Rif
Rif sau Riff (în berberă ⴰⵔⵔⵉⴼ, ⴰⵔⵉⴼ, în arabă الريف) este o regiune geografică și culturală din nordul Marocului, centrată pe Munții Rif.
Rif | |||
جبال الريف | |||
— lanț muntos și area[*] — | |||
| |||
Rif (Maroc) Poziția geografică în Maroc | |||
Coordonate: 35°N 4°V / 35°N 4°V | |||
---|---|---|---|
Țară | Maroc | ||
Altitudine | 2.455 m.d.m. | ||
Prezență online | |||
GeoNames | |||
Modifică date / text |
Această zonă muntoasă și fertilă este mărginită de capul Spartel și Tanger la vest, de Berkane și râul Moulouya la est, de Mediterana la nord și de râul Ouergha la sud. Munții Rif sunt împărțiți în munții Rif de est, unde se află orașul Al Hoceima, și munții Rif de vest, unde se află Tanger, Tetouan și Chefchaouen.[1]
Geografie
modificareDin punct de vedere geologic, munții Rif aparțin regiunii geologice Arcului Gibraltar sau Mării Alborán. Ei sunt o extensie a Sistemului Baetic din sudul Peninsulei Iberice care se află de cealaltă parte a strâmtorii Gibraltarului.[2] Deși sunt învecinați, munții Rif nu fac parte din lanțul Munților Atlas.[3]
Orașele majore din regiune Rif sunt Tanger, Tetouan, Al Hoceima, Nador, Imzouren, Ben Taieb, în Maroc, și Ceuta și Melilla în Spania.[4]
Istorie
modificareRiful a fost locuit de popoarele berbere încă din epoca preistorică.[5] Începând cu secolul al XI-lea î.Hr., fenicienii au fondat colonii, cu aprobarea sau împreună cu berberii deja prezenți în zonă. Astfel, populațiile s-au amestecat, dezvoltându-se o limba punică pe coastele Mării Mediterane și a Oceanului Atlantic. Fenicienii au fondat orașe precum Tetouan, Melilla și, în secolul al V-lea î.Hr., Tanger.[6]
După cel de-al treilea război punic, coasta Africii de Nord a intrat sub controlul Romei, iar Riful a devenit parte a provinciei Mauretania. Când provincia a fost divizată în timpul domniei împăratului Claudius, orașul Tanger a devenit capitala Mauretaniei Tingitana.[7] În secolul al V-lea d.Hr., regiunea a fost atacată de vandali, iar controlul roman asupra zonei a luat sfârșit. Regiunea a fost recucerită și parțial controlată pentru o scurtă perioadă de către Imperiul Bizantin în secolul al V-lea.[8]
În 710, Salih I ibn Mansur a fondat regatul Nekor în Rif, iar berberii au început să se convertească la islam. În această perioadă, până în secolul al XV-lea, un număr mare de mauri spanioli au fost exilați din Spania și cei mai mulți dintre ei s-au stabilit în Rif-ul de Vest, aducându-și cultura, muzica andaluză și chiar înființând orașul Chefchaouen (Ashawen în limba berberă, de la accawen, „coarne”). Începând cu secolul XV, Riful a fost scena a numeroase bătălii între regatele berbere, pe de o parte, și Spania și Portugalia, pe de altă parte. În 1415, Portugalia a ocupat Ceuta, iar în 1490 Spania a cucerit Melilla.[9][10]
Războiul hispano-marocan a izbucnit în 1859 la Tetouan, Marocul fiind înfrând de puterea colonială.[11] Conflictele spaniol-marocane au continuat în secolul al XX-lea, Republica Rifului fiind proclamată în 1921 și organizată ca o gherilă berberă condusă de Abd el-Krim.[12] Berberii din Riff au câștigat mai multe victorii asupra spaniolilor în războiul din Rif din anii 1920 fiind învinși în cele din urmă.[13] Regiunea a fost decolonizată și restituită Marocului de către Spania în aprilie 1956, la o lună după ce prima și-a câștigat independența față de Franța.[14]
Economie
modificareFermierii din Rif sunt responsabili pentru cea mai mare parte a producției de canabis a Marocului.[15] În afară de câteva orașe, în special Tanger, regiunea este slab dezvoltată economic.[16]
Mediu
modificareExistă între cinci și opt subpopulații separate de primate pe cale de dispariție de Magot.[17] Munții Rif găzduiesc și subspecia de albine Apis mellifera major.
Începând cu anii 1950, a avut loc o defrișare masivă din cauza suprapășunatului, a incendiilor de pădure și a defrișărilor pentru agricultură, în special pentru crearea de plantații de canabis. Această defrișare a dus la degradarea solului din cauza erodării solului vegetal, fapt care a agravat procesul.[18]
Galerie de imagini
modificareNote
modificare- ^ „The Rif and the Rifians: problems of definition”, The Journal of North African Studies, 4 (2), pp. 104–109, , doi:10.1080/13629389908718364, ISSN 1362-9387, accesat în
- ^ „Geological description of the Baetic System”. www.ign.es. Accesat în .
- ^ „Collections Online | British Museum”. www.britishmuseum.org. Accesat în .
- ^ Planet, Lonely. „Rif-mountains travel destinations” (în engleză). Lonely Planet. Accesat în .
- ^ Mário Curtis Giordani, História da África. Anterior aos descobrimentos. Editora Vozes, Petrópolis (Brasil) 1985, pp. 42f., 77f. Giordani references Bousquet, Les Berbères (Paris 1961).
- ^ Pappa, E. (), „Reflections on the earliest Phoenician presence in north-west Africa”, Talanta (în English), XL-XLI, pp. 53–72, ISSN 0039-9140, accesat în
- ^ Le Bohec 2015, p. 443.
- ^ Evans 2005, p. xxv. .
- ^ López de Coca Castañer 1998, p. 351.
- ^ Bravo Nieto 1990, pp. 15; 24.
- ^ Fernández-Rivero 2011, pp. 470–471.
- ^ David S. Woolman, Rebels in the Rif: Abd El Krim and the Rif Rebellion (Stanford University Press, 1968), p. 96
- ^ Entelis, John P. (). „La Guerre du Rif: Maroc (1925–1926)”. The Journal of North African Studies. 22 (3): 500–503. doi:10.1080/13629387.2017.1300383.
- ^ Burns, Jennifer. „Revolution of the King and the People in Morocco, 1950–1959: Records of the U.S. State Department Classified Files”. Accesat în .
- ^ „Morocco moves to legalise some cannabis cultivation”. The Economist. . ISSN 0013-0613.
- ^ „Morocco: The Rif - The paradox of the north” (în engleză). The Africa Report.com. . Accesat în .
- ^ C. Michael Hogan, 2008
- ^ McNeill, J. R. (), „Kif in the Rif: A Historical and Ecological Perspective on Marijuana, Markets, and Manure in Northern Morocco”, Mountain Research and Development, 12 (4), pp. 389–392, doi:10.2307/3673690, ISSN 0276-4741, accesat în
Bibliografie
modificare- Pierre-Arnaud Chouvy (2005). „Morocco said to produce nearly half of the world's hashish supply”, Jane's Intelligence Review
- C. Michael Hogan (2008). „Barbary Macaque: Macaca sylvanus”, Globaltwitcher.com, ed. Nicklas Stromberg