Sari la conținut

Bromură de alil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bromură de alil
Identificare
Număr CAS106-95-6
ChEMBLCHEMBL1429506
PubChem CID7841
Formulă chimicăC₃H₅Br[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară119,957462 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire−119 °C[2][3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere70,1 °C[2]  Modificați la Wikidata la 101,325 kilopascali
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Bromura de alil este un compus organic utilizat ca agent alchilant în obținerea polimerilor, produselor farmaceutice și a altor compuși organici. Este un compus incolor, lichid și cu un miros intens, acru și persistent. Este mai reactivă dar mai scumpă decât clorura de alil.[4]

La nivel industrial, bromura de alil este obținută din alcool alilic. O metodă alternativă presupune reacția dintre clorura de alil și acid bromhidric în prezență de bromură de cupru.[4]

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Bromura de alil este utilizată în mare parte pentru caracterul său electrofil și pentru reactivitatea sa ridicată ca agent alchilant.[5]

  1. ^ a b c „Bromură de alil”, ALLYL BROMIDE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Jean-Claude Bradley Open Melting Point DatasetJean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset&rft_id=https://figshare.com/articles/Jean_Claude_Bradley_Open_Melting_Point_Datset/1031637/2&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Bromură de alil" class="Z3988"> 
  4. ^ a b Dagani, M. J.; Barda, H. J.; Benya, T. J.; Sanders, D. C. (), „Bromine Compounds”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a04_405 
  5. ^ José C. González-Gómez; Francisco Foubelo; Miguel Yus (). „Preparation of Enantioenriched Homoallylic Primary Amines”. Org. Synth. 89: 88. doi:10.15227/orgsyn.089.0088Accesibil gratuit. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]