Ștefan Procopiu
| Ștefan Procopiu | |||
 Ștefan Procopiu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 19 ianuarie 1890 Bârlad, România | ||
| Decedat | 22 august 1972 (82 de ani) Iași, Republica Socialistă România | ||
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași  | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | fizician cadru didactic universitar[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Rezidență | Iași | ||
| Domeniu | fizică | ||
| Instituție | Universitatea din București Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași | ||
| Alma Mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad | ||
| Organizații | Academia Română | ||
| Premii | Ordinul național „Steaua României” | ||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
Ștefan Procopiu (n. , Bârlad, Tutova, România – d. , Iași, România) a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din 1955) al Academiei Române.[1]
A descoperit efectul Procopiu de depolarizare a luminii.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908) din Bârlad. Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris.[2]
Asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad. A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919).
Devine șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând în Laboratoire de récherches physique. Devine doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) și până atunci avea publicate 30 de lucrări.
Reia catedra sa din București, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962).Aici a fondat unul dintre cele mai înzestrate laboratoare de electricitate și magnetism, unde a avut că asistenți pe unii dintre cei mai dotați studenți ai sai.
A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași. A fost membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920); Doctor honoris causa al Politehnicii din Iași (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică, membru al multor societăți științifice române și străine.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936[3].
Pentru activitatea sa a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific și Ordinul Steaua României
Este descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alături de Bohr), dar pornind de la ipoteza cuantelor formulată de Max Planck, pe care a verificat-o măsurând momentul magnetic al celor mai simple gaze moleculare biatomice, plasate într-un câmp magnetic[4]. Este descoperitor al Efectului Procopiu. Savantul de valoare mondială a încetat din viață în Iași la 22 august 1972, lăsând publicate 177 de lucrări științifice.
Discipoli
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
- ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 116.
- ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ N.I. Ionescu- Pallas,Fizicieni de seamă din Romania, Curierul de fizică (ISSN1221-7794),suplimentul 1, 1998, pp.8-9
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Lecturi de fizică (colectiv de autori), Editura Didactică și Pedagogică, 1980
- A. Cișman, B. F. Rothenstein, A Policec, Fenomene fizice în metale feromagnetice solicitate, Editura Academiei RSR, 1968
- Poggendorf J.C. Biographishe-Literarishes Handwrorterbuch der exacten Naturwiseshaften
Pentru toata clasa a 9 a D. John number 1.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
- Ștefan Procopiu, un savant de Premiul Nobel Arhivat în , la Wayback Machine., 20 februarie 2009, Otilia Bălinișteanu, Ziarul Lumina
| ||||||||
