Sari la conținut

Adrien Dauzats

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adrien Dauzats
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Commune-Franklin, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
litograf[*]​
grafician[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiArts et Métiers ParisTech  Modificați la Wikidata
Profesor pentruGabriel Maureta y Aracil[*][[Gabriel Maureta y Aracil (pictor spaniol)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăOrientalism  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adrien Dauzats (n. , Commune-Franklin, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un peisagist francez, pictor de gen și pictor de subiecte orientale. A călătorit mult prin Orientul Mijlociu și a ilustrat o serie de cărți pentru scriitorul de călătorii, Baron Taylor.

Viața și cariera

[modificare | modificare sursă]

Adrien Dauzats s-a născut la Bordeaux în 1804. Tatăl său a fost pictor peisagist la un teatru din Bordeaux, iar băiatul a crescut visând să devină pictor de scene.[9] A devenit elev al lui Lacour la École de Dessin.[10] A fost expozant frecvent la Salonul⁠(d) de subiecte de gen și interioare de biserici și a fost și litograf.

După terminarea studiilor, în jurul anului 1829, l-a însoțit pe baronul Taylor, dramaturg, soldat și arheolog în Orientul Mijlociu și a vizitat Egiptul, Siria, Muntele Sinai, Palestina și alte locații,[11] cu scopul de a realiza ilustrații pentru baron pentru cărțile de călătorie ale acestuia: Voyages Pittoresques et Romantiques de l'ancienne France: 1820-63; Voyage Pittoresque en Espagne, en Portugal, et sur la côte d'Afrique, de Tanger à Tetouan: 1826-32 ; La Syrie, I'Egypte, la Palestine et la Judée: 1835-39 și alte cărți.

După ce a vizitat Palestina, Siria, Muntele Sinai și alte locații, a început să producă lucrări cu teme orientale. A fost unul dintre primii artiști care a pictat Orientul „cu exactitate și imparțialitate scrupuloasă”.[12] În urma celei de-a doua călătorii în Orientul Mijlociu, a publicat o carte, Quinze Jours au Sinai, pe care a scris-o împreună cu romancierul Alexandre Dumas, în care viziunea artistică a lui Dauzat o diferențiază de alte lucrări ale lui Dumas și o desparte și de majoritatea celorlalte cărți de călătorie ale perioadei.[13]

Într-o altă călătorie în Spania în 1835, tot alături de baronul Taylor, l-a întâlnit pe gravorul Pharamond Blanchard⁠(d), care i-a prezentat pe Taylor și Dauzats familiei artistice proeminente de Madrazo⁠(d). Dauzats a rămas în Spania până în 1837, a cunoscut mulți artiști spanioli proeminenți și a dezvoltat un interes pentru arta spaniolă.[14] În timpul acestei călătorii (aproximativ 1839), Dauzats a intrat în atenția regelui Ludovic Filip și a acceptat o invitație de a însoți o expediție militară și diplomatică în Algeria, cu o pauză pentru a realiza cinci acuarele cu isprăvile militare franceze.[15] Aceasta avea să fie una dintre ultimele sale călătorii, dar a continuat să picteze teme orientaliste mult după ce zilele sale de călătorie s-au încheiat.

În 1868, artistul a acceptat o comandă de a produce patru ilustrații ale personajelor din basmul arabesc, O mie și una de nopți, pentru un preț fix de 2.000 de franci fiecare. Madame Aldema, care a comandat lucrările, a plătit un avans de 1.000 de franci când artistul a început prima lucrare, Sinbad Marinarul, cu toate acestea, artistul a murit la Paris în 1868 înainte de a putea termina lucrarea. A urmat un litigiu curios, în care administratorul artistului a refuzat să predea lucrarea neterminată, pe motiv că testamentul său prevedea că lucrările incomplete nu trebuiau să fie afișate public. Cu toate acestea, doamna Aldema a reușit să convingă instanța că lucrarea a fost deja expusă și, astfel, a reușit să preia proprietatea asupra schiței.[16] După moartea sa, caietele de schițe ale lui Dauzat, în special schițe ale călătoriilor sale cu baronul Tayor, împreună cu opere de artă, inclusiv unele capodopere spaniole și biblioteca sa extinsă, au fost vândute într-o vânzare de studio la Hôtel Drouot, Paris, în februarie 1869.[17]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Adrien Dauzats, Dauzats, Adrien[*][[Dauzats, Adrien (encyclopedia article)|​]]Dauzats, Adrien[*]​Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Adrien Dauzats" class="Z3988"> 
  2. ^ a b Adrien Dauzats (în engleză), RKDartistsRKDartists&rft_id=http://explore.rkd.nl/en/explore/artists/20140&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Adrien Dauzats" class="Z3988"> 
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Adrien Dauzats, Nationalmuseum, accesat în  
  5. ^ a b Adrien Dauzats (în engleză), Benezit Dictionary of ArtistsBenezit Dictionary of Artists&rft_id=http://oxfordindex.oup.com/view/10.1093/benz/9780199773787.article.B00047188&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Adrien Dauzats" class="Z3988"> 
  6. ^ „Adrien Dauzats”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Adrien Dauzats”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ RKDartists, accesat în RKDartists&rft_id=https://rkd.nl/explore/artists/20140&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Adrien Dauzats" class="Z3988"> 
  9. ^ Thornton, L., The Orientalists, [Edition en langue anglaise], ACR edition, 1994, p.54
  10. ^ Tinterow, G., Lacambre, G. and Roldán, F.L. Manet/Velázquez: The French Taste for Spanish Painting, Metropolitan Museum of Art, 2003, p. 75
  11. ^ Tinterow, G., Lacambre, G. and Roldán, F.L. Manet/Velázquez: The French Taste for Spanish Painting, Metropolitan Museum of Art, 2003, p. 375
  12. ^ Thornton, L., The Orientalists, [Edition en langue anglaise], ACR edition, 1994, p.54
  13. ^ Starkey, P. and Starkey, J., Travellers in Egypt, I.B.Tauris, 2001 p.184; Thornton, L., The Orientalists, [Edition en langue anglaise], ACR edition, 1994, p.54
  14. ^ Thornton, L., The Orientalists, [Edition en langue anglaise], ACR edition, 1994, p.54; Tinterow, G., Lacambre, G. and Roldán, F.L. Manet/Velázquez: The French Taste for Spanish Painting, Metropolitan Museum of Art, 2003, p. 180
  15. ^ Macfie, A.L., Orientalism, Routledge, 2014, p. 64; Thornton, L., The Orientalists, [Edition en langue anglaise], ACR edition, 1994, p.55
  16. ^ "Chroniques des Arts," in The Academy and Literature, Volume 4, 1 July 1873, p. 247
  17. ^ Tinterow, G., Lacambre, G. and Roldán, F.L. Manet/Velázquez: The French Taste for Spanish Painting, Metropolitan Museum of Art, 2003, p. 395
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adrien_Dauzats&oldid=15613912