Serghei Bernstein

Serghei Bernstein
Date personale
Nume la naștere	Serghei Natanovici Bernștein
Născut	22 februarie/5 martie 1880 Odessa, Imperiul Rus
Decedat	26 octombrie 1968 (88 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Cimitirul Novodevici[*]​
Părinți	Natan Osipovici Bernștein[*][[Natan Osipovici Bernștein |​]]
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Imperiul Rus  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
Etnie	evreu
Ocupație	matematician cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba rusă
Activitate
Domiciliu	Imperiul Rus
Alma mater	Facultatea de Științe din Paris[*]​ Universitatea de Stat din Harkov[*]​ Universitatea din Paris
Organizație	Academia de Științe a URSS[*]​ Universitatea de Stat din Moscova Universitatea de Stat din Harkov[*]​ Universitatea de Stat din Sankt Petersburg Institutul de matematică Steklov[*]​ Universitatea Imperială din Harkov[*]​
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii doctorat honoris causa de l'université de Paris[*][[doctorat honoris causa de l'université de Paris |​]] (1945) doctorat honoris causa de l'université d'Alger[*][[doctorat honoris causa de l'université d'Alger |​]] (1944)

Serghei Natanovici Bernstein (în rusă Серге́й Ната́нович Бернште́йн, n. 5 martie 1880 la Odessa - d. 26 octombrie 1968 la Moscova) a fost un matematician rus sovietic. Este cunoscut pentru contribuțiile în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, al geometriei diferențiale, teoriei probabilităților și al teoriei aproximării.

Serghei Bernstein și-a susținut doctoratul la Sorbonne în 1904. În 1929 a obținut titlul de academician, iar în 1941 a fost laureat al Premiului Stalin.

Contribuții științifice

A făcut parte din mulțimea matematicienilor ruși care în acea perioadă s-au afirmat în domeniul analizei matematice și are la activ un lung șir de realizări în teoria funcțiilor (funcții algebrice), teoria ecuațiilor diferențiale și teoria probabilităților.

A introdus polinoamele de interpolare care sunt folosite la teoria aproximării unei funcții continue pe un interval închis, inițiate de Cebîșev. De asemenea, a adus deosebite în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale de tip eliptic, dând o metodă nouă de rezolvare a acestor ecuații.

A elaborat teoria constructivă a funcțiilor, cu aplicații în diferite domenii ale fizicii matematice. A stabilit noțiunea de analicitate pentru funcțiile de o variabilă reală.

Are rezultate și în domeniul calculului variațional și în geometrie.

Lucrările sale au fost studiate și generalizate de savanți români ca: Tiberiu Popoviciu (1945), Dimitrie Mangeron (1961), Gheorghe Mihoc (1959), Oleg Aramă (1962) și alții.

Legături externe

• en Biografie la Apprendre-math.info