„Ultimul răspuns”
AutorIsaac Asimov  Modificați la Wikidata
Titlu originalThe Last Answer
Limbăengleza americană
limba engleză  Modificați la Wikidata
SerieSeria Roboților  Modificați la Wikidata
Genpovestire științifico-fantastică[*]
științifico-fantastic  Modificați la Wikidata
Publicată înAstounding Science Fiction  Modificați la Wikidata
Data publicării  Modificați la Wikidata

Ultimul răspuns” („The Last Answer”) este o povestire științifico-fantastică scrisa de Isaac Asimov. A fost publicată prima dată în numărul din ianuarie 1980 al revistei Analog Science Fiction and Fact[1] și republicată în antologiile The Winds of Change and Other Stories (1983), The Best Science Fiction of Isaac Asimov (1986) și Robot Dreams (1986).

A apărut în limba română în 1991 la Editura Bit în antologia Ultimul răspuns.

Prezentare

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În poveste, un fizician ateu, Murray Templeton, moare de infarct miocardic și este întâmpinat de o ființă cu o presupusă cunoaștere infinită. Această ființă, denumită Vocea, spune fizicianului că natura vieții sale după moarte este ca o legătură a forțelor electromagnetice. Vocea concluzionează că, din toate ideile umane, seamănă cel mai mult cu Dumnezeu, dar el este contrar oricărei concepții umane despre aceasta ființă. Vocea îl informează că tot Universul este o creație a Vocii, scopul său fiind de a răspândi viața inteligentă, care, după moarte, ar putea servi propriilor scopuri ale Vocii - scopul lui Templeton, ca al tuturor ceilalți, este să gândească veșnic ca să distreze Vocea. Discutând cu Vocea, Templeton află că Vocea dorește gânduri originale care să-i satisfacă curiozitatea...

  1. ^ „The Locus Index to Science Fiction: 1984-1998 Stories, Listed by Author: Isaac Asimov”. Locus Magazine. 

Vezi și

modificare