Sari la conținut

Boletaceae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Boletaceae
Imperator torosus sin. Boletus torosus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Chevall. (1828)
Subfamilii
Austroboletoideae
Boletoideae
Chalciporoideae
Leccinoideae
Xerocomoideae
Zangioideae
Sinonime

Strobilomycetaceae E.-J. Gilbert (1931)
Octavianiaceae Locq. ex Pegler & T.W.K.Young (1979)
Boletellaceae Jülich (1981)
Chamonixiaceae Jülich (1981)
Xerocomaceae Pegler & T.W.K. Young (1981)
Hapalopilaceae Jülich (1982)

Modifică text Consultați documentația formatului

Boletaceae (François Fulgis Chevallier, 1828) este o mare familie de ciuperci cu global aproximativ peste 800 de specii și variații (în Europa mai mult de 200), apărând pe teritoriul european în peste 20 de genuri și făcând parte din divizia Basidiomycota în Regnul Fungi și ordinul Boletales. Acest gen include nu numai specii comestibile de mare popularitate ca hribii, ci de asemenea soiuri otrăvitoare, ca de exemplu buretele dracului, sau ciuperci fără mare valoare pentru om, ca genul Chalciporus.

În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri (și montane) de conifere și/sau de foioase, începând în mai până toamna târziu, în noiembrie, înainte de primul ger.

Istoricul și răspândire

[modificare | modificare sursă]
Chalciporus piperatus
Phylloporus pelletieri

Boletaceele sunt o familie de ciuperci de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).[1]

Deja pe la anul 228, retorul, sofistul și gramaticul antic grec Athenaeus Naucratita (Athḗnaios Naukrátios, greacă Ἀθήναιος Nαυκράτιος), menționează bureții respectiv uscării lor, iar Cassianus Bassus, un autor de cărți privind agricultura, îi pomenește într-o colecție enciclopedică, comandată de către împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet la inceputul secolului al 10-lea.[2]

Familia a fost descrisă științific pentru prima dată de botanistul și micologul francez François Fulgis Chevallier, în 1826, ca soi distinct din familia Agaricaceae. Cinci genuri au fost incluse în circumscripția lui: Boletus, Cladosporus (acum Laetiporus), Physisporus (acum Perenniporia), Polyporus, și Fistulina.[3] Clasificările vechi ale familiei bazează în principal pe morfologie, în consecință, aceste soiuri poartă, în primul rând, un capac convex având tuburi. Dar filogenetica a integrat mai multe genuri noi în familie.

Această familie s-a răspândit peste toate continentele (în afară de Antarctida), cele mai multe specii în zone sub-tropicale. Cea mai largă gamă de soiuri se găsesc în Statele Unite, China și Japonia. Botanistul și micologul Edred John Henry Corner (1906-1996) a descoperit cel puțin 60 de specii în Singapore. În anul 1972, el a descris 140 de specii în Malaya și Borneo, estimând, că un asemănător număr mai așteaptă să fie găsit în Australia.[4]

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Pseudoboletus parasiticus

Speciile sunt în mod normal cărnoase, cu un picior adeseaoră bulbos, cea mai mare parte având tuburi, foarte rar lamele (probabil singurul reprezentant european: Phylloporus pelletieri sin. Phylloporus rhodoxanthus), fiind himenofore sau organisme cu corp fructifer redus în mare măsură (Secotioidae). Tuburile se pot desprinde ușor de pălărie. Unii bureți sunt inițial acoperiți cu un văl, ale cărui rămășițe se ivesc în formă de manșetă pe tijă.

Pulberea sporilor este, depinzând de specie, gălbuie, verde, gri-măslinie, maro-măslinie la maro violet, mai rar roză. Sporii sunt întotdeauna netezi. Multe specii se decolorează, odată tăiate, spre albastru sau verzui.[5] Mai departe, cele mai multe sunt în majoritate saprofite, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Unele puține trăiesc parazitar, de exemplu Pseudoboletus (Xerocomus) parasiticus pe corpurile fructifere ale Scleroderma citrinum.[6]

Genuri din familia Boletaceae (selecție)

[modificare | modificare sursă]

Următoarea listă cuprinde specii europene din această familie.[7]

Imagini (specii de genurile familiei Boletaceae)

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292
  2. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 13
  3. ^ François Fulgis Chevallier: „Flore Générale des Environs de Paris”, vol. 1, Editura Ferra jeune, Paris 1826, p. 248 pp.
  4. ^ E. J. F. Corner: „Boletus in Malaysia”, Editura Government Printing Office -Botanic Gardens, Singapore 1972, p. 1-263
  5. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 16-36
  6. ^ Enciclopedia biologiei, Spectrum.de
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 52-55, ISBN 3-405-11774-7

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto, volumele 1-4
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983.
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Boletaceae&oldid=14188794