23 Thalia
23 Thalia .svg){kind=small} | |
.png) | |
| Denumiri alternative | 1938 CL; 1974 QT2 |
|---|---|
| Tip obiect | asteroid[1]  |
| Numit după | Thalia |
| Date generale | |
| Descoperire | John Russell Hind (15 decembrie 1852) |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 393,073 Gm (2,628 UA) |
| Excentricitatea | 0,233 |
| Argumentul periheliului | 59,311° |
| Perioada siderală | 1555,679 zile (4,26 ani) |
| Viteza medie pe orbită | 18,12 km/s |
| Înclinarea față de ecliptică | 10,145° |
| Longitudinea nodului ascendent | 67,228° |
| Date fizice | |
| Raza medie | cca. 54 km Dimensiuni: 107,5 ± 2,2 km (IRAS)[2] |
| Masa | 1,3×1018? kg (presupusă) |
| Densitatea medie | 2,0? g/cm³ |
| Accelerația gravitațională la suprafață | 0,0300? m/s² |
| Viteza de eliberare | 0,0568? km/s |
| Perioada rotației siderale | 12,312 ore[2] |
| Albedo | 0.2536 (geometric)[3] |
| Temperatura la suprafață | ~164 K |
| Magnitudine absolută | 6,95[2] |
| Magnitudine aparentă | 9,11 la 13,19 |
| Tip spectral | S[2] |
| Locul descoperirii | Bishop Observatory[*][4] |
| Data descoperirii | [1] |
Modifică text  | |
23 Thalia este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de John Russell Hind la 15 decembrie 1852 în observatorul privat al lui W. Bishop, situat în Hyde Park, Londra, Anglia.[5] Bishop l-a numit după Thalia (Θάλεια), muza comediei, a poeziei și a festivităților din mitologia greacă.[6]
Acesta este clasificat ca fiind un asteroid de tip S format în principal din silicați de fier și magneziu. Acesta este al doilea tip de asteroid cel mai comun din centura principală. Pe baza analizei curbei luminii, obiectul are o perioada de rotație siderală de 0,513202 ± 0,000002 zile. Un model elipsoidal al curbei de lumină oferă un raport a/b de 1,28 ± 0,05.[7]
Cu semiaxa mare de 2,628 UA, asteroidul orbitează cu un decalaj Kirkwood de 3:1 și 5:2 în centura principală.[8] Excentricitatea orbitală este mai mare decât valoarea medie de 0,07 pentru centura principală, iar înclinarea este mai mare decât media de sub 4°. Dar cei mai mulți asteroizi din centura principală au o excentricitate mai mică de 0,4 și o înclinație de până la 30°, astfel încât orbita asteroidului 23 Thalia nu este una neobișnuit pentru un asteroid din centura principală.[9]
23 Thalia a fost studiat pe radar.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ a b c d „JPL Small-Body Database Browser: 23 Thalia” (ultima observație pe ). Jet Propulsion Laboratory. Accesat în .
- ^ „Albedos Data Table”. Planetary Science Institute. Accesat în .
- ^ JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ Lardner, Dionysius (). Hand-books of natural philosophy and astronomy. 3. Philadelphia: Blanchard and Lea. p. 315. Accesat în .
- ^ Schmadel, Lutz D. (). Dictionary of minor planet names (ed. 5th). Springer. p. 17. ISBN 3-540-00238-3.
- ^ Lagerkvist, C.-I. (). „Physical studies of asteroids. XXIX. Photometry and analysis of 27 asteroids”. Astronomy and Astrophysics Supplement. 113: 115–122. Bibcode:1995A&AS..113..115L.
- ^ Yeomans, Donald K. „Asteroid Main-Belt Distribution”. NASA/Jet Propulsion Laboratoty. Accesat în .
- ^ Williams, Gareth (). „Distribution of the Minor Planets”. Minor Planets Center. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Radar-Detected Asteroids and Comets”. NASA/JPL Asteroid Radar Research. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Orbital simulation from JPL (Java) / Ephemeris
| ||||||||||||||
