Bisulfit

Un model molecular al celei mai cunoscute structuri (cea cu simetrie C_3v) pentru ionul bisulfit în soluție și în stare solidă. Se observă că hidrogenul este legat de atomul de sulf.

Un bisulfit (numit și hidrogenosulfit) este un anion cu formula HSO₃⁻. Sărurile care conțin ionul de HSO₃⁻ sunt denumite bisulfiți, cunoscute și sub numele de leșii sulfitice. De exemplu, bisulfitul de sodiu are formula chimică NaHSO₃.

Structură

Tautomerii ionului bisulfit în echilibru.

Echilibrul dinamic reprezentat cu ajutorul unor modele moleculare . Tautomerul din partea dreaptă are simetria C_3v.

Unele dovezi sugerează că protonul din ionul bisulfit este situat pe stomul de sulf, dând naștere la o simetrie C_3v. Cu toate acestea, există unele dovezi din spectroscopia ¹⁷O NMR care sugerezază că cele două forme tautomerice ale HSO₃⁻ coexistă în echilibru dinamic, unul în care un proton este atașat de sulf (HSO₃⁻) și una care proton este atașat de oxigen (HOSO₂^−a). Structura cu simetria C_3v este susținută de cristalografia cu raze X, iar în soluție apoasă, de către spectroscopia Raman (ν(S–H) = 2500 cm^-1).

Reacții

Sărurile de bisulfit sunt de obicei preparate în urma tratamentului soluțiilor alcaline cu exces de dioxid de sulf:

SO₂ NaOH → NaHSO₃

HSO₃⁻ este o bază conjugată al acidului sulfuros:

H₂SO₃ ⇌ HSO₃⁻ H

Medicină

Sărurile de bisulfit sunt aditivi comuni pentru adrenalină, în scopul de a preveni oxidarea acesteia către adrenocrom, fapt care ar duce la inactivare. Uneori, bisulfiții pot provoca o reacție alergică. Acest lucru este diferit de alergiile la sulfamide comune. Cantitatea de bisulfit din antialgice, responsabilă de determinarea reacțiilor de hipersensibilitate de tip 1, a fost determinată de Fraser și Huang.