Stanislav Kosior

Stanislav Kosior Станіслав Вікентійович Косіор
Date personale
Născut	6/18 noiembrie 1889 Węgrów, Mazovia, Polonia
Decedat	26 februarie 1939 (49 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Novoe Donskoe kladbișce[*][[Novoe Donskoe kladbișce (cemetery in Moscow, Russia)|​]]
Cauza decesului	execuție prin împușcare
Frați și surori	Iosif Vikentievici Kosior[*][[Iosif Vikentievici Kosior (Soviet politician (1893-1937))|​]] Vladislav Vikentievici Kosior[*][[Vladislav Vikentievici Kosior (Soviet politician)|​]] Kazimir Vikentievici Kosior[*][[Kazimir Vikentievici Kosior (Soviet politician)|​]]
Căsătorit cu	Elizaveta Sergheevna Kosior[*][[Elizaveta Sergheevna Kosior (Soviet politician (1895-1938))|​]]
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Sovietică Socialistă Ucraineană  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	politician
Secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție 30 mai 1919 – 17 noiembrie 1920
Precedat de	Emanuel Kviring
Succedat de	Viaceslav Molotov
Secretar al biroului de front al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție 5 iulie 1919 – 10 decembrie 1919
Precedat de	post nou înființat
Succedat de	post desființat
Secretar general / Prim-secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție 14 iulie 1928 – 27 ianuarie 1938
Precedat de	Lazar Kaganovici
Succedat de	Nikita Hrușciov
Vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție 19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministru	Viaceslav Molotov
Președinte al Comisiei Sovietice de Control al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție 19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministru	Viaceslav Molotov
Precedat de	Nikolai Antipov
Succedat de	Zahar Belenki
Premii	Ordinul Lenin
Partid politic	КПСС (1918–1939) РСДРП(б)[*]​ (1917–1918) РСДРП (1907–1917)
Ideologie	left communism[*][[left communism (political ideology)|​]]
Alma mater	Hauptschule din Sulin
Semnătură

Stanislav Vikentievici Kosior ori Koisor (în limbile rusă: Станислав Викентьевич Косиор, ucraineană: Станіслав Вікентійович Косіор, poloneză: Stanisław Koisor) (*6 noiembrie (stil vechi) /18 noiembrie (stil nou) 1889 – †26 februarie 1939), a fost un politician sovietic de etnie poloneză, cel mare dintre cei frați Kosior implicați în politică. El a ocupat funcția de secretar general (după 23 ianuarie 1934 funcția a fost redenumită „prim secretar”) al Partidului Comunist Ucrainean și adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice.

El este considerat ca fiind unul dintre principalii responsabili pentru declanșarea foametei din Ucraina sovietică – Holodomorul. A fost arestat de către NKVD, judecat și executat în cadrul epurărilor staliniste.

Biografie

Stanisław Kosior s-a născut în 1889 la Węgrów, gubernia Siedlce a Poloniei aflată sub dominația Imperiului Rus, ca fiu al unui muncitor industrial foarte sărac. Forțat de sărăcie, Stanislav Kosior a emigrat în Iuzovka (Donețk), unde a început să lucreze ca muncitor într-o fabrică siderurgică. În 1907 a devenit membru al Partidului Social-Democrat al Muncii și a devenit în scurtă vreme liderul organizației locale. În 1913 a fost transferat pe linie de partid la Moscova, apoi la Kiev și Harkov. În Ucraina, s-a ocupat cu organizarea celulelor locale ale organizațiilor comuniste. A fost arestat de Ohrana (poliția secretă imperială rusă) și a fost exilat în Siberia.

După Revoluția din Februarie s-a mutat la Petrograd, unde a condus organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul German – Ober-Ost și Ucraina – unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Kosior s-a mutat în Rusia, unde a devenit unul dintre liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1928 a devenit lider al Partidului Comunist al RSS Ucrainene. Una dintre sarcinile sale a fost punerea în aplicare a politicii de colectivizare a agriculturii în Ucraina. Rezultatul imediat al colectivizării și deculacizării agriculturii ucrainene a fost marea foamete din 1932 – 1933. În 1930 a fost ales membru al Politburo și în 1935 a fost decorat cu Ordinul Lenin pentru „succesele remarcabile în domeniul agriculturii”.

În ianuarie 1938 a fost numit adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice și președinte al Comisiei de control al guvernului URSS. Cariera sa politică a fost întreruptă brusc în timpul Marii Epurări, când pe 3 mai 1938, la ordinul expres al lui I. V. Stalin, S. Kosior a fost destituit din toate posturile de partid și apoi arestat de NKVD, sub acuzația de fi membru al așa-numitei „Organizații militare poloneze”. Pe 26 februarie 1939 a fost condamnat la moarte și executat în aceeași zi de către generalul Vasili Blohin. După moartea sa, în jurul lui Stanislav Kosior s-a ridicat un zid al tăcerii, numele, scrierile și fotografiile sale fiind la rândul lor epurate din documentele oficiale. Pe 14 martie 1956, S. Kosior a fost reabilitat post mortem, dar pe 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel din Kiev l-a declarat pe deplin vinovat pentru crime politice.

Memoria lui Kosior

În anul 2009, după o campanie de strângere de semnături ale cetățenilor Ucrainei, statuia lui Kosior din cartierul Luhianivka din Kiev a fost demolată, în ciuda protestelor comuniștilor locali.