Sari la conținut

Anamneză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anamneza (gr. ana=din, prin mnesis = memorie) este prima etapă în cadrul examinării clinice a bolnavului[1] și reprezintă totalitatea informațiilor obținute de medic de la bolnav sau însoțitorii acestuia, cu scopul stabilirii diagnosticului[2].

Anamneza orientează diagnosticul și urmărește găsirea atitudinilor terapeutice potrivite[3], alegerea și prescripția tratamentului, precum și determinarea prognosticului bolii.[4] Anamneza include plângerile și senzațiile bolnavului, datele privind începutul și evoluția bolii, starea familială, bolile suportate, deprinderile dăunătoasre (fumatul și consumul de băuturi alcoolice) etc. În psihologie, anamneza se aplică ca o secvență a biografiei psihologice, în vederea stabilirii originii și dezvoltării unor particularități individuale: trăsături de caracter, sentimente, capacități, vocație etc.[5]

  1. ^ Dicționar medical: anamneza
  2. ^ Vasile M, Moldoveanu M - Semiologie medicală pentru asistenți medicali, Ed.ALL, București 2011
  3. ^ Anamneza
  4. ^ „Enciclopedia sănătății: Anamneză”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura ALBATROS, București, 1978, articolul "Anamneză"

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Anamneza (gr. anamnesis – amintire) reprezintă o metodă de a ordona istoria unui caz, pentru depistarea condițiilor ce au dus la apariția unei dezordini psihice, în vederea organizării unui sistem educativ adecvat sau pentru elaborarea unor corectări și tratamente psihice.[necesită citare]