Sari la conținut

Ala Menșikov-Vutcărău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ala Menșikov-Vutcărău
Date personale
Născută (63 de ani) Modificați la Wikidata
Chetriș, raionul Fălești, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPetru Vutcărău (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materInstitutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*]  Modificați la Wikidata

Ala Menșikov-Vutcărău (sau Ala Menșicov; n. , Chetriș, raionul Fălești, RSS Moldovenească, URSS) este o actriță de teatru din Republica Moldova.[1]

A studiat la Școala Superioară de Artă Teatrală „Boris Șciukin”⁠(d) din Moscova în anii 1981-1985, la profesorii A. Borisov, Alla Kazanskaia⁠(d), Ion Ungureanu, Evgheni Simonov⁠(d) și alții.[2]

Între 1985 și 1991 a profesat la Teatrul pentru Tineret „Luceafărul”. Alături de Petru Vutcărău și alți 13 actori, creează un teatru „ambulant” primele reprezentații oferindu-le în România, la Râmnicu-Vâlcea (1991-prezent). Începând cu 2011 începe să îndrume copiii, tinerii și adulții pasionați de teatru iar din 2013 este lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.[1] Joacă la Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău.[2]

A avut zeci de roluri, dintre care cele mai reprezentative sunt:[1]

  • Ala – Violența, o istorie de dragoste, regie Benno Voorham (Suedia);
  • Tanti Roz – Oscar și Tanti Roz de Eric–Emmanuel Schmitt, regie Petru Vutcărău;
  • Doica – Romeo și Julieta după William Shakespeare, regia M. Cris Nedeea (România);
  • Femeie – Oameni ai nimănui de Dumitru Crudu, regia Vitalie Drucec;
  • Doamna Coquenard – Mizantropul de Eugene Labiche, regia Nugzar Lortkipanidze (Georgia);
  • Jacqueline – Femeile lui Picasso. Jacqueline de Brian McAvera, regia Vitalie Drucec;
  • Regina Elisabeta I – Elisabeta I de Paul Foster, regia Petru Vutcărău;
  • Kupavina – Lupii și oile de Alex. N. Ostrovski, regia Petru Vutcărău;
  • Arakdina/ Mașa – Mașinăria Cehov de Matei Vișniec, regia Petru Vutcărău, co-producție cu Theatre les Aires (Die, Franța);
  • Gertrude – Hamlet de William Shakespeare, regia Ion Sapdaru;
  • Katia Ezova – Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vișniec, regia Charles Lee;
  • Helena – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Petru Vutcărău;
  • Spectatoarea/ Doamna 2 – Plasatoarele de Constantin Cheianu, regia Sandu Cozub;
  • Anna Andreevna – Revizorul de Nikolai Gogol, regia Petru Vutcărău;
  • Claire – Strigătul de Tennessee Williams, regia Volia Vaha (Sankt-Peterburg, Rusia);
  • Nebuna lucidă – Voci în lumina orbitoare de Matei Vișniec, regia Petru Vutcărău;
  • Țărancă/ oaspete – Chirița în provincie după Vasile Alecsandri, regia Petru Vutcărău;
  • Regina Margareta – Regele moare de Eugene Ionesco, regia Petru Vutcărău;
  • Mama – Jacques sau supunerea de Eugene Ionesco, regia Moshe Yassur;
  • Arkadina – Pescărușul de Anton Cehov, regia Mihai Fusu;
  • Iacob – Iosif și amanta sa de Val Butnaru, regia Petru Vutcărău;
  • Doamna Smith – Cântăreața cheală de Eugene Ionesco, regia Petru Vutcărău;
  • Membru al Societății Mondiale de Binefacere “Paradis” – Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Petru Vutcărău;
  • Ea – Stația de autobuz de Den Fujita, regia Den Fujita;
  • Văduva – Două săgeți de Aleksandr Volodin;
  • Nina Letrinquier – Stațiunea Champbaudet de Eugene Labiche;
  • Țiganca-mamă – Cadavrul viu de Lev Tolstoi;
  • Mama - Sașka de V. Condratiev;
  • Nadia – Lecții de muzică de Larisa Petrușevskaia;
  • Aneta – Procedee de jiu-jitsu de Val Butnaru;
  • Euridice – La Veneția e cu totul altfel de Val Butnaru;
  • Femeia cu pisica – Rinocerii de Eugene Ionesco;
  • Gertrude – Hamlet de William Shakespeare, Teatrul „KAZE” (Tokyo, Japonia);
  • Vocea umană de Jean Cocteau, regia Marcela Cebotarenco - teatru televizat.

A primit următoarele premii și distincții:[1]

  • Premiul II, pentru Agrișul de A.P.Cehov, Concursul declamatorilor A.P.Cehov, Moscova, 1985;
  • Premiul I pentru cel mai bun rol feminin (Euridice), spectacolul La Veneția e cu totul altfel;
  • Premiul Național „Coloana Infinitului” pentru cel mai bun rol feminin – Euridice, Chișinău, 1989;
  • Premiul pentru Cel Mai Bun Rol Feminin, în cadrul I-ei ediții a Festivalului Internațional de Teatru BITEI, Chișinău, 1994;
  • Bursa de excelență a Fundației Soros, 2002;
  • Premiul pentru Cel Mai Bun Rol Feminin, Elisabeta I după Paul Foster, regia Petru Vutcărău; Gala Premiilor UNITEM, Chișinău, 2006;
  • Marele premiu pentru Cel mai Bun One-Man-Show Feminin, Femeile lui Picasso. Jacqueline.; Festivalul Internațional de Teatru „GALA STAR”, Bacău, 2006;
  • Titlul onorific „Maestru în Artă”, 2009.

Este căsătorită cu actorul și regizorul de teatru Petru Vutcărău din 1987.

  1. ^ a b c d „Ala Menșicov”. Teatrul Eugene Ionesco. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Colesnic & Movilă 2000.
  • Colesnic, Iurie; Movilă, Boris (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 192. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]