Sari la conținut

Beta Bootis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Beta Bootis
Nekkar
[[Fişier:
|286px|]]
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Boarul
Magnitudine aparentă 3,488[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) −0,643[2]  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală G8IIIa[3]
Tipul de variabilă Stea eruptivă  Modificați la Wikidata
Declinație 40° 23′ 26,0406″[4]
Ascensie dreaptă 15h 01m 56,76238s[4]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: –40,15[4] msa/an
Dec.: –28,86[4] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 72,0565 de parseci[5]  Modificați la Wikidata
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 3,4 ± 0,2[6] M
Rază 21.5 ± 1.0[6] R
Luminozitate 170[7]–194[8] L
Metalicitate
Gravitație la suprafață 2,40 ± 0,20[6] (CGS)
Rotație stelară 200 ± 10 zile[6]
Vârstă 240x106[6]–251x106[8]
Temperatură 4.932 K[7]
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Nakkar, Nekkar, Merez, Meres, Merets, 42 Boötis, BD 40°2840, FK5 555, HD 133208, HIP 73555, HR 5602, SAO 45337.[3]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Beta Bootis (β Boo / β Bootis, Bêta Bootis) este o stea variabilă eruptivă din constelația Boarul.

Beta Boötis este une gigantă galbenă de tip G cu o magnitudine aparentă de 3,5. Numele său tradițional Nekkar[9] provine din arabă Al-Baqqar, semnificând „Conducătorul boilor”, „Boarul”. Steaua est uneori denumită și Merez.

Este o stea situată pe emisfera cerească boreală. Poziția sa moderat boreală oferă posibilitatea de a fi ușor observabilă mai ales din Emisfera Nordică, în ceea ce privește Emisfera Sudică nu este observabilă la latitudini mai mari de zona tropicală.

Fiind de magnitudine 3,488, steaua se poate observa chiar și din mici centre urbane cu un cer nocturn nepoluat luminos în mod excesiv.

Perioada cea mai potrivită de observare pe cerul de seară este cuprinsă între sfârșitul lunii mai și luna septembrie; în Emisfera Nordică este vizibilă chiar și la începutul toamnei, mulțumită declinației boreale a stelei, însă în Emisfera Sudică ea poate fi observată doar în lunile toamnei australe târzii.

  1. ^ Fernie, J. D. (mai 1983), „New UBVRI photometry for 900 supergiants”, Astrophysical Journal Supplement Series, 52: 7–22, Bibcode:1983ApJS...52....7F, doi:10.1086/190856 
  2. ^ Vertical distribution of Galactic disk stars. IV. AMR and AVR from clump giants[*][[Vertical distribution of Galactic disk stars. IV. AMR and AVR from clump giants (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b „bet Boo -- Flare Star”, SIMBAD, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în  
  4. ^ a b c d van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752Accesibil gratuit. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  5. ^ Gaia Early Data Release 3Gaia Early Data Release 3&rft_id=https://www.cosmos.esa.int/web/gaia/early-data-release-3&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Beta Bootis" class="Z3988"> 
  6. ^ a b c d e König, B.; et al. (ianuarie 2006), „Spectral synthesis analysis and radial velocity study of the northern F-, G- and K-type flare stars”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 365 (3): 1050–1056, arXiv:astro-ph/0511232Accesibil gratuit, Bibcode:2006MNRAS.365.1050K, doi:10.1111/j.1365-2966.2005.09796.x 
  7. ^ a b Massarotti, Alessandro; et al. (ianuarie 2008), „Rotational and Radial Velocities for a Sample of 761 HIPPARCOS Giants and the Role of Binarity”, The Astronomical Journal, 135 (1): 209–231, Bibcode:2008AJ....135..209M, doi:10.1088/0004-6256/135/1/209 
  8. ^ a b Takeda, Yoichi; Sato, Bun'ei; Murata, Daisuke (august 2008), „Stellar parameters and elemental abundances of late-G giants”, Publications of the Astronomical Society of Japan, 60 (4): 781–802, arXiv:0805.2434Accesibil gratuit, Bibcode:2008PASJ...60..781T, doi:10.1093/pasj/60.4.781 
  9. ^ „IAU Catalog of Star Names”. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]