose Monitor-7⁠(d)[216] dozimetrele de pe Stația Spațială Internațională și de pe Chandrayaan-1, precum și serele spațiale (dezvoltate de bulgari) de pe stația spațială Mir.[217][218] În 2011 guvernul a anunțat planuri pentru reînceperea programului spațial producând un nou microsatelit și aderând la Agenția Spațială Europeană.[219]

În anii 1980, Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic” datorită exporturilor masive de tehnologie de calcul în țările CAER.[220] Țara s-a clasat a treia în lume în 2011 după numărul total de specialiști în IT&C, depășind țări cu populații mult superioare,[221] și operează singurul supercalculator din Balcani, un IBM Blue Gene⁠(d)/P la Centrul Național pentru Aplicații în domeniul Supercalculatoarelor.[222][223] Supercalculatorul IBM a fost stins în 2015.[224] Un nou supercalculator numit Discoverer, un BullSequana XH2000 construit de Atos, a fost instalat la Sofia Tech Parc și inaugurat per 11 mai 2021 cu o cheltuială de 11,5 milioane de euro. Este supercalculatorul mai puternic din toată Europa de Est, constând din 300 To de RAM, 144.380 procesoare și o viteză de calcul maximă de 4.518,87 TFlop/s (clasat pe locul 91 din toată lumea pe lista TOP500 în noiembrie 2021).[225][226][227]

Infrastructură

[modificare | modificare sursă]
Harta șoselelor din Bulgaria

Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili, sectorul energetic bine dezvoltat din Bulgaria, împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod energetic european.[228] Aproape 34% din energia electrică se produce în centrala nucleară de la Kozlodui[229] și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare.[230] Expansiunea rapidă a surselor de energei alternative, cum ar fi centralele solare și eoliene[231] fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de creștere din lume.[232] Țara țintește către producerea a 16% din electricitate din surse regenerabile înainte de 2020.[233]

Autostrada Trakia, una din autostrăzile Bulgariei

Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de 40.231 km,[234] dintre care 39.587 km sunt pavate, dar aproape jumătate din ele se încadrează în cea mai joasă categorie internațională pentru astfel de drumuri.[235] Căile ferate sunt un important mijloc de transport al mărfurilor, deși utilizarea șoselelor în transportul de mărfuri este în creștere. Bulgaria are 6.238 km de cale ferată[235] dintre care 461 km de cale ferată de mare viteză sunt în construcție, trebuind să fie terminați în 2013.[236][237][238] Există legături feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg.[239] Sofia și Plovdiv sunt principalele centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi maritime.[235] Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei de gaze naturale South Stream.[240]

Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate.[235] Există trei operatori de telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel⁠(d), Yettel Bulgaria⁠(d) și Vivacom⁠(d).[241] Numărul de utilizatori ai Internetului a crescut rapid din 2000—de la 430.000, numărul lor a crescut la 1,55 milioane în 2004, și 3,4 milioane (48% rată de penetrare) în 2010.[242] Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după Coreea de Sud.[243]

Demografie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Bulgariei.
Un grup de bulgari în 1926

Conform recensământului din 2011, populația Bulgariei era atunci de 7.364.570 de locuitori, în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989. Bulgaria are scădere demografică de la începutul anilor 1990,[244] când prăbușirea economiei comuniste a determinat circa 937.000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze înainte de 2005.[245] Populația continuă să scadă și sporul natural actual este unul dintre cele mai scăzute din lume.[246]

Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84,8% din populație. Minoritățile turcilor și romilor formează 8,8% și respectiv 4,9%; circa 40 de minorități mai mici compun 0,7 procente, și 0,8 nu s-au declarat membri ai unei etnii.[247] Romii sunt considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior[248] și aproximativ 70.000 din ei sunt implicați în activități ilegale.[249] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul romilor din cauza tradiției vânzării mireselor.[250] Programele de integrare a romilor, finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes.[251] Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din populație.[252] Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat.[253][254]

Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă, dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”.[255] Majoritatea populației (76%) se identifică drept ortodocși.[252] Biserica Ortodoxă Bulgară a devenit autocefală din 927,[256][257] și are 12 episcopii cu 2.000 de preoți.[258] Alte organizații religioase sunt musulmanii (10%), romano-catolicii (0,8%) și protestanții (1,1%); 0,2% practică alte credințe și 11,8% nu se identifică cu nicio religie.[252]

Biblioteca Universității din Sofia, cea mai mare instituție de învățământ superior din Bulgaria

Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 98,6%, fără diferențe semnificative între sexe. Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație.[248] Ministerul Educației, Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică, stabilește criterii pentru manuale și supraveghează publicarea lor.[259] Statul furnizează educație gratuită în școli de stat, cu excepția învățământului superior.[248] Procesul de educație cuprinde 12 clase, dintre care primele opt sunt primare și IX-XII sunt secundare.[259] Liceele pot fi tehnice, vocaționale, generale sau specializate pe o anumită disciplină, în vreme ce educația universitară constă dintr-un ciclu de licență de 4 ani, urmat de un an de master.[260]

Speranța de viață medie este de 73,6 ani, sub media Uniunii Europene.[261] Cauzele principale de deces sunt similare cu cele din alte țări industrializate, în principal bolile cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii.[262] Bulgaria are un sistem medical universal finanțat prin impozite și contribuții la fondul de sănătate.[262] Fondul Național de Asigurări de Sănătate (NHIF) finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile medicale primare. Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 4,3% între 2002 și 2004, iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului.[263] Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 4,2% din PIB, sau circa 1,3 miliarde de euro.[264] Numărul medicilor este peste media UE, cu 181 medici la 100.000 de locuitori,[265] deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar, iar calitatea spitalelor este redusă.[266]

Majoritatea bulgarilor (72,5%) locuiesc în mediul urban.[267] Bulgaria are cea mai mare rată de proprietate asupra locuințelor din lume: circa 97% din populație trăiește în propria locuință sau în locuința ocupată de proprietar.[268] Există și o rată mare de deținere de aparate electrice casnice, cum ar fi televizoarele (97,9 din locuințe), frigidere (93,3%) și telefoane (90,6%), și rate relativ mari pentru calculatoare (42,9%) și automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste 1.200.000 de locuitori.[269][270]

 v • d • m  Cele mai mari orașe din Bulgaria
Recensământ 2011[271]
Loc Numele orașului Regiune Pop. Loc Numele orașului Regiune Pop.
Sofia
Sofia

Plovdiv
Plovdiv

1 Sofia Sofia-Capitala 1.204.685 11 Pernik Pernik 80.191 Varna
Varna

Burgas
Burgas

2 Plovdiv Plovdiv 338.153 12 Haskovo Haskovo 76.397
3 Varna Varna 334.870 13 Iambol Iambol 74.132
4 Burgas Burgas 200.271 14 Pazargik Pazargik 71.979
5 Ruse Ruse 149.642 15 Blagoevgrad Blagoevgrad 70.881
6 Stara Zagora Stara Zagora 138.272 16 Veliko Tărnovo Veliko Tărnovo 68.783
7 Plevna Plevna 106.954 17 Vrața Vrața 60.692
8 Sliven Sliven 91.620 18 Gabrovo Gabrovo 58.950
9 Dobrici Dobrici 91.030 19 Asenovgrad Plovdiv 50.846
10 Șumen Șumen 80.855 20 Vidin Vidin 48.071

Cultură

[modificare | modificare sursă]
Cunună de aur tracă la Muzeul Național de Istorie

Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare, împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice.[272][273][274] Urme de cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.[275][276].

Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea din Europa după Italia și Grecia.[277] În 1972 a fost descoperită într-o necropolă lângă Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii datând din 4.600 î.e.n.[278] Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene.[22] Alte dovezi de demonstrează apariția culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdivul, unul dintre cele mai vechi orașe din lume,[279] și prima mănăstire creștină din Europa, înființată în 344 e.n.[280] Nouă obiective istorice și naturale au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO: Călărețul din Madara, mormintele tracice de la Sveștari și Kazanlăk, biserica Boiana, Mănăstirea Rila, Bisericile rupestre de la Ivanovo, Parcul Național Pirin, Rezervația Naturală Srebărna și orașul antic Nesebăr;[281] iar în 2017, câteva zone împădurite din Parcul Natural Balcanii Centrali au fost incluse în situl transnațional Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei.[282][283]nestinarstvo⁠(d), un dans ritual în jurul focului, de sorginte tracică,[284] este inclus în lista patrimoniului cultural intangibil.[285] Focul este un element esențial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile. Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă de creaturi mitice, între care lamea, samodiva (veela) și karakondjul.[286] Unele dintre obiceiurile și ritualurile de izgonire a acestor spirite au supraviețuit și încă se mai practică, așa cum sunt Kukeri⁠(d) și survakari.[287] La 1 martie, primăvara este salutată sărbătorind Martenița.[288]

Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo.[289][290][291] Alfabetul chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea.[292] În toate cazurile, progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea[293] După eliberare, literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul. De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov.[294][295] În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul Nobel pentru Literatură.[296].

Ceaslovul, o veche carte tipărită bulgărească în alfabetul chirilic, datând din 1566

Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și europene occidentale.[297] Muzica are un sunet deosebit și folosește o gamă largă de instrumente tradiționale, cum ar fi badulka⁠(d) (cobză), gaida⁠(d) (cimpoi), cavalul și toba. Una dintre trăsăturile distinctive este timpul ritmic extins, care nu are echivalent în restul muzicii europene.[22] Corul vocal de femei al Televiziunii Bulgare este cel mai cunoscut ansamblu de muzică populară din țară, și a primit un premiu Grammy în 1990.[298] Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu, cu lucrările lui Ioan Kukuzelis⁠(d) (c. 1280–1360).[299] Muzica clasică, de operă și balet sunt reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov⁠(d), Pancio Vladigherov și Gheorghi Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov.[300][301][302][303] Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo⁠(d)) și jazz (Milcio Leviev).

Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de școala artistică de la Tărnovo.[304] Vladimir Dimitrov⁠(d), Nikolai Diulgheroff și Christo and Jeanne-Claude⁠(d) sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari.[293] Industria cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și cotidienele Trud⁠(d) și 24 Ceasa.[305]

Echipa olimpică a Bulgariei la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2010

Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească.[306] Printre cele mai importante produse culinare locale se numără iaurtul, Lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate.[306] Rachiul este băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-lea.[307] Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru soiurile Savagnin⁠(d), muscat și Mavrud⁠(d), din care se produc până la 200.000 de tone anual.[308][309] Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin.[310]

Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box, gimnastică și tenis.[311] Țara are una din cele mai bune echipe de volei din lume, pe locul șase mondial conform clasamentului Federația Internațională de Volei⁠(d) pe 2011.[312] Fotbalul este de departe cel mai popular sport.[311] Între fotbaliștii bulgari celebri se numără atacantul lui Manchester United Dimităr Berbatov, precum și Hristo Stoicikov, de două ori câștigător al Ghetei de Aur și cel mai de succes jucător bulgar din toate timpurile.[313] Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia[314][315] și Levski Sofia. Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA (1994), când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania, obținând locul al patrulea.[311] Bulgaria participă la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție de la Atena 1896, când a fost reprezentată de Charles Champaud.[316] În total, Bulgaria a câștigat până în 2008 (inclusiv) 218 medalii: 52 de aur, 86 de argint și 80 de bronz,[317] ceea ce o plasează pe locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor.

Patrimoniul mondial UNESCO

[modificare | modificare sursă]

UNESCO a inclus pe lista patrimoniului mondial următoarele locuri din Bulgaria:[318]

Sportul în Bulgaria

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Sportul în Bulgaria.

Sportul în Bulgaria este o activitate foarte îndrăgită, cel mai popular fiind fotbalul, alături de alte sporturi de echipă, cum ar fi voleiul și handbalul.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Penin, Rumen (). Природна география на България [Natural Geography of Bulgaria] (în bulgară). Bulvest 2000. p. 18. ISBN 978-954-18-0546-6. 
  2. ^ „Field listing: Area”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d „World Economic Outlook Database,February 2022”. IMF.org. International Monetary Fund. Accesat în . 
  4. ^ „Gini coefficient of equivalised disposable income – EU-SILC survey”. ec.europa.eu. Eurostat. Accesat în . 
  5. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the Anthropocene (PDF). United Nations Development Programme. . pp. 343–346. ISBN 978-92-1-126442-5. Accesat în . 
  6. ^ Usually resident population on 1 January (în engleză), Eurostat, accesat în  
  7. ^ ISO 4217 
  8. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (). „Development of metallurgy in Eurasia” [Dezvoltarea metalurgiei în Eurasia] (în engleză). Department of Prehistory and Europe, British Museum. p. 1015. Accesat în . In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one. 
  9. ^ Sigfried J. de Laet, ed. (). History of Humanity: From the Third Millenium to the Seventh Century BC [Istoria omenirii: din mileniul al III-lea până în secolul al VII-lea î.e.n.] (în engleză). UNESCO / Routledge. p. 99. ISBN 9789231028113. Accesat în . The first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black Sea in Bulgaria... 
  10. ^ Milisauskas, Sarunas (). European Prehistory: A Survey [Preistorie europeană: studiu]. Springer. ISBN 9781441966339. Accesat în . One of the earliest dates for an Aurignacian assemblage is greater than 43,000 BP from Bacho Kiro cave in Bulgaria... 
  11. ^ „Early human marks are 'symbols'” [Vechi semne umane sunt «simboluri»] (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  12. ^ „Bulgaria entry”. Freedom House. Accesat în . 
  13. ^ Tillier, Anne-Marie; Sirakov, Nikolay; Guadelli, Aleta; Fernandez, Philippe; Sirakova, Svoboda (octombrie 2017). „Evidence of Neanderthals in the Balkans: The infant radius from Kozarnika Cave (Bulgaria)”. Journal of Human Evolution (111): 54–62. Accesat în . 
  14. ^ a b c d Crampton, R. J. (). A Short History of Modern Bulgaria. Cambridge University Press. pp. 1, 8–5. ISBN 978-0521253406. Accesat în . 
  15. ^ a b „History”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  16. ^ Gimbutas, Marija A. (). The gods and goddesses of Old Europe: 7000 to 3500 BC myths, legends and cult images. University of California Press. pp. 29–32. ISBN 978-0520019959. Accesat în . 
  17. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (). „Development of metallurgy in Eurasia”. Department of Prehistory and Europe, British Museum. p. 1015. Accesat în . In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one. 
  18. ^ Laet, Sigfried J. de (). History of Humanity: From the Third Millennium to the Seventh Century BC. UNESCO / Routledge. p. 99. ISBN 978-92-3-102811-3. Accesat în . The first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black Sea in Bulgaria ... 
  19. ^ Grande, Lance (). Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world. The University of Chicago Press. p. 292. ISBN 978-0-226-30511-0. Accesat în . The oldest known gold jewelry in the world is from an archaeological site in Varna Necropolis, Bulgaria, and is over 6,000 years old (radiocarbon dated between 4,600BC and 4,200BC). 
  20. ^ Anthony (ed), David W.; Chi (ed.), Jennifer (). The Lost World of Old Europe: The Danube Valley, 5000-3500 BC. Institute for the Study of the Ancient World. pp. 39, 201. ISBN 978-0-691-14388-0. Accesat în . ...grave 43 at the Varna cemetery, the richest single grave from Old Europe, dated about 4600-4500 BC. 
  21. ^ „The Gumelnita Culture”. Government of France. Accesat în . The Necropolis at Varna is an important site in understanding this culture. 
  22. ^ a b c d e „Bulgaria Factbook”. United States Central Command. Arhivat din original la . Accesat în decembrie 2011. 
  23. ^ Schoenberger, Erica (). Nature, Choice and Social Power. Routledge. p. 81. ISBN 978-0-415-83386-8. Accesat în . The graves at Varna range from poor to richly endowed, suggesting a rather high degree of social differentiation. Their discovery has led to a re-evaluation of the form of social organization characteristic of the Varna culture and of the onset of social stratification in Neolithic cultures. 
  24. ^ „Bulgar”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  25. ^ Boardman, John; Edwards, I.E.S.; Sollberger, E. (). The Cambridge Ancient History – part1: The Prehistory of the Balkans, the Middle East and the Aegean World, Tenth to Eighth Centuries BC. 3. Cambridge University Press. p. 53. ISBN 978-0521224963. Yet we cannot identify the Thracians at that remote period, because we do not know for certain whether the Thracian and Illyrian tribes had separated by then. It is safer to speak of Proto-Thracians from whom there developed in the Iron Age... 
  26. ^ a b c „Balkans”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  27. ^ Kidner, Frank; et al. (). Making Europe: The Story of the West. Cengage Learning. p. 57. ISBN 978-1111841317. (...) In addition, the Persians gained Thrace (modern-day Bulgaria) 
  28. ^ Roisman & Worthington 2011, pp. 135–138, 343–345.
  29. ^ Roisman & Worthington, pp. 135–138, 343–345.
  30. ^ Nagle, D. Brendan (). Readings in Greek History: Sources and Interpretations. Oxford University Press. p. 230. ISBN 978-0199978458. However, one of the Thracian tribes, the Odrysians, succeeded in unifying the Thracians and creating a powerful state 
  31. ^ Ashley, James R. (). The Macedonian Empire: The Era of Warfare Under Philip II and Alexander the Great, 359-323 B.C. McFarland & Company, Inc. pp. 139–140. ISBN 978-0786419180. Accesat în . 
  32. ^ O Hogain, Daithi (). The Celts: A History. The Boydell Press. pp. 69–71. ISBN 978-0851159232. Accesat în . 
  33. ^ Gagarin, Michael, ed. (). The Oxford Encyclopedia of Ancient Greece and Rome. 1. Oxford University Press. p. 55. ISBN 978-0-19-517072-6. Accesat în . 
  34. ^ „Ulfilas”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  35. ^ Singleton, Fred; Fred, Singleton (). A Short History of the Yugoslav Peoples. Cambridge University Press. pp. 13–14. ISBN 9780521274852. 
  36. ^ Fouracre, Paul; McKitterick, Rosamond; Reuter, Timothy; Abulafia, David; Luscombe, David Edward; Allmand, C. T.; Riley-Smith, Jonathan; Jones, Michael (). The New Cambridge Medieval History: Volume 1, C.500-c.700 (în engleză). Cambridge University Press. p. 524. ISBN 9780521362917. 
  37. ^ Curta, Florin (). The Making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower Danube Region, c.500–700 (PDF). Cambridge University Press. pp. 311–334. ISBN 9781139428880. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  38. ^ MacDermott, Mercia (). Bulgarian folk customs. Jessica Kingsley Publishers. pp. 19, 64–70, 226. ISBN 978-1853024863. Accesat în . While dancing round fires and jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land before them. 
  39. ^ Detrez, Raymond (). Historical Dictionary of Bulgaria. Rowman & Littlefield. p. 5. ISBN 978-1442241794. 
  40. ^ Parry, Ken, ed. (). The Blackwell Companion to Eastern Christianity. Wiley-Blackwell. p. 48. ISBN 978-1444333619. The conquest of the Balkans and the rise of the Bulgarian Empire was not a disaster for the indigenous population and its material and spiritual culture. The settlers and the local Romanized or semi-Romanized Thraco-Illyrian Christians influenced each other's way of life and socio-economic organization, as well as each other's cultures, language and religious outlook. 
  41. ^ Wolfram, Herwig (). History of the Goths. University of California Press. p. 8. ISBN 978-0520069831. 
  42. ^ Zlatarski, Vasil (). History of the First Bulgarian Empire. Period of Hunnic-Bulgarian domination (679–852) (în Bulgarian). Marin Drinov Publishing House. p. 188. ISBN 978-9544302986. Accesat în . 
  43. ^ Zlatarski, Vasil (). History of the First Bulgarian Empire. Period of Hunnic-Bulgarian domination (679-852) (în bulgară). p. 188. Accesat în . 
  44. ^ Runciman, Steven (). История на Първото българско Царство. I. Епоха на хуно-българското надмощие (679—852) [Istoria Primului Imperiu Bulgar]. G. Bell and Sons. p. 26. 
  45. ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35
  46. ^ Ivanov, Lyubomir (). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES. Bulgarian Academy of Sciences. p. 4. Accesat în . 
  47. ^ Teofan Confesorul (). C. de Boor, ed. Theophanis chronographia (în greacă). 1 (ed. Teubner). pp. 25–30. φασί δε τινές ότι και ανθρώπους τεθνεώτας και την εαυτών κόπρον εις τα κλίβανα βάλλοντες και ζυμούντες ήσθιον. ενέσκηψε δε εις αυτούς και λοιμική νόσος και αναρίθμητα πλήθη εξ αυτών ώλεσεν. συνήψε δε προς αυτούς πόλεμον και τον των Βουλγάρων έθνος, και, ως φασίν οι ακριβώς επιστάμενοι, [ότι] κβ χιλάδας Αράβων κατέσφαξαν. 
  48. ^ „Krum (Bulgar khan)”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . 
  49. ^ a b „Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . Under Simeon’s successors Bulgaria was beset by internal dissension provoked by the spread of Bogomilism (a dualist religious sect) and by assaults from Magyars, Pechenegs, the Rus, and Byzantines. 
  50. ^ Fine, John V.A. (). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. pp. 144–148. ISBN 978-0-472-08149-3. 
  51. ^ Browning, Robert (). Byzantium and Bulgaria. Temple Smith. pp. 194–5. ISBN 0-85117-064-1. 
  52. ^ „Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . 
  53. ^ „Samuel”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . 
  54. ^ Scylitzae, Ioannis (). Synopsis Historiarum. Corpus Fontium Byzantiae Historiae (ed. Hans Thurn). p. 457. ISBN 978-3-11-002285-8. 
  55. ^ Pavlov, Plamen (). „ЗАГОВОРИТЕ НА "МАГИСТЪР ПРЕСИАН БЪЛГАРИНА"” [Uneltirile «magistrului Presian Bulgarul»]. Rebeli și aventurieri în Bulgaria medievală (în bulgară). LiterNet. Accesat în . Și, în primăvara lui 1018, «partidul capitulării» a ieșit câștigător și Vasile al II-lea a intrat liber în capitala Bulgariei, Ohrid. 
  56. ^ Cameron, Averil (). The Byzantines. Blackwell Publishing. p. 170. ISBN 978-1-4051-9833-2. 
  57. ^ Paul Stephenson, Byzantium's Balkan Frontier: A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204, Cambridge University Press, 29 iun. 2000, p.288
  58. ^ „Bulgaria – Second Bulgarian Empire”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . 
  59. ^ a b c d James David Bourchier⁠(d) (). „History of Bulgaria”. Encyclopædia Britannica 1911. Accesat în .d)&rft_id=https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclopædia_Britannica/Bulgaria/History&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> .
  60. ^ Ivanov, Lyubomir (). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES. Academia Bulgară de Științe. p. 4. Accesat în . The capital Tarnovo became a political, economic, cultural and religious center seen as ‘the Third Rome’ in contrast to Constantinople’s decline after the Byzantine heartland in Asia Minor was lost to the Turks during the late 11th century. 
  61. ^ „The Golden Horde”. Library of Congress Mongolia country study. Accesat în . The Mongols maintained sovereignty over eastern Russia from 1240 to 1480, and they controlled the upper Volga area, the territories of the former Volga Bulghar state, Siberia, the northern Caucasus, Bulgaria (for a time), the Crimea, and Khwarizm 
  62. ^ a b c d „Bulgaria – Ottoman rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . With the capture of a rump Bulgarian kingdom centred at Bdin (Vidin) in 1396, the last remnant of Bulgarian independence disappeared. ... The Bulgarian nobility was destroyed—its members either perished, fled, or accepted Islam and Turkicization—and the peasantry was enserfed to Turkish masters. 
  63. ^ Jireček, K. J. (). Geschichte der Bulgaren (în German). Nachdr. d. Ausg. Prag. ISBN 3-487-06408-1. Accesat în . 
  64. ^ Schurman, Jacob Gould () [1916]. The Balkan Wars: 1912–1913 (ed. 2). Cosimo. p. 140. ISBN 978-1-59605-176-8. Accesat în . There is historic justice in the circumstance that the Turkish Empire in Europe met its doom at the hands of the Balkan nations themselves. For these nationalities had been completely submerged and even their national consciousness annihilated under centuries of Moslem intolerance, misgovernment, oppression, and cruelty. ... none suffered worse than Bulgaria, which lay nearest to the capital of the Mohammedan conqueror. 
  65. ^ „Reminiscence from Days of Liberation*”. Novinite. . Accesat în . 
  66. ^ a b The Final Move to Independence.
  67. ^ a b San Stefano, Berlin and Independence.
  68. ^ Blamires, Cyprian (). World Fascism: A historical encyclopedia. ABC-CLIO. p. 107. ISBN 1-57607-941-4. Accesat în . The "Greater Bulgaria" re-established in March 1878 on the lines of the medieval Bulgarian empire after liberation from Turkish rule did not last long. 
  69. ^ „Timeline: Bulgaria – A chronology of key events”. BBC News. . Accesat în . 
  70. ^ Historical Setting.
  71. ^ Crampton, R.J. (). Bulgaria. Oxford University Press. p. 174. ISBN 978-0-19-954158-4. 
  72. ^ Dillon, Emile Joseph () [1920]. „XV”. The Inside Story of the Peace Conference. Harper. ISBN 978-3-8424-7863-6. Accesat în . The territorial changes which the Prussia of the Balkans was condemned to undergo are neither very considerable nor unjust.  Parametru necunoscut |unused_data= ignorat (ajutor)
  73. ^ Pinon, Rene (). L'Europe et la Jeune Turquie: les aspects nouveaux de la question d'Orient (în franceză). Perrin et cie. ISBN 978-1-144-41381-9 (Nabu Press Edition) Verificați valoarea |isbn=: invalid character (ajutor). Accesat în . On a dit souvent de la Bulgarie qu'elle est la Prusse des Balkans 
  74. ^ Tucker, Spencer C; Wood, Laura (). The European Powers in the First World War: An Encyclopedia. Taylor & Francis. p. 173. ISBN 0815303998. 
  75. ^ Broadberry, Stephen; Klein, Alexander (). „Aggregate and Per Capita GDP in Europe, 1870–2000: Continental, Regional and National Data with Changing Boundaries” (PDF). Department of Economics at the University of Warwick, Coventry. p. 18. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  76. ^ Mintchev, Vesselin (). „External Migration in Bulgaria”. South-East Europe Review (3/99): 124. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ Chenoweth, Erica (). Rethinking Violence: States and Non-State Actors in Conflict. Belfer Center for Science and International Affairs. p. 129. ISBN 978-0-262-01420-5. Bulgaria, for example, had a net surplus of refugees and was faced with the daunting task of absorbing thousands of Bulgarian refugees from Greece over a relatively short period. While international loans from the Red Cross and other organizations helped to defray the substantial costs of accommodating surplus populations, it placed a strenuous financial burden on states that were still recovering from the war an experiencing economic downturn as well as political upheaval. 
  78. ^ Bulgaria in World War II: The Passive Alliance.
  79. ^ Wartime Crisis.
  80. ^ Pavlowitch, Stevan K. (). Hitler's new disorder: the Second World War in Yugoslavia. Columbia University Press. pp. 238–240. ISBN 0-231-70050-4. Accesat în . When Bulgaria switched sides in September 
  81. ^ Ivan Vatahov (). „Zhelyu Zhelev – The dissident president”. The Sofia Echo. Accesat în . 
  82. ^ Crampton, R. J. (). A concise history of Bulgaria. Cambridge University Press. p. 271. ISBN 0-521-61637-9. Accesat în . 
  83. ^ Domestic Policy and Its Results.
  84. ^ After Stalin.
  85. ^ The Economy.
  86. ^ The Political Atmosphere in the 1970s.
  87. ^ Bohlen, Celestine (). „Vote Gives Key Role to Ethnic Turks” [Votul dă rol-cheie etnicilor turci]. The New York Times. Accesat în . in 1980s ... the Communist leader, Todor Zhivkov, began a campaign of cultural assimilation that forced ethnic Turks to adopt Slavic names, closed their mosques and prayer houses and suppressed any attempts at protest. One result was the mass exodus of more than 300,000 ethnic Turks to neighboring Turkey in 1989 
  88. ^ „Cracks show in Bulgaria's Muslim ethnic model”. Reuters. . Accesat în . 
  89. ^ Government and Politics.
  90. ^ „Bulgarian Politicians Discuss First Democratic Elections 20y After”. Novinite. . Accesat în . 
  91. ^ „Разрушителният български преход” [Distrugătoarea tranziție bulgară]. Le Monde Diplomatique (în bulgară). . Accesat în . 
  92. ^ World Socialist Web Site (). „Ex-King Simeon II named new prime minister of Bulgaria”. Accesat în . 
  93. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 16.
  94. ^ „Human Development Index Report” (PDF). United Nations. . p. 220. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  Comparație cu 2004 Report, pagina 140, accesat la 4 decembrie 2011.
  95. ^ a b „NATO Update: Seven new members join NATO”. NATO. . Accesat în . 
  96. ^ a b Bos, Stefan (). „Bulgaria, Romania Join European Union”. VOA News. Voice of America. Accesat în . 
  97. ^ a b c d e f Library of Congress 2006, p. 4.
  98. ^ Penin, Rumen (). Природна география на България (în bulgară). Bulvest 2000. p. 18. ISBN 978-954-18-0546-6. 
  99. ^ „Countries ranked by area”. The World Factbook (în engleză). Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ „Bulgaria”. The World Factbook (în engleză). Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ „Мусала”. Българска енциклопедия А-Я (în bulgară). Academia Bulgară de Științe / Trud. . ISBN 954-8104-08-3. OCLC 163361648. 
  102. ^ Topography.
  103. ^ Doncev, D. (). Geografia Bulgariei (în bulgară). Ciela. p. 68. ISBN 954-649-717-7. 
  104. ^ „Extreme temperature records worldwide” [Temperaturi extreme în toată lumea]. MeteorologyClimate. Arhivat din original la . Accesat în . 
  105. ^ Climate.
  106. ^ „Bulgarian NGO to Track 5 Imperial Eagles by Satellite”. Novinite. . Accesat în . 
  107. ^ „Kyoto Protocol Status of Ratification (pdf)” (PDF) (în engleză). Accesat în . 
  108. ^ „Bulgaria Achieves Kyoto Protocol Targets – IWR Report”. Novinite (în engleză). . Accesat în . 
  109. ^ Kanev, Petar (). „България от Космоса: сеч, пожари, бетон... и надежда”. *8* Magazine (în bulgară). Klub 8 (2). 
  110. ^ „High Air Pollution to Close Downtown Sofia”. Novinite. . Accesat în . 
  111. ^ „Bulgaria's Sofia, Plovdiv Suffer Worst Air Pollution in Europe” [Sofia și Plovdiv din Bulgaria au cel mai poluat aer din Europa]. Novinite. . Accesat în . 
  112. ^ a b „Bulgaria's quest to meet the environmental acquis” [Încercarea Bulgariei de a adopta aquisul comunitar pe mediu] (în engleză). European Stability Initiative. . Accesat în . 
  113. ^ „Municipal waste recycling 1995–2008 (1000 tonnes)” (în engleză). Eurostat. . Accesat în . 
  114. ^ „The first factory for recycling of electronic appliances now works”. Dnevnik. . Accesat în . 
  115. ^ „Бъдещето на природните паркове в България и техните администрации” [Viitorul parcurilor naturale din Bulgaria și al administrațiilor lor]. Revista Gora (în bulgară). iunie 2010. Arhivat din original la . Accesat în . 
  116. ^ „Ще има ли България биосферни резервати?” [Va avea Bulgaria vreo rezervație a biosferei?]. Revista Gora (în bulgară). mai 2007. Arhivat din original la . Accesat în . 
  117. ^ „Bulgaria – Environmental Summary, UNData, United Nations” (în engleză). Națiunile Unite. Accesat în . 
  118. ^ „«Живата вечност» разказва за вековния дъб в село Гранит” [«Eternitatea vie" vorbește despre stejarul secular din satul Granit] (în bulgară). Obștina Stara Zagora. Arhivat din original la . Accesat în . 
  119. ^ „Характеристика на флората и растителността на България” [Caracteristicile florei și vegetației din Bulgaria] (în bulgară). Fundația Bulgaro-Elvețiană pentru Protecția Biodiversității. Arhivat din original la . Accesat în . 
  120. ^ „Conservation Action Plan for the golden jackal” [Plan de acțiune pentru conservarea șacalului auriu] (PDF) (în engleză). WWF. aprilie 2004. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . An estimate for Bulgarian jackal population in the early ‘90s was put at up to 5000 individuals (Demeter & Spassov 1993). The jackal population in Bulgaria increased till 1994 and since then it seems to have been stabilized (Spassov pers. comm.). 
  121. ^ „Голямото завръщане на риса в България” [Marea întoarcere a râsului în Bulgaria] (în bulgară). BirdsOfEurope. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  122. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 17.
  123. ^ „Bulgarian Cabinet Faces No-Confidence Vote Over Atomic Plant”. Bloomberg Businessweek. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  124. ^ „Bulgarian government resigns amid growing protests”. Yahoo News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  125. ^ „Rightist GERB holds lead in Bulgaria's election”. Reuters. . Accesat în . 
  126. ^ „PM Hopeful: New Bulgarian Cabinet Will Be 'Expert, Pragmatic'”. Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în . 
  127. ^ Buckley, Neil (). „Bulgaria parliament votes for a 'Mario Monti' to lead government”. FT.com. Accesat în . 
  128. ^ Seiler Bistra; Emiliyan Lilov (). „Bulgarians protest government of 'oligarchs'”. Deutsche Welle. Accesat în . 
  129. ^ „Timeline of Oresharski's Cabinet: A Government in Constant Jeopardy”. Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în . 
  130. ^ „Bulgaria's PM Plamen Oresharski Resigns”. Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în . 
  131. ^ „Bulgaria's President Names Georgi Bliznashki as Prime Minister”. Novinite. . Accesat în . 
  132. ^ „Bulgaria's 42nd Parliament Dissolved, Elections on October 5”. Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în . 
  133. ^ Petrov, Angel. „Bulgaria's Grand Parliament Chessboard Might Be Both Ailment and Cure”. Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în . 
  134. ^ „Bulgaria's Borisov plasters together coalition government”. Reuters. . Accesat în . 
  135. ^ „Bulgaria: Boiko Borisov, desemnat să formeze noul guvern – AGERPRES”, Https://www.agerpres.ro, arhivat din original la , accesat în   Legătură externa în |newspaper= (ajutor)
  136. ^ „The Bulgarian Legal System and Legal Research”. Hauser Global Law School Program. august 2006. Accesat în . 
  137. ^ „Съдебната ни система – първенец по корупция”. News.bg (în bulgară). . Accesat în . 
  138. ^ Brunwasser, Matthew (). „Questions arise again about Bulgaria's legal system”. The New York Times. Accesat în . 
  139. ^ „Transparency International report: Bulgaria perceived as EU's most corrupt country”. Postul național de radio bulgar. . Accesat în . 
  140. ^ „Bulgaria Sets Up Anti-Corruption Unit; Security Chief Steps Down”. Bloomberg. . Accesat în . 
  141. ^ Interpol. „Interpol entry on Bulgaria”. Interpol. Arhivat din original în . Accesat în . 
  142. ^ „National Police Service”. Ministerul de Interne din Bulgaria. Arhivat din original la . Accesat în . 
  143. ^ Ghirghinova, Galina (). „Официално: Близо 27 хиляди са полицаите в България” [Oficial: Polițiștii din Bulgaria sunt aproape 27,000]. Vsekiden (în bulgară). Arhivat din original la . Accesat în . 
  144. ^ „Website-ul Agenției de Stat pentru Securitate Națională”. Agenției de Stat pentru Securitate Națională. Accesat în . 
  145. ^ „LOCAL STRUCTURES IN BULGARIA”. Consiliul Comunelor și Regiunilor Europene. Arhivat din original la . Accesat în . 
  146. ^ „Historical development of the administrative and territorial division of the Republic of Bulgaria” (în Bulgarian). Ministry of Regional Development. Accesat în . 
  147. ^ „The oblasts in Bulgaria. Portraits”. Ministry of Regional Development. Arhivat din original la . Accesat în . 
  148. ^ „The United Nations Security Council”. The Green Papers Worldwide. Accesat în . 
  149. ^ „European Commission Enlargement Archives: Treaty of Accession of Bulgaria and Romania”. European Commission. . Accesat în . 
  150. ^ „Бай Тошо мислил да вкара България в ЕС” [Visul lui Todor Jivkov — Bulgaria în CE în '87]. Dnes.bg (în bulgară). . Accesat în . 
  151. ^ „Бай Тошовият блян - България в ЕС през '87” [Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să adere la CE]. Vsekiden (în bulgară). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  152. ^ „"Дойче веле": Тодор Живков искал България да стане член на ЕС” ["Deutsche Welle": Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să intre în CE]. Vesti (în bulgară). . Accesat în . 
  153. ^ „Bulgaria Factbook”. Bureau of European and Eurasian Affairs, U.S. Department of State. Accesat în . 
  154. ^ „Bulgaria - relations”. Ministry of Foreign Affairs of Greece. Arhivat din original la . Accesat în . 
  155. ^ „Bulgaria - Bilateral Relations”. Ministry of Foreign Affairs of the PRC. Accesat în . 
  156. ^ „Vietnam Thanks Bulgaria for University Graduates”. Novinite. . Accesat în . 
  157. ^ „Gaddafi, Sarkozy Involved N-Plant Deal in Rescue of Bulgarian Medics - Report”. Novinite. . Accesat în . 
  158. ^ „US, Bulgaria sign defence co-operation agreement”. SE Times. . Accesat în . 
  159. ^ „The List: The Six Most Important U.S. Military Bases”. Foreign Policy⁠(d). mai 2006. Arhivat din original la . Accesat în .d)&rft.atitle=The List: The Six Most Important U.S. Military Bases&rft.date=2006-05&rft_id=http://www.foreignpolicy.com/articles/2006/05/12/the_list_the_six_most_important_us_military_bases&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> 
  160. ^ Arms Sales.
  161. ^ Foreign Affairs in the 1960s and 1970s.
  162. ^ „Armed Forces Development Plan” (PDF). Ministerul Apărării Bulgariei. . Accesat în . 
  163. ^ Military Personnel.
  164. ^ Lalov, Nikola (). „Армията все по-уверено се движи към численост 24 000” [Armata se apropie de numărul de 24.000 de cadre active]. Mediapool (în bulgară). Accesat în . 
  165. ^ Hackett, James (). The Military Balance 2010. Routledge. pp. 121–123. ISBN 1-85743-557-5.  Mai multe valori specificate pentru |author1= și |last= (ajutor)
  166. ^ „Bulgaria 2011 review - Defense”. Novinite. . Accesat în . 
  167. ^ „Lista cheltuielilor militare oficiale” (PDF). Ministerul Apărării din Bulgaria. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  168. ^ Alfred Levinson (). „Bulgaria's Transition to a Market Economy” (PDF). Universitatea din Sofia. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  169. ^ „World Bank: Data and Statistics: Country Groups”. The World Bank Group. . Accesat în . [nefuncțională]
  170. ^ „Bulgaria Overview”. USAID. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  171. ^ „Bulgaria – Late Communist rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . Bulgaria gave the highest priority to scientific and technological advancement and the development of trade skills appropriate to an industrial state. In 1948 approximately 80 percent of the population drew their living from the soil, but by 1988 less than one-fifth of the labour force was engaged in agriculture, with the rest concentrated in industry and the service sector. 
  172. ^ a b „The economies of Bulgaria and Romania” [Economiile Bulgariei și României] (în engleză). Comisia Europeană. ianuarie 2007. Accesat în . 
  173. ^ OECD Economic Surveys. OECD. . p. 24. The previous 1997 Economic Survey of Bulgaria documented how a combination of difficult initial conditions, delays in structural reforms, ... culminated in the economic crisis of 1996–97. 
  174. ^ „Average monthly wages and salaries in 2012” [Salariile medii în 2012]. Institutul Național de statistică. Arhivat din original la . Accesat în . 
  175. ^ „Households Income, Expenditure and Consumption in 2011” [Veniturile, consumul și cheltuielile casnice în 2011]. Institutul Național de Statistică. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  176. ^ „GDP per capita in PPS” [PIB pe cap de locuitor în termenii PPC]. Eurostat. Accesat în . 
  177. ^ „Price leves in the EU” (PDF). Eurostat. Accesat în . 
  178. ^ „Fixed currency exchange rates”. Bulgarian National Bank. Accesat în . 
  179. ^ „Bulgaria's Eurozone accession drifts away” [Aderarea Bulgariei la zona euro se îndepărtează]. Focus. Arhivat din original la . Accesat în . 
  180. ^ „Unemployment rate” [Rata șomajului]. Eurostat. Accesat în . 
  181. ^ a b „Real GDP growth rate – volume”. Eurostat. . Accesat în . 
  182. ^ „Economist: financial crisis brewed by U.S. market fundamentalism”. Xinhua. . Accesat în . 
  183. ^ „Looming Recession to Fuel Further Bulgaria's Jobless Rate” [Recesiunea va alimenta rata șomajului în Bulgaria]. Novinite. . Accesat în . 
  184. ^ „Corruption Perceptions Index: Transparency International”. Transparency International. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  185. ^ „Economic Freedom of the World rankings” (PDF). Fraser Institute⁠(d). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .d)&rft.date=2011-09-20&rft_id=http://www.freetheworld.com/2011/reports/world/EFW2011_complete.pdf&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> 
  186. ^ „Ireland Stays in Bulgaria-Led Club of Low Corporate Taxes, Ups Income Levy”. Novinite. . Accesat în . 
  187. ^ „General government gross debt”. Eurostat. Accesat în . 
  188. ^ „Bulgaria”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în . 
  189. ^ „Regional gross domestic product (PPS per inhabitant), by NUTS 2 regions” [Produs intern brut regional (PPC pe cap de locuitor), pe regiune NUTS2]. Eurostat. Accesat în . 
  190. ^ „Field listing for GDP composition by sector”. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  191. ^ „Labour force rank list”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  192. ^ Data from different standpoints (absolute, per capita, as proportion of GDP)Nicolaus Heinen (). „EU net contributor or net recipient: Just a matter of your standpoint?” [Contribuitor sau beneficiar net în UE: doar o chestiune de punct de vedere?] (PDF). Cercetări Deutsche Bank. Arhivat din original (pdf) la . Accesat în . 
  193. ^ Resource Base.
  194. ^ „Bulgaria Automotive Report”. Economist Intelligence Unit⁠(d). . Accesat în . In particular, offset arrangements linked to the contract of Daimler (Germany) to supply vehicles to the Bulgarian armed forces have been boosting the local automotive parts sector.d)&rft.date=2011-03-11&rft_id=http://www.eiu.com/index.asp?layout=ib3Article&article_id=1097905494&pubtypeid=1112462496&country_id=1870000187&category_id=775133077&rf=0&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> 
  195. ^ „Industries Field Listing”. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  196. ^ „Bulgaria: Selling off steel”. Oxford Business Group. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  197. ^ a b „Bulgaria's ore exports rise 10% in H1 2011 – industry group”. The Sofia Echo. . Accesat în . 
  198. ^ „Total Primary Coal Production (Thousand Short Tons)”. U.S. Energy Information Administration. Accesat în . 
  199. ^ „Bulgaria's 2010 Arms Exports Amounted to EUR 260 M”. Novinite. . Accesat în . 
  200. ^ a b „Bulgaria – Economic Summary, UNData, United Nations”. United Nations. Accesat în . 
  201. ^ „Bulgaria – Natural conditions, farming traditions and agricultural structures” [Bulgaria - condiții naturale, tradiții și structuri agricole]. Food and Agriculture Organization. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  202. ^ „Agricultural Policies in non-OECD countries: Monitoring and Evaluation” [Politicile agricole în țări ne-OECD: monitorizare și evaluare] (PDF). OECD. . Accesat în . 
  203. ^ „Bulgarian lavender producers worried about demand drop” [Producătorii bulgari de levănțică sunt îngrijorați de scăderea cererii]. The China Post. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  204. ^ „Еврокомисията наля 388 млн. лв. по сметките на фонд "Земеделие"” [Comisia Europeană a transferat 388 milioane de leva fondului «Agricultura»]. Dnes.bg (în bulgară). . Accesat în . 
  205. ^ „Bulgaria 'cheapest holiday destination'” [Bulgaria - «cea mai ieftină destinație turistică»]. The Sofia Echo. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  206. ^ „Europe (without the euro)” [Europa (fără euro)]. The Guardian. . Accesat în . 
  207. ^ „Lonely Planet's top 10 countries for 2011” [Primele 10 țări în 2011 la Lonely Planet]. Lonely Planet. . Accesat în . 
  208. ^ Mag Studio – Contemporary and practical approach to design. „Statistics from the Bulgarian Tourism Agency” [Statistici ale Agenției Bulgare pentru Turism]. Agenția Bulgară pentru Turism. Arhivat din original la . Accesat în . 
  209. ^ „Bulgarian tourism gets 42M leva boost” [Turismul bulgar are parte de o creștere de 42M leva]. The Sofia Echo. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  210. ^ „Visualisations - Science, technology and innovation - Eurostat”. ec.europa.eu. Accesat în . 
  211. ^ a b „Bulgaria Cuts Drastically R & D Spending”. Novinite. . Accesat în . 
  212. ^ „Research and development expenditure”. Eurostat. Accesat în . 
  213. ^ Shopov, V. (). „The impact of the European scientific area on the "Brain leaking" problem in the Balkan countries”. Nauka (în bulgară) (1). 
  214. ^ „Country Profile – Bulgaria” (PDF). Innovation Union Competitiveness Report 2011. Comisia Europeană. . Accesat în . 
  215. ^ „Bulgaria ranks bottom in meeting EU's Lisbon criteria – World Economic Forum” [Bulgaria se află pe ultimul loc la respectarea criteriilor UE de la Lisabona]. The Sofia Echo. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  216. ^ „Radiation Dose Monitor Experiment ( RADOM )”. ISRO. Arhivat din original la . Accesat în . 
  217. ^ Ivanova, T.N. (). „Six-month space greenhouse experiments—a step to creation of future biological life support systems”. Space Research Institute. Accesat în . 
  218. ^ Mișev, Dimităr (). Cercetarea spațială în Bulgaria (în bulgară). Academia Bulgară de Științe (prin editura „Marin Drinov”). p. 162. ISBN 9544309942. 16 iunie 1990: Cercetările de la bordul stației spațiale Mir în cadrul programului Interkosmos au început cu sera spațială SVET dezvoltată de bulgari... 
  219. ^ „Bulgaria Aims at Entering European Space Agency” [Bulgaria dorește să adere la ESA]. Novinite. . Accesat în . 
  220. ^ „IT Services: Rila Establishes Bulgarian Beachhead in UK” [Servicii IT: Rila creează un cap de pod bulgăresc în Regatul Unit]. findarticles.com. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  221. ^ „Outsourcing to Bulgaria: Overview of IT Labour Market” [Outsourcing în Bulgaria: vedere de ansamblu asupra pieței muncii în domeniul IT]. GoalEurope. . Accesat în . 
  222. ^ „БАН вече разполага със суперкомпютър без аналог на Балканите” [BAS are acum singurul supercalculator din Balcani] (în bulgară). Dnevnik. . Accesat în . 
  223. ^ „IBM Supercomputer Boosts Bulgaria's Advance Towards Knowledge-Based Economy” [Supercalculatorul IBM accelerează avansul Bulgariei către economia bazată pe cunoaștere] (în engleză). IBM Press Room. . Accesat în . 
  224. ^ Capital.bg. „Малката изчислителна армия на България” (în bulgară). www.capital.bg. Accesat în . 
  225. ^ „PetaSC: a New EuroHPC World-Class Supercomputer in Bulgaria” (în engleză). HPCwire. Accesat în . 
  226. ^ „Atos Delivers Bulgaria's BullSequana XH2000 Supercomputer to Sofia Tech Park” (în engleză). HPCwire. Accesat în . 
  227. ^ „Discoverer - BullSequana XH2000, AMD EPYC 7H12 64C 2.6GHz, Infiniband HDR | TOP500”. www.top500.org. Accesat în . 
  228. ^ „Energy Hub”. Oxford Business Group. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  229. ^ „Despre centrală” (în bulgară). AETs Kozloduy EAD. Arhivat din original la . Accesat în . 
  230. ^ „Country profile: Bulgaria”. ENS News (11). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  231. ^ „EU Energy factsheet about Bulgaria” (PDF). Comisia Europeană. Accesat în . 
  232. ^ „Bulgaria set for massive growth in wind power” [Bulgaria pregătită pentru creșteri masive ale energiei eoliene]. European Wind Energy Association. . Accesat în . 
  233. ^ „AES wind farm kicks off in Bulgaria” [Parc eolian AES inaugurat în Bulgaria]. PhysOrg. . Accesat în . 
  234. ^ „World rankings by total road length” [Clasamentul mondial al țărilor după lungimea rețelei de drumuri]. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  235. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 14.
  236. ^ „Bulgaria to Turkey wiring underway” [Cablarea liniei dintre Bulgaria și Turcia a început] (în engleză). Railway Gazette International. Arhivat din original la . Accesat în . 
  237. ^ „Божков строи жп "Марица"” [Bojkov construiește calea ferată de mare viteză Marița]. Standart (în bulgară). Accesat în . 
  238. ^ „Влакът Пловдив - Бургас ще лети с 200 км/ч” [Trenul Plovdiv-Burgas va merge cu 200 km/h] (în bulgară). Snews.bg. Accesat în . 
  239. ^ „Trains in Bulgaria” [Trenurile în Bulgaria] (în engleză). EuRail. Arhivat din original la . Accesat în . 
  240. ^ „South Stream's Russian gas for Europe” [Gazul rusesc de pe South Stream pentru Europa date=20 ianuarie 2009]. RIA Novosti. Accesat în . 
  241. ^ „Bulgaria Opens Tender for Fourth Mobile Operator” [Bulgaria deschide oferta pentru un al patrulea operator mobil]. Novinite. . Accesat în . 
  242. ^ „Bulgaria Internet Usage Stats and Market Report” [Rapoarte de piață și statistici de utilizare a Internetului în Bulgaria]. Internetworldstats.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  243. ^ „The World in 2011 - Facts and Figures” [Lumea în 2011 - fapte și cifre] (PDF). International Telecommunication Union. februarie 2012. Accesat în . 
  244. ^ „Will EU Entry Shrink Bulgaria's Population Even More? | Europe | Deutsche Welle | 26.12.2006”. Deutsche Welle. Accesat în . 
  245. ^ Roth, Klaus; Lauth Bacas, Jutta (). Migration In, From, and to Southeastern Europe [Migrația în, din și către Europa de Sud-Est] (în engleză). The British Library. Accesat în . 
  246. ^ „Country Comparison :: Population growth rate” [Comparații între țări: rata de creștere demografică] (în engleză). Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  247. ^ Recensământul din 2011, p. 4
  248. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 6.
  249. ^ „620 000 000 печелят ромските кланове” [Clanurile de romi câștigă 620 de milioane]. 24 Ceasa (în bulgară). . Accesat în . 
  250. ^ „US Department of State 2009 Human Rights Report on Bulgaria” [Raportul pe 2009 privind drepturile omului în Bulgaria al Departamentului de Stat al SUA]. Novinite. . Accesat în . The government also stated that arranged marriages and traditional Romani bride markets constituted trafficking in persons. 
  251. ^ „Bulgarian Roma snub new EU plan for gypsy integration” [Romii bulgari critică planul UE de integrare]. EUbusiness. . Accesat în . 
  252. ^ a b c Recensământul din 2011, p. 5
  253. ^ Paul Robert Magocsi⁠(d) (). Encyclopedia of Canada's peoples [Enciclopedia popoarelor Canadei] (în engleză). University of Toronto Press. Accesat în .d)&rft_id=http://www.google.com/search?q=bulgarian+ortgodox+church&btnG=Search+Books&tbm=bks&tbo=1#hl=en&tbo=1&tbm=bks&sclient=psy-ab&q=bulgarian+ortgodox+church+first+slavic+church&oq=bulgarian+ortgodox+church+first+slavic+church&aq=f&aqi=&aql=&gs_l=serp.3...7619l14265l0l15224l22l21l1l0l0l0l214l2823l0j20j1l22l0.frgbld.&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&fp=cb461d43581491a1&biw=1152&bih=749&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> 
  254. ^ James David Bourchier⁠(d) (). „Bulgaria – Language”. Encyclopadia Britannica 1911. Accesat în .d)&rft_id=https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Bulgaria/Language&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bulgaria" class="Z3988"> 
  255. ^ „The Bulgarian Constitution” [Constituția Bulgariei] (în engleză). Parlamentul Bulgariei. Arhivat din original la . Accesat în . 
  256. ^ Kiminas, D. (). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 15. ISBN 978-1-4344-5876-6. Accesat în . 
  257. ^ Carvalho, Joaquim (). Religion and power in Europe: conflict and convergence [Religie și putere în Europa: conflict și convergență]. Pisa University Press. p. 257. ISBN 978-88-8492-464-3. Accesat în . 
  258. ^ „Bulgarian Orthodox Church” [Biserica Ortodoxă Bulgară] (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. Accesat în . 
  259. ^ a b „Bulgaria – Educational System—overview”. U.S. University Directory. Accesat în . 
  260. ^ „Structure of the Education System in Bulgaria” [Structura Sistemului de Educație din Bulgaria] (în engleză). Ministry of Education, Youth and Science of Bulgaria. Arhivat din original la . Accesat în . 
  261. ^ „Life expectancy at birth rankings”. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  262. ^ a b Georgieva, Lidia; Salchev, Petko (). „Bulgaria Health system review” (PDF). Health Systems in Transition. European observatory on health systems and policies. 9 (1): xvi, 12. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  263. ^ Library of Congress 2006, p. 7.
  264. ^ „Education, health, pensions and roads – Budget 2010 priorities” [Educația, sănătatea, pensiile și drumurile - prioritățile bugetului pe 2010] (în bulgară). Econ Online Magazine. . Accesat în . 
  265. ^ „България е сред страните в ЕС с най-висок коефициент на болници” [Bulgaria are unul dintre cele mai mari rate a spitalelor din UE] (în bulgară). Econ Online Magazine. . Accesat în . 
  266. ^ „The Bulgaria 2011 Review: Health and Healthcare” [Privire de ansamblu în Bulgaria 2011: sănătatea]. Novinite (în engleză). . Accesat în . 
  267. ^ Recensământul din 2011, p. 3
  268. ^ „Renovation of Multi-family Buildings (Bulgaria): Retrofitting for the Future”. Sustainable Energy Europe Awards. Accesat în . 
  269. ^ Recensământul din 2011, p. 7
  270. ^ Recensământul din 2011, p. 12
  271. ^ ПРЕБРОЯВАНЕ 2011 (окончателни данни)bg
  272. ^ „Bulgaria's Gold Rush” [Goana după aur din Bulgaria] (în engleză). National Geographic Magazine. decembrie 2006. Accesat în . .
  273. ^ Koch, John T. (). Celtic culture: A historical encyclopedia [Cultura celtică: o enciclopedie istorică] (în engleză). ABC-CLIO. p. 156. ISBN 1-85109-440-7. Accesat în . Their influence in Thrace (roughly modern Bulgaria and European Turkey) is very modest, with only occasional samples of armour and jewellery, but they established a kingdom known as Tylis (alternatively Tyle) on the Thracian coast of the Black Sea. 
  274. ^ Ó hÓgáin, Dáithí (). The Celts: A history [Celții: o istorie] (în engleză). The Collins Press. p. 50. ISBN 0-85115-923-0. Accesat în . This, however, had little effect on the Celts, who within some years reached as far as Bulgaria. There, in 298 BC, a large body of them clashed with Cassander's army on the slopes of Mount Haemos. ... The power of the Thracians had been reduced by the Macedonians, and now much of the area fell into Celtic hands. Many placenames of that area in ancient times bear witness to the presence of Celtic strongholds 
  275. ^ Ivanov, Lyubomir (). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES [Istoria esențială a Bulgariei în șapte pagini]. Bulgarian Academy of Sciences. p. 2. Accesat în . In particular, in the mid-4th century a group of Goths settled in the region of Nikopolis ad Istrum (present Nikyup near Veliko Tarnovo in northern Bulgaria), where their leader Bishop Wulfila (Ulfilas) invented the Gothic alphabet and translated the Holy Bible into Gothic to produce the first book written in Germanic language. 
  276. ^ Hock, Hans Heinrich (). Language History, Language Change and Language Relationship: an introduction to historical and comparative linguistics. Walter de Gruyter & Co. p. 49. ISBN 3-11-014784-X. Accesat în . The oldest extensive text is a Gothic Bible translation produced by the Gothic bishop Wulfilas (meaning 'Little Wolf') in the 4th century .
  277. ^ „Bulgaria's Treasure Hunters and the Lost Rome”. Novinite. . Accesat în . 
  278. ^ Grande, Lance (). Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world. The University of Chicago Press. p. 292. ISBN 978-0-226-30511-0. Accesat în . The oldest known gold jewelry in the world is from an archaeological site in Varna Necropolis, Bulgaria, and is over 6,000 years old (radiocarbon dated between 4,600BC and 4,200BC). 
  279. ^ „The World's Oldest Cities”. The Daily Telegraph. Accesat în . 
  280. ^ Șopova, Elena (). „МАНАСТИРЪТ В С. ЗЛАТНА ЛИВАДА - НАЙ-СТАРИЯТ В ЕВРОПА” [Mănăstirea din Zlatna Livada - cea mai veche din Europa] (în bulgară). LiterNet. Accesat în . 
  281. ^ „Bulgaria – Profile” (în engleză). UNESCO World Heritage Centre. Accesat în . 
  282. ^ „Bulgarian Primeval Beech Forests in "Central Balkan" Added to UNESCO List”, Https://www.bnt.bg/en/a/bulgarian-primeval-beech-forests-in-central-balkan-added-to-unesco-list, accesat în   Legătură externa în |newspaper= (ajutor)
  283. ^ „Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of Europe”, UNESCO, accesat în  
  284. ^ MacDermott, Mercia (). Bulgarian Folk Customs. Jessica Kingsley Publishers. p. 226. ISBN 1-85302-485-6. Accesat în . While dancing round fires and jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land before them. 
  285. ^ „Nestinarstvo, messages from the past: the Panagyr of Saints Constantine and Helena in the village of Bulgari” [Nestinarstvo, mesaje din trecut: panagirul sfinților Constantin și Elena în satul Bulgari]. UNESCO. Accesat în . 
  286. ^ MacDermott, Mercia (). Bulgarian Folk Customs [Obiceiuri populare bulgărești] (în engleză). Jessica Kingsley Publishers. pp. 65–70. ISBN 1-85302-485-6. 
  287. ^ Creed (). Masquerade and Postsocialism: Ritual and Cultural Dispossession in Bulgaria [Mascaradă și postsocialism: deposedare rituală și culturală în Bulgaria] (în engleză). Indiana University Press. p. 2. ISBN 978-0-253-22261-9.  Text "Gerald W." ignorat (ajutor)
  288. ^ „The Martenitsa Story” [Povestea Marteniței]. The Sofia Echo. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  289. ^ Giatzidis, Emil (). An Introduction to post-Communist Bulgaria: Political, economic and social transformation [Introducere în Bulgaria postcomunistă: transformare politică, economică și socială] (în engleză). Manchester University Press. p. 11. ISBN 0-7190-6094-X. Accesat în . Thus, with its early emphasis on Christian Orthodox scholarship, Bulgaria became the first major centre of Slavic culture 
  290. ^ Riha, Thomas (). Readings in Russian Civilization [Lecturi de civilizație rusească] (în engleză). University of Chicago press. p. 214. ISBN 0-226-71853-0. Accesat în . And it was mainly from Bulgaria that a rich supply of literary monuments was transferred to Kiev and other centres. 
  291. ^ McNeill, William Hardy (). The Rise of the West [Creșterea Occidentului] (în engleză). The University of Chicago Press. p. 49. ISBN 0-226-56141-0. Accesat în . Accordingly, when Bulgaria was converted to Christianity (after 865), bringing massive Slavic-speaking populations within the pale of Christendom, a new literary language, Old Church Slavonic, directly based upon Bulgarian speech, developed for their use. 
  292. ^ Ertl, Alan W (). Toward understanding Europe: A political precis of continental integration [Către înțelegerea Europei: un rezumat politic de integrare continentală]. Universal Publishers, Inc. p. 436. ISBN 1-59942-983-7. Accesat în . At the beginning of the 10th century a new alphabet – the Cyrillic alphabet – was developed on the basis of Greek and Glagolitic cursive at the Preslav Literary School. 
  293. ^ a b „Bulgaria – The arts” [Bulgaria - artele]. Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . The early impetus of Bulgarian traditions in the arts was cut short by the Ottoman occupation in the 14th century, and many early masterpieces were destroyed. ... the foundations were laid for later artists such as Vladimir Dimitrov, an extremely gifted painter specializing in the rural scenes of his native country ... At the beginning of the 21st century, the best-known contemporary Bulgarian artist was Christo, an environmental sculptor known for wrapping famous structures 
  294. ^ „Bulgaria – The arts” [Bulgaria - artele] (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . World classics and modern foreign dramas are typically produced, as well as both modern and traditional Bulgarian plays, including those by Ivan Vazov and poet Peyo Yavorov ... These included poets such as Pencho Slaveykov, Yavorov, and Dimcho Debelyanov ... More recent authors of note include poet Atanas Slavov, Yordan Radichkov, and Blaga Dimitrova. 
  295. ^ „French-Bulgarian Theorist Tzvetan Todorov Wins Top Spanish Award” [Teoreticianul franco-bulgar Țvetan Todorov câștigă premiu spaniol important]. Novinite (în engleză). . Accesat în . 
  296. ^ Lorenz, Dagmar C. G. (). „Elias Canetti”. Literary Encyclopedia. The Literary Dictionary Company Limited. ISSN 1747-678X. Accesat în . .
  297. ^ Kremenliev, Boris A. (). Bulgarian-Macedonian Folk Music [Muzica populară bulgaro-macedoneană] (în engleză). University of California Press. p. 52. Accesat în . Bulgaria's scales are numerous, and it may be demonstrated that they are a fusion of Eastern and Western influences. ... first, Oriental scales; second, church modes: the osmoglasie ... third, the conventional scales of Western Europe. ... Among the scales which have comes to the Balkans from Asia, the pentatonic is one of the most widely used in Bulgaria. Whether it came from China or Japan, as Dobri Hristov suggests 
  298. ^ „32nd Grammy Awards Winners” [Câștigătorii premiilor Grammy, ediția 32]. Grammy Awards. Accesat în . 
  299. ^ Lang, David Marshall (). The Bulgarians: from pagan times to the Ottoman conquest [Bulgarii: din vremurile păgâne până la cucerirea otomană]. Westview Press. p. 145. ISBN 978-0-89158-530-5. John Kukuzel, the eminent Bulgarian/born reformer of Byzantine music. 
  300. ^ „The 2011/2012 season of the National Opera and Ballet House” [Stagiunea 2011-2012 a Operei și Baletului Național]. Radioul Național Bulgar. . Accesat în . 
  301. ^ „Obituary: Ghena Dimitrova”. The Telegraph. . Accesat în . 
  302. ^ Forbes, Elizabeth (). „Obituary: Boris Christoff”. The Independent. Accesat în . 
  303. ^ Kozinn, Allan (). „Boris Christoff, Bass, Dies at 79; Esteemed for His Boris Godunov” [Boris Hristov a murit la 79 de ani; stimat pentru «Boris Godunov»]. The New York Times (în engleză). Accesat în . 
  304. ^ Grabar, André (). La peinture religiouse en Bulgarie [Pictura religioasă în Bulgaria] (în franceză). P. Geuthner. p. 95. ASIN: B005ZI4OV8
  305. ^ „Media Landscape – Bulgaria” [Peisajul media - Bulgaria]. European Journalism Centre. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  306. ^ a b Albala, Ken (). Food Cultures of the World Encyclopedia [Enciclopedia culturilor culinare ale lumii]. ABC-CLIO. pp. 61, 62. ISBN 978-0-313-37626-9. Accesat în . 
  307. ^ „Archeological Find Proves Rakia Is Bulgarian Invention” [Descoperiri arheologice demonstrează că rakia este o invenție bulgărească]. Novinite. . Accesat în . 
  308. ^ „Руснаците купиха 81 милиона литра българско вино” [Rușii au cumpărat 81 milioane tone de vin bulgăresc] (în bulgară). Investor Group BG. Accesat în . 
  309. ^ „The Bulgarian Table, from Sudjuk to Shopska” [Masa bulgărească, de la sugiuc la șopska]. Novinite (în engleză). . Accesat în . 
  310. ^ „Bulgaria Bounces Back”. Novinite (în engleză). . Accesat în . 
  311. ^ a b c „Bulgaria- Sport and recreation”. Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . In international sports competition, Bulgarians have excelled in tennis, wrestling, boxing, and gymnastics, but the country’s greatest repute may be in weight lifting. ... Fans of football (soccer), the most popular sport in Bulgaria, were buoyed by the success of the national team in the 1994 World Cup, when it advanced to the semifinal match behind the leadership of forward Hristo Stoichkov. The premier league in Bulgaria has 16 teams, of which four play in Sofia: CSKA, Levski, Slavia, and Lokomotiv. 
  312. ^ „FIVB official rankings as per January 15, 2011”. International Volleyball Federation (FIVB). . Accesat în . 
  313. ^ „Hristo Stoichkov – Bulgarian League Ambassador”. Professional Football Against Hunger. Arhivat din original la . Accesat în . 
  314. ^ „Rankings of A Group”. BgClubs. Accesat în . 
  315. ^ Ingo Faulhaber. „Best club of 20th century ranking at the official site of the International Federation of Football History and Statistics”. Iffhs.de. Accesat în . 
  316. ^ „Athens 1896”. Bulgarian Olympic Committee. Arhivat din original la . Accesat în . 
  317. ^ „Bulgaria”. Website oficial al mișcării olimpice. Accesat în . 
  318. ^ „Locuri în patrimoniul mondial UNESCO aflate în Bulgaria”. UNESCO. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • „Recensământul din 2011 din Bulgaria” (PDF) (în bulgară). Institutul Național de Statistică din Bulgaria. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  • Chary, Frederick B. The History of Bulgaria [Istoria Bulgariei] (The Greenwood Histories of the Modern Nations) (2011) extrase și căutare de text
  • Crampton, R. J. A Concise History of Bulgaria [O istorie concisă a Bulgariei] (2005) Cambridge, UK; New York: Cambridge University Press ISBN 978-0-521-61637-9
  • Bell, John D., ed. (1998). Bulgaria in Transition: Politics, Economics, Society, and Culture after Communism [Bulgaria în tranziție: politică, economie, societate și cultură după comunism]. Westview. ISBN 978-0-8133-9010-9
  • „Country Profile: Bulgaria” (PDF). Library of Congress Country Studies. Biblioteca Congresului SUA. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  • Curtis, Glenn E.; Mitova, Pamela (1992 research). „Country Study: Bulgaria”. Library of Congress Country Studies. Biblioteca Congresului SUA (publicat la 1993). Arhivat din original în 2012-05-31. Accesat în 4 decembrie 2011.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
    • „Historical Setting”. Capitolul 1. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „The Final Move to Independence”. The Bulgarian Independence Movement [Mișcarea pentru independența Bulgariei]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „San Stefano, Berlin, and Independence”. The Bulgarian Independence Movement [Mișcarea pentru independența Bulgariei]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Bulgaria in World War II: The Passive Alliance”. World War II [Al Doilea Război Mondial]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Wartime Crisis”. World War II [Al Doilea Război Mondial]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „After Stalin”. Communist Consolidation [Consolidarea comunistă]. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    • „Domestic Policy and Its Results”. Communist Consolidation [Consolidarea comunistă]. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    • „Foreign Affairs in the 1960s and 1970s”. The Zhivkov Era [Epoca Jivkov]. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    • „The Political Atmosphere in the 1970s”. The Zhivkov Era [Epoca Jivkov]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Topography”. The Society and its Environment [Societatea și mediul său]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Climate”. The Society and its Environment [Societatea și mediul său]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „The Economy”. Chapter 3. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Resource Base”. The Economy [Baza de resurse]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Government and Politics”. Chapter 4. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Arms Sales”. National Security [Securitatea națională]. Arhivat din original în . Accesat în . 
    • „Military Personnel”. National Security [Securitatea națională]. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bulgaria

Oficiale

[modificare | modificare sursă]

Altele

[modificare | modificare sursă]

Turism

[modificare | modificare sursă]

Economie

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Bulgaria — Bulgari — Limba bulgară
Drapelul Bugariei

Atlas · Cioturi · Formate · Imagini · Portal
v • d • m
Țări balcanice
Stat complet localizat
din punct de vedere geografic 		Peninsula Balcanică
Stat localizat în mod semnificativ
Stat localizat în afara peninsulei,
în cea mai mare parte
Vezi și
1 Și-a declarat independența față de Serbia la 17 februarie 2008 și este recunoscută de 108 state membre ONU.
v • d • m
Europa slavă (țări europene vorbitoare de limbi slave)
Limbi slave de vest
Limbi slave de est
Limbi slave de sud
v • d • m
Uniunea Europeană și țări candidate la extindere
Țări membre Uniunea Europeană
Țări candidate
Țări aplicante
v • d • m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
Țări independente
Republici, teritorii și regiuni
recunoscute parțial
Teritorii și regiuni nesuverane
Danemarca
Finlanda
Grecia
Norvegia
Regatul Unit
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european  · 2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  · 3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)

Țări după continent: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania

v • d • m
Dunărea
Țări Map indicating the Danube
Orașe
Afluenți
Iller  · Brenz  · Lech · Regen · Isar · Inn · Morava · Váh  · Hron  · Ipeľ · Drava · Tisa · Sava · Timiș · Nera · Velika Morava · Timoc · Cerna · Jiu · Iskăr · Olt · Osam · Iantra · Vedea · Rusenski Lom · Argeș · Mostiștea · Ialomița · Siret · Prut
Insule
Acalia · Ada Huja · Ada Kaleh (actualmente scufundată) · Balta Ialomiței · Băloi  · Băloi Mic · Belene · Bliznațite · Insula Mare a Brăilei · Insula Mică a Brăilei · Calafatul Mare · Calinovăț · Ciobanu · Ciocănești · Copănița · Csepel · Doichov · Donauinsel · Dranov · Esperanto · Forkontumac · Gârcov · Grădiștea · Goștinu  · Jochenstein · Komleks Aleko Telika · Kozlodui · Krčedin · Kutovo · Lakt · Limba · Lungu · Lungu II · Lupa · Maican · Malak Boril · Mare · Marea Insulă a Războiului · Margareta · Milka · Mocanu · Mocănașu · Moldova Veche · Óbuda · Ostrovo (actualmente peninsulă) · Paleu · Plopi · Păpădiei · Pozarevo · Pletriș · Sredneak · Stariat Dab · Szentendre · Șimian · Šarengrad · Țibar · Vană · Vardim · Vânători · Verde · Veriga · Vukovar · Žitný ostrov · Zlobia
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bulgaria&oldid=16669546