Sari la conținut

Aurel Istrati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurel Istrati
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bălți, România Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
PărințiAnastasie Istrati
Florentina Istrati
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
critic de artă
muzeograf[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Universitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireDan Hatmanu, Marin Gherasim  Modificați la Wikidata

Aurel Istrati (n. , Bălți, România – d. , Iași, România[1]) a fost un pictor, critic de artă și muzeograf român. Este fiul avocatului Anastasie Istrati și al Florentinei Istrati[2].

A absolvit Universitatea de arte “George Enescu” în 1966, sub atenta îndrumare a profesorului și pictorului Dan Hatmanu. În 1982 finalizează studiile la Universitatea Națională de Arte din București, specializarea Muzeologie, fiind susținut de profesor Marin Gherasim. Lucrarea sa de licență a fost “Specificul limbajului picturii și mesajul operei de artă”. Din 1990 devine membru activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.[3][4]

Activitate artistică

[modificare | modificare sursă]

Pictorul Aurel Istrati a participat la o serie de expoziții colective atât în România, cât și în străinătate (Bârlad, Vaslui, Bacău, București, Iași, Novi Sad sunt doar câteva dintre orașele în care a expus propriile creații).[5]

Selecție de expoziții:

  • 1970 – Expoziție personală Bârlad
  • 1985 – 1986 – Expoziție personală la Academia de Arte Frumoase din Iași
  • 1991 – 1992 – „Saloanele Moldovei”, Galeriile de Artă Bacău
  • 1993 – Expoziție de grup, Galeriile de Artă “Cupola”, Iași
  • 1993 – 1994 – Expoziție de grup “Portretul – Ipostaze Contemporane”, Muzeul de Artă, Iași
  • 1994 – Expoziție de grup “Flori și naturi statice în arta contemporană”, Muzeul de Artă, Iași
  • 1995 – Expoziție de grup “Arta Ieșeană Contemporană”, Galeriile Teatrul Național București
  • 1996 – Salon de Toamnă al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Iași, Galeriile de Artă „Victoria”, Iași

De asemenea, a fost un participant activ al taberelor de creație organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România.

  • 1996 – Tabăra de Creație Telega – Prahova
  • 1999 – Tabăra de Creație Plavna – Iugoslavia (tabără internațională)
  • 2002 – Tabăra de Creație Sucevița
  • 2003 – Tabăra de Creație Parcova – Republica Moldova (tabără internațională)
  • 2004 – Tabăra de Creație Parcova – Republica Moldova (tabără internațională)
  • 2004 – Tabăra de Creație Bârnova Iași
  • 2004 – Concursul internațional “Nicolae Tonitza” Kaposvar Ungaria
  • 2006 – Tabăra de Creație Parcova – Republica Moldova (tabără internațională)

Activitate didactică

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Universității de arte “George Enescu” din Iași, a fost încadrat ca profesor de specialitate Arte Plastice în cadrul Liceului Pedagogic "Ioan Popescu" din Bârlad, activitate pe care a derulat-o în perioada 1966 - 1968. Din 1968 a ocupat funcția de Director al Școlii de Muzică și Artă Plastică "Nicolae Tonitza" din Bârlad.

În perioada 1986 – 1990 și-a desfășurat activitatea în cadrul Centrului Județean pentru Valorificarea Creației și Culturii Populare Iași, apoi din 1990 și până în 2001 a fost muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Iași.

Totodată, în perioada 1993 – 2000 i se propune și acceptă funcția de profesor asociat în cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Patrimoniu Cultural, la disciplinele: Studiul tehnicilor artistice vechi și tradiționale, Studiul desenului și Studiul Culorii.

  • Călin Alupi, album-catalog, împreună cu Grigore Ilisei, 1996
  • Satul arhaic românesc, album-catalog, împreună cu Marcel Lutic, 2005
  • Gravura românească contemporană, album-catalog, împreună cu Mihail Voicu, 2009
  • Vreme de Albastru / Blue Spirit , versuri, ediție bilingvă, Editura Danaster, 2011[6]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • 1988 – Premiul I la Expoziția Republicană, București
  • 2000 – Premiul special al juriului la Salonul Național de Artă Contemporană, Bârlad
  • 2000 – Premiul special al juriului la Concursul Național de Artă “N.N. Tonitza”, Bârlad
  • 2006 – Premiul pentru pictură “Ștefan Dimitrescu” la Concursul Național de Artă “N.N. Tonitza”, Bârlad
  • 2007 – Premiul “Ion Frunzetti” pentru proiectul expozițional “Centenar Corneliu Baba”, Iași
  • 2014 – Premiul special în cadrul Concursului Internațional de Creație Vizuală “Aurel Baeșu”, Piatra Neamț
  • 2014 – Marele Premiu la Festivalul Internațional A.R.T.E.
  • 2015 - Premiul special în cadrul Concursului Internațional de Creație Vizuală “Aurel Baeșu”, Piatra Neamț
  • 2020 – Premiul I  în cadrul Simpozionului Științific Internațional organizat de Federația Academică a Oamenilor de Știință, Iași
  • 2004 – Un secol de arte frumoase la Iași , editura ART XXI, Iași, semnată de criticul de artă Valentin Ciucă
  • 2017 - În memoria orașului - interviuri cu personalități ieșene, editura Asachiana, Iași, semnată de Dumitru Șerban
  1. ^ „A murit pictorul Aurel Istrati! Lumea artistică din Iași pierde o nouă personalitate”. . 
  2. ^ Dumitru, Șerban (). În memoria orașului - interviuri cu personalități ieșene. Asachiana. p. 153. 
  3. ^ „Artiști - Uniunea Artistilor Plastici - Filiala Iasi”. 
  4. ^ Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu" Iași - Full View of Record[nefuncțională]
  5. ^ Live, Ziare. „Iasi: Expozitia laureatilor concursului international de arte plastice "N. N. Tonitza" editia a XII-a”. ZiareLive.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Lansarea volumului de poezii Aurel Istrati”. Modernism. . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]