Vezică urinară
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Vezică urinară | |
1. Aparatul excretor uman: 2 - rinichi, 3 - azinet renal, 4 - Ureter, 5 - vezică urinară, 6 - Uretră. (Partea stângă cu secțiune frontală). Glande: 7 - Glandă suprarenală Vase: 8 - arteră renală și venă renală, 9 - venă cavă inferioară, 10 - aortă abdominală, 11 - arteră iliacă comună și venă iliacă comună Alte organe: 12. ficat, 13 - intestinul gros, 14 - pelvis | |
Detalii | |
---|---|
Latină | vesica urinaria |
Originea embrionară | sinus urogenital |
Parte din | Aparat urinar lower urinary tract[*] |
Sistem | aparatul urinar |
artera vesică superioară artera vesică inferioară artera ombilicală Artera vaginală | |
plex venos vezical | |
plex nervos vezical | |
Resurse externe | |
Gray's | p.1227 |
TA | A08.3.01.001 |
FMA | 15900 |
Terminologie anatomică |
Vezica urinară este un organ în formă de săculeț, parte componentă a sistemului excretor la vertebrate sinapside, în care urina este adunată din rinichi pentru eliberarea ei ulterioară la exteriorul organismului prin uretră.
Vezica urinară a omului poate reține de la 250 până la 500 ml de lichid. De asemenea, aceasta după ce-și atinge cantitatea de lichid prestabilit (respectiv 500 ml în cazuri maxime, adică rezultant al unei acțiuni de ne eliminare din organism) poate provoca diferite boli cu țintă urinară/pentru căi urinare (cancer de prostată) dar și o eventuală spargere interioară care poate cauza probleme grave, chiar letale.
Legături externe
modificare- Bladder[nefuncțională] (ISSN 2327-2120) – An open-access journal on bladder biology and diseases.
- Vezica urinara, 24 ianuarie 2006, Lectia De Anatomie, Jurnalul Național
- Reconstrucția vezicii urinare Arhivat în , la Wayback Machine., 20 aprilie 2010, Ramona Samoila, România liberă
- Vezici urinare crescute din celule prelevate, 4 aprilie 2006, BBC - [1]