Ala Menșikov-Vutcărău
Ala Menșikov-Vutcărău | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (63 de ani) Chetriș, raionul Fălești, RSS Moldovenească, URSS |
Căsătorită cu | Petru Vutcărău (din ) |
Cetățenie | Moldova |
Ocupație | actriță |
Activitate | |
Alma mater | Institutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*] |
Modifică date / text |
Ala Menșikov-Vutcărău (sau Ala Menșicov; n. , Chetriș, raionul Fălești, RSS Moldovenească, URSS) este o actriță de teatru din Republica Moldova.[1]
A studiat la Școala Superioară de Artă Teatrală „Boris Șciukin”(d) din Moscova în anii 1981-1985, la profesorii A. Borisov, Alla Kazanskaia(d), Ion Ungureanu, Evgheni Simonov(d) și alții.[2]
Între 1985 și 1991 a profesat la Teatrul pentru Tineret „Luceafărul”. Alături de Petru Vutcărău și alți 13 actori, creează un teatru „ambulant” primele reprezentații oferindu-le în România, la Râmnicu-Vâlcea (1991-prezent). Începând cu 2011 începe să îndrume copiii, tinerii și adulții pasionați de teatru iar din 2013 este lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.[1] Joacă la Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău.[2]
A avut zeci de roluri, dintre care cele mai reprezentative sunt:[1]
- Ala – Violența, o istorie de dragoste, regie Benno Voorham (Suedia);
- Tanti Roz – Oscar și Tanti Roz de Eric–Emmanuel Schmitt, regie Petru Vutcărău;
- Doica – Romeo și Julieta după William Shakespeare, regia M. Cris Nedeea (România);
- Femeie – Oameni ai nimănui de Dumitru Crudu, regia Vitalie Drucec;
- Doamna Coquenard – Mizantropul de Eugene Labiche, regia Nugzar Lortkipanidze (Georgia);
- Jacqueline – Femeile lui Picasso. Jacqueline de Brian McAvera, regia Vitalie Drucec;
- Regina Elisabeta I – Elisabeta I de Paul Foster, regia Petru Vutcărău;
- Kupavina – Lupii și oile de Alex. N. Ostrovski, regia Petru Vutcărău;
- Arakdina/ Mașa – Mașinăria Cehov de Matei Vișniec, regia Petru Vutcărău, co-producție cu Theatre les Aires (Die, Franța);
- Gertrude – Hamlet de William Shakespeare, regia Ion Sapdaru;
- Katia Ezova – Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vișniec, regia Charles Lee;
- Helena – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Petru Vutcărău;
- Spectatoarea/ Doamna 2 – Plasatoarele de Constantin Cheianu, regia Sandu Cozub;
- Anna Andreevna – Revizorul de Nikolai Gogol, regia Petru Vutcărău;
- Claire – Strigătul de Tennessee Williams, regia Volia Vaha (Sankt-Peterburg, Rusia);
- Nebuna lucidă – Voci în lumina orbitoare de Matei Vișniec, regia Petru Vutcărău;
- Țărancă/ oaspete – Chirița în provincie după Vasile Alecsandri, regia Petru Vutcărău;
- Regina Margareta – Regele moare de Eugene Ionesco, regia Petru Vutcărău;
- Mama – Jacques sau supunerea de Eugene Ionesco, regia Moshe Yassur;
- Arkadina – Pescărușul de Anton Cehov, regia Mihai Fusu;
- Iacob – Iosif și amanta sa de Val Butnaru, regia Petru Vutcărău;
- Doamna Smith – Cântăreața cheală de Eugene Ionesco, regia Petru Vutcărău;
- Membru al Societății Mondiale de Binefacere “Paradis” – Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Petru Vutcărău;
- Ea – Stația de autobuz de Den Fujita, regia Den Fujita;
- Văduva – Două săgeți de Aleksandr Volodin;
- Nina Letrinquier – Stațiunea Champbaudet de Eugene Labiche;
- Țiganca-mamă – Cadavrul viu de Lev Tolstoi;
- Mama - Sașka de V. Condratiev;
- Nadia – Lecții de muzică de Larisa Petrușevskaia;
- Aneta – Procedee de jiu-jitsu de Val Butnaru;
- Euridice – La Veneția e cu totul altfel de Val Butnaru;
- Femeia cu pisica – Rinocerii de Eugene Ionesco;
- Gertrude – Hamlet de William Shakespeare, Teatrul „KAZE” (Tokyo, Japonia);
- Vocea umană de Jean Cocteau, regia Marcela Cebotarenco - teatru televizat.
A primit următoarele premii și distincții:[1]
- Premiul II, pentru Agrișul de A.P.Cehov, Concursul declamatorilor A.P.Cehov, Moscova, 1985;
- Premiul I pentru cel mai bun rol feminin (Euridice), spectacolul La Veneția e cu totul altfel;
- Premiul Național „Coloana Infinitului” pentru cel mai bun rol feminin – Euridice, Chișinău, 1989;
- Premiul pentru Cel Mai Bun Rol Feminin, în cadrul I-ei ediții a Festivalului Internațional de Teatru BITEI, Chișinău, 1994;
- Bursa de excelență a Fundației Soros, 2002;
- Premiul pentru Cel Mai Bun Rol Feminin, Elisabeta I după Paul Foster, regia Petru Vutcărău; Gala Premiilor UNITEM, Chișinău, 2006;
- Marele premiu pentru Cel mai Bun One-Man-Show Feminin, Femeile lui Picasso. Jacqueline.; Festivalul Internațional de Teatru „GALA STAR”, Bacău, 2006;
- Titlul onorific „Maestru în Artă”, 2009.
Este căsătorită cu actorul și regizorul de teatru Petru Vutcărău din 1987.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d „Ala Menșicov”. Teatrul Eugene Ionesco. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Colesnic & Movilă 2000.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Colesnic, Iurie; Movilă, Boris (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 192.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- interviu al ziarului Timpul: La „Ionesco”, trebuie să îți dai și sufletul!.., 4 iulie 2011;
- interviu al allfun.md: Ala Menșicov: Între teatru și realitate Arhivat în , la Wayback Machine., 7 iunie 2013.