Alain de Benoist
| Alain de Benoist | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alain Marie de Benoist  |
| Născut | (80 de ani)[8][9][10][11] Saint-Symphorien(d), Centre-Val de Loire, Franța |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | Neopăgânism |
| Ocupație | filozof scriitor eseist activist politic[*] teoretician politic[*] jurnalist |
| Limbi vorbite | limba franceză[12][13][14] |
| Pseudonim | Fabrice Laroche[1], Martial Laurent[2], Cédric de Gentissard[2], Tanguy Gallien[2], Frédéric Laurent[2], Robert de Herte[2], David Barney[2], Pierre Dolabella[2], Maxime Meyer[2], Jean-Pierre Dujardin[2], Frédéric Toulouze[2], Jean-Louis Cartry[2], Pierre Jacob[2], Julien Valserre[2], Pierre Carlet[2], Jean-Pierre Hébert[3], Maiastra[4][5], Gilles Foumier[6], Mortimer Davidson, Fabrice Valclérieux, Éric Saint-Léger, Éric Lecendreux, Éric Dumesnil, Walter Aubrig[7], Bastien O'Danieli[7] |
| Partid politic | Mouvement nationaliste du progrès[*] |
| Studii | Facultatea de Drept din Paris Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne (filozofie, sociologie și istorie) lycée Montaigne[*] Lycée Louis-le-Grand |
| Mișcare/curent literar | degrowth[*], Nouvelle Droite, naționalism etnic |
| Opere semnificative | Vu de droite[*] |
| Note | |
| Premii | prix de l'essai[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Alain de Benoist (n. , Saint-Symphorien(d), Centre-Val de Loire, Franța) eseist și filozof francez. Este considerat drept fondatorul ideologii Noii Drepte europene, totodată conducător al think-tankului Grupul de cercetare și de studiu al civilizației europene (GRECE).
Viziuni
[modificare | modificare sursă]Fiind apropiat la început mișcărilor franco-algeriene la începutul scrierilor sale din 1970, ulterior a trecut la atacuri asupra globalizării, imigrației în masă și a liberalismului, ca fiind în cele din urmă fatale pentru existența Europei prin diviziunea și defectele sale.
Benoist se opune liberalismului de tip american, considerat de el ca fiind impus după cel de-al doilea război mondial, cât și așa numita idee de „melting pot”.[15]
El se opune lui Jean-Marie Le Pen, chiar dăcă mulți oameni influențați de Benoist îl suportă.[16] Se opune de asemenea, imigrației arabilor în Franța.[17] Favorizează etnopluralismul, în care, organic, culturile și națiunile trebuie să se dezvolte independent.[18]
Benoist este, de asemenea, un susținător al ideii federalismului integral, în care statul națiunii este depășit, dând drumul identităților regionale și celui continental comun simultan.[19]
Benoist se consideră atât la stânga cât și de dreapta politică,[20] deși critică democrația liberală modernă.[21]
Thomas Sheehan argumentează că Benoist a dezvoltat o nouă formulare a fascismului (adică Benoist e fascist).[22]
Benoist se opune creștinismului ca fiind intolerant, teocratic și pornit pe persecuții.[23]
Lucrări
[modificare | modificare sursă]Benoist a publicat numeroase lucrări în domeniul arheologiei, tradițiilor populare, istoriei religiilor. A publicat peste 50 de cărți și peste 3 mii de articole, care au fost traduse în aproape 20 de limbi. El a primit o educație juridică, filosofică și teologică.[24]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ , p. 91 http://www.theses.fr/2016PA080034/document Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l m n http://www.theses.fr/2016PA080034/document Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ , p. 162 http://www.theses.fr/2016PA080034/document Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Le Club de l'horloge (1974-2002), p. 268Le Club de l'horloge (1974-2002)&rft.pages=268&rft_id=http://www.theses.fr/2016PA080034/document&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Alain de Benoist" class="Z3988">
- ^ https://www.lemonde.fr/archives/article/1979/06/23/un-cheval-de-troie_2776338_1819218.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.phdn.org/negation/taguieff-heritage-nazi-1981.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b https://cpp.numerev.com/articles/revue-38/1643-manipulation-mediatique-et-obsession-identitaire-chez-alain-de-benoist#_ftn6 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Alain de Benoist, SNAC, accesat în
- ^ Alain de Benoist, BabelioBabelio&rft_id=https://www.babelio.com/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Alain de Benoist" class="Z3988">
- ^ Who's Who in FranceWho's Who in France&rft_id=https://www.whoswho.fr&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Alain de Benoist" class="Z3988">
- ^ Alain de Benoist, Munzinger Personen, accesat în Munzinger Personen&rft_id=https://www.munzinger.de/search/query?query.id=query-00&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Alain de Benoist" class="Z3988">
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în Czech National Authority Database&rft_id=http://autority.nkp.cz/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Alain de Benoist" class="Z3988">
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „European Son : An Interview with Alain de Benoist” (PDF). toqonline.com. Accesat în .
- ^ Sharon Waxman, ″Europe's Left And Right Are Too Divided To Even Talk About It″ Arhivat în , la Wayback Machine., Chicago Tribune, 13 December 1993. Retrieved 21 June 2017.
- ^ Under cover story The Guardian (London) 14 august 1987.
- ^ ″Making hate safe again in Europe: right cultural revolutionaries″, The Nation, 19 September 1994.
- ^ „Alain de Benoist Answers Tamir Bar-On” (PDF). Files.alaindebenoist.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „THE EUROPEAN NEW RIGHT FORTY YEARS LATER: TOMISLAV SUNIC'S Against Democracy and Equality” (PDF). Files.alaindebenoist.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Benoist, Alain de (). „Democracy Revisited: The Ancients and the Moderns” (PDF). The Occidental Quarterly. 3 (2): 47–58.
- ^ Sheehan, Thomas (). „Myth and Violence: The Fascism of Julius Evola and Alain de Benoist”. Social Research. 48 (1): 45–73.
Pages 66–67: To summarize: De Benoist's fascism is at odds with Evola's metaphysics but agrees with his social and political philosophy.... [F]or de Benoist, the organic State is an ideal that men can set for themselves and perhaps, with force, establish.
- ^ Intolerance, American-Style;Given This Country's History of Religious Animosities, Thomas Fleming Writes Pittsburgh Post-Gazette (Pennsylvania) 21 December 1997
- ^ ru В. Д. Серебряков. Ален де Бенуа[nefuncțională]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Fascism, edited by Roger Griffin (1995), pp. 346–348.
- en The Beast Reawakens by Martin A. Lee (1997), pp. 208–213.
- en Biographical Dictionary of the Extreme Right Since 1890 (1990), edited by Philip Rees, pp. 29–30.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- en Jonathan Marcus, The National Front and French Politics, New York: New York University Press, 1995, pp. 22–4, 151.
