Ștefan Radof

Date personale
Ștefan Radof
Ștefan Radof
Născut	1 decembrie 1934^[1] Buftea, România
Decedat	28 martie 2012 (77 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor politician actor de teatru[*]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Premii	Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler[*] (3 decembrie 2004)^[2]
Modifică date / text

Ștefan Radof (n. 1 decembrie 1934, Buftea, Ilfov, România – d. 28 martie 2012, București, România) a fost un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri.

Biografie

A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov.

Școala primară a făcut-o la școala Parohială – catolică “ Sfântul Iosif “ din București apoi a urmat cursul inferior al “Colegiului Național Sfântul Sava“. După reforma învățământului s-a înscris la o școală comercială.

După ce a promovat un examen de diferență, aprobat de Ministerul Învățământului, a urmat și absolvit în 1952 ultimii doi ani ai Școlii Medii de Comerț Exterior Nr. 2, din București, după care a fost repartizat ca funcționar la B.N.R.- Ploiești – filiala Puchenii Moșneni.

Tatăl său a fost un mic negustor în București până în anul 1949 când a fost obligat să-și radieze firma. În 1952, a fost arestat pe stradă de securitate și condamnat politic de Tribunalul Militar București la doi ani muncă silnică la canal. După eliberare, a devenit muncitor la “Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990, când a decedat.

La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat. Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955.

Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la vatră, în 1958, a încercat să devină student la Institutul de Teatru. După trei săptămâni a fost descoperit dosarul său, iar el exmatriculat.

A lucrat ca manipulator de mărfuri și ambalaje la O.C.L. Alimentara 23 August în halele Obor, apoi ca funcționar comercial.

În toamna anului 1960 a fost admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a maestrului Radu Beligan - care fusese profesorul său în prima tentativă de admitere - și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu a cărui clasă a absolvit-o în 1964.

În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici.^[3]

Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara.

A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990-1994) și profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion (1996 – 2000),^[4] activitate din care s-a retras din cauza degradării învățământului de specialitate.^[3]

A fost poet și membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).

Între anii 1993-1995, a moderat la TVR 1 show-ul "De la egal la egal... Amical!" (Producător: Liviu Tudan)

Actor^[5]

Teatrul Nottara

Deus ex machina
Nemuritorul actor
Oscar
Petrecere într-un pian cu coadă
Platonov
Titanic vals
Soțul păcălit (după Molière)

Teatrul Național Radiofonic

Cumpăna dreptății
Dramă la vânătoare
Iubind în taină am păstrat tăcere
Ketty se mărită
Lina
Micul infern '
Nopți fără lună
Nu muriți din întâmplare
Pescărușul
Petrecere într-un pian cu coadă
Stewardesa
Tata Minca
Un roman de dragoste
Zadarnicele necazuri de iubire

Teatrul Național de Televiziune

Pavilionul cu umbre
Visul unei nopți de iarnă
Enigma din testament

Filmografie

Ușa (1966)
Diminețile unui băiat cuminte (1967)
Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
Adio dragă Nela (1972)
Bună seara, Domnule Wilde (1973) - Chassuble
Dincolo de nisipuri (1974) - Magaie
Livada de vișini (1975)
Nunta însângerată (1976)
Oaspeți de seară (1976)
Pasărea speranței (1976)
Războiul Independenței (Serial TV) (1977)
Vlad Țepeș (1979)
În așteptarea lui Lefty (1979)
Ultima frontieră a morții (1979)
Cine iubește și lasă (1982)
Pădurea de fagi (1987)
Misiunea (1989) - serial TV
Balanța (1992)
Inelul cu briliant (1993)
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Iuliu Maniu

Scenarist

Enigma din testament (Teatrul Național de Televiziune, după nuvela "Morminte" de Mihail Sadoveanu);
Inelul cu Briliant – după romanul „Amândoi” de Liviu Rebreanu;
Crocodilul după Fiodor Dostoievski

Volume de versuri

Ca poet, a publicat următoarele volume de versuri:

Casca de foc (Editura Cartea Românească,1972)
Iris' (Editura Cartea Românească, 1976)
Statui în iarbă (Editura Cartea Românească, 1983)
Șoimul în iarnă (Editura Eminescu, 1994)
Efectul de seră (Editura Muzeul Literaturii Române, 2002) [1]^{[nefuncțională]}
Balade, Doamnelor, balade. (Conține CD), Editura Cartea Românească, 2008, ISBN 973-23-1902-4.

Premii^[3]

Premiul A.T.M. si al criticii: în 1980, 1982, 1984, 1986;
Laureat al festivalului de film de la “ Lucarno “ cu filmul Prea mic pentru un razboi atat de mare ;
Laureat al festivalului de teatru de la Nancy 1969 – Franța,
Laureat al festivalului de teatru de la Arhus 1970 – Danemarca,
Laureat al festivalului de teatru de la Guanahato 1978 – Mexic,
Laureat al festivalului de teatru de la Plovdiv 1999 – Bulgaria

Distincții

În cadrul unei ceremonii, desfășurate luni, 6 decembrie 2004, la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, maestrului Ștefan Radof, în semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc.

Activitatea politică

În calitate de membru în Partidul Alianța Civică, (PAC), Ștefan Radof a fost ales senator în circumscripția electorală nr. 42 Ilfov pe listele Convenției Democrate Române, data validării: 21 octombrie 1992. A făcut parte din Grupul parlamentar de orientare civic-liberală - până în septembrie 1993 și, după această dată, din Grupul parlamentar al Partidului Alianței Civice, precum și din două Comisii permanente: Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului.^[6]

Legături externe

Autobiografie Arhivat în 30 august 2006, la Wayback Machine., nottara.ro
Biografie^{[nefuncțională]}, stiri.rol.ro
La moartea unui artist: Ștefan Radof Arhivat în 30 martie 2012, la Wayback Machine., 28 martie 2012, România liberă
S-a stins actorul Ștefan Radof, 29 martie 2012, Mădălina Piloff, Evenimentul zilei
A murit actorul Ștefan Radof, 28 martie 2012, Raluca Sofronie, Adevărul

Note

^ Ștefan Radof
^ Decretul nr. 1037/2004 privind conferirea Ordinului național Steaua României în grad de Cavaler, Lege5, accesat în 17 septembrie 2021
^ ^a ^b ^c Stefan Radof^{[nefuncțională]}
^ Omul zilei - Stefan Radof^{[nefuncțională]}, 22 aprilie 2008, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012
^ Ștefan Radof^{[nefuncțională]}
^ Radof Stefan, www.cdep.ro, arhivat din original la 27 septembrie 2021, accesat în 27 septembrie 2021

[e28710e01dcab1ccf94e61592c9a83d1-1] Ștefan Radof

[d5f0b139b005d5aad9d6ae3fc0183498-2] Decretul nr. 1037/2004 privind conferirea Ordinului național Steaua României în grad de Cavaler, Lege5, accesat în 17 septembrie 2021

[Actor-3] Stefan Radof^{[nefuncțională]}

[j2012-07-03-4] Omul zilei - Stefan Radof^{[nefuncțională]}, 22 aprilie 2008, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012

[5] Ștefan Radof^{[nefuncțională]}

[6] Radof Stefan, www.cdep.ro, arhivat din original la 27 septembrie 2021, accesat în 27 septembrie 2021

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]