Virgil Petrescu
| Virgil Petrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (82 de ani)  Ploiești, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician inginer cercetător |
| Ministru al Educației Naționale | |
| În funcție 12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997 | |
| Prim-ministru | Victor Ciorbea |
| Precedat de | Liviu Maior |
| Succedat de | Andrei Marga |
| Partid politic | Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat |
| Alma mater | Universitatea Tehnică de Construcții din București Universitatea Tehnică Delft |
| Profesie | inginer |
Modifică date / text  | |
Virgil Petrescu (n. , Ploiești, România) este un inginer, profesor universitar și politician român. A fost deputat în legislatura 1996–2000, ales în județul Vaslui pe listele partidului PNȚCD.[1] A deținut mandatul de ministru al Educației Naționale (12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997), în guvernul Victor Ciorbea.[2]
Biografie
modificareVirgil Petrescu s-a născut în Ploiești, la 26 august 1942. A urmat Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești și apoi a absolvit cursurile Facultății de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București (ca șef de promoție).[3][4]
Activitate științifică și didactică
modificareA lucrat în proiectare, cercetare și, din 1970, în învățământul superior.
Între anii 1966-1972 a activat la Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice din București, efectuând studii, cercetări și proiecte în domeniile: fluide stratificate, modele de turbulență, transport aluvionar, prize de apă, modelare hidraulică pentru bazine portuare fluviale, protecția mediului, canale navigabile, sisteme de dispersie a poluanților în râuri și mări, sisteme bifazice, construcții hidrotehnice și instalații etc.[4] În perioada 1968-1969, a urmat, ca bursier al Fundației Universităților Olandeze pentru Cooperare Internațională, un curs de inginerie hidraulică la Universitatea Tehnică din Delft.[4]
Activitatea în învățământul superior a început-o în anul 1970 la Institutul de Construcții din București (actuala Universitate Tehnică de Construcții în calitate de cadru didactic asociat până în anul 1972, apoi asistent (1972-1974), șef de lucrări (1974-1990), conferențiar (1990-1992) și profesor universitar (din 1992).[4]
A devenit doctor inginer în anul 1981, susținând teza „Despre mișcarea fluidelor stratificate și unele probleme de poluare”. A parcurs toate treptele unei cariere universitare, din 1992 fiind profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea Tehnică de Construcții din București (UTCB).[3] În iulie 2006, Senatul UTCB l-a desemnat director al Departamentului de studii doctorale (în acord cu Procesul Bologna). A publicat 10 tratate și cursuri universitare, peste 104 lucrări științifice și a participat cu comunicări la peste 70 de congrese de specialitate și manifestări științifice, în țară și în străinătate.[5]
Activitate politică
modificareVirgil Petrescu a devenit membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat la 1 iulie 1992.[3] A coordonat comisia de centralizare a rezultatelor din cadrul Departamentului Electoral al CDR (1992 și 1996) și a fost reprezentantul PNȚCD în CNRI (Consiliul Național pentru Reforma Învățământului) de pe lângă Ministerul Educației Naționale (1995–2000).
În perioada în care a fost ministrul Educației Naționale, Virgil Petrescu a contribuit la adoptarea Legii statutului personalului didactic (Legea nr. 128/1997) și a fost autorul Programului de reabilitare a școlilor din România (program derulat împreună cu Banca Mondială și Fondul de Dezvoltare Socială).
Virgil Petrescu a fost președinte al Organizației PNȚCD - Sector 4 București (din 1999),[3] vicepreședinte al partidului (din 2003), coordonator al săptămânalului „Dreptatea" (din martie 2007) și vicepreședinte coordonator al Secretariatului General PNȚCD (din octombrie 2007).
Lucrări publicate
modificareVirgil Petrescu este autor sau coautor a 10 cărți din domeniul tehnic și manuale universitare, printre care:[4]
- Mecanica fluidelor, curs pentru subingineri, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1978
- Hidraulica instalațiilor. Elemente de calcul. Aplicații (coautor), București: Ed. Tehnică, 1985
- Hidraulica instalațiilor (coautor), vol. I, București: Ed. Tehnică, 1994
- Hidraulica elementelor de dispersie a apelor uzate în mare (coautor), București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1998
- Hidraulica instalațiilor (coautor), vol. II, București: Ed. Tehnică, 2002
- Hidrodinamica cursurilor de apă (coautor), București: UTCB, 1998
- Despre mișcarea fluidelor stratificate, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, , 2002.
De asemenea, a publicat peste 200 de articole în reviste tehnice de specialitate din țară și străinătate și comunicări științifice la congrese de specialitate și manifestări științifice naționale și internaționale.[5]
În 2023 a terminat, împreună Niculae Ionescu-Galbeni, editarea lucrării în patru volume PNȚCD - privit din interior, 1997-2000,[6] lansată pe 25 octombrie 2023, la Biblioteca Academiei Române [7].
Note
modificare- ^ „Lista deputaților în ordine alfabetică - P”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ „Agenția Națională de Presă AGERPRES. Guvernele României: Guvernul Victor Ciorbea”, Documentare.ro, , accesat în
- ^ a b c d „Petrescu Virgil: Curriculum Vitae”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ a b c d e „Personalități românești în construcții: Virgil Petrescu”, Revista Construcțiilor, , accesat în
- ^ a b „Prof. univ. dr. ing. Virgil Petrescu”, Universitatea Tehnică de Construcții București, , accesat în
- ^ Ionescu-Galbeni, Niculae; Petrescu, Virgil (). PNȚCD - privit din interior, 1997-2000. Vol. I, II, III, IV. București: Editura CHEIRON. ISBN 9786068220932.
- ^ „Lansarea cărții „PNȚCD – privit din interior". Un document de excepție al istoriei recente românești”, MAGAZIN CRITIC, , arhivat din original la , accesat în