Pierre d'Aubusson

Cardinal
Pierre d'Aubusson   al Bisericii Catolice
titlu Cardinal Diacon
Născut	1423, Le Monteil-au-Vicomte, Franța
Hirotonit preot
Consacrat episcop
Consacrat arhiconsacrat
Consacrat patriarh
Elevato arhiepiscop
Elevato patriarh
Funcții desfășurate
Proclamat cardinal	9 martie 1489 de Papa Inocențiu al VIII-lea
Decedt
Cardinal Titlu de cardinal Colegiul cardinalilor · Consistoriu Toți cardinalii

Pierre d'Aubusson (n. 1423, Le Monteil-au-Vicomte, Franța - d. 3 iulie 1503, Rhodos, Grecia) a fost un cardinal al Bisericii Catolice și Mare Maestru al Ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim (Cavalerii Ospitalieri), și un oponent zelos al Imperiului Otoman.

Pierre, probabil, s-au alăturat Cavalerii Sf. Ioan în 1444 sau 1445 și apoi a plecat în Rhodos.

Tinerețea și educația

Pierre d'Aubusson s-a născut în castelul de Le Monteil (azi: Le Monteil-au-Vicomte, în departamentul francez de Creuse), fiind cel de-al cincilea fiu al lui Jean d'Aubusson. Fratele lui mai mare, Antoine, a avut o carieră strălucită ca servior al regelui Carol al VII-lea și Ludovic al XI-lea, iar ceilalți trei frați ai săi au devenit episcopi.

Informația cu privire la tinerețe sa până în anul 1444, care a fost tipărită încă din secolul al XVII-lea, nu este de încredere, aceasta venind din imaginația fertilă a R.P. Dominique Bouhours, un iezuit care a publicat o biografie a lui Pierre d'Aubusson (Paris, Mabre-Cramoisy, 1677) la ordinul lui Marshall d'Aubusson-la Feuillade.

Pierre d'Aubusson călărind, pictură realizată de Edouard Odier, 1841.

Mare Prior

Pierre d'Aubusson a fost ales "Marele Prior" a "Langue d'Auvergne" la începutul anului 1476. În iunie 1476, el a fost ales Mare Maestru al Ordinului, care a fost un asociat apropiat al unui anterior Mare Maestru, Raymond Zacosta, și responsabil pentru repararea și modernizarea fortificațiilor din orașul Rhodos, și a celorlalte castele ale Ordinului pe insulele Dodecanese, și Château Saint-Pierre (fosta Halicarnasse, azi Bodrum, Turcia).

Asediul Rhodosului

Sultanul Mahomed al II-lea a început să amenințe Europa. În mai 1480 o flotă mare otomană a apărut înaintea Rhodosului, care transporta o armată invadatoare de circa 100.000 de oameni sub comanda lui Mesih Pasha (de origine grec pe nume Mihail Paleologul, care s-a convertit la islam, după cucerirea Constantinopolului de către turci).

Cavalerii au primit sprijin din Franța, de 500 de cavaleri și 2000 de soldați, din partea fratelui său Antoine. Asediul a durat până în august. După trei încercări nereușite împotriva orașului, forța turcă a fost obligată să se retragă, lăsând în urmă 9500 morți. Asediul, în care d'Aubusson a fost rănit de trei ori, a sporit renumele său în întreaga Europă.

Sultanul Mahomed a fost furios și ar fi atacat din nou insula, însă acesta moare în 1481. Succesiunea lui a fost disputată între fiii lui, Baiazid și Cem. Acesta din urmă, după înfrângerea sa de către Baiazid, a căutat refugiu la Rodos sub siguranța Marelui Maestru și Mănăstirea Generală a Ordinului. Rhodos nefiind considerată sigură, Cem cu propriul său consimțământ a fost trimis la Bourganeuf în Franța, unde a fost ținut sub pază de Guy de Blanchefort, nepotul lui Pierre d'Aubusson.

Apărarea lui Cem

Tun folosit de către trupele lui d'Aubusson, inscripția spune: „F. PETRUS DAUBUSSON M HOSPITALIS IHER”.

D'Aubusson a acceptat o rentă de 45.000 de ducați de la Baiazid al II-lea, în schimbul cărora s-a angajat să îl păzească pe Cem în așa fel încât să-l împiedice pe acesta să facă apel la puterile creștine să-l ajute împotriva fratelui său.

Recompensa lui d'Aubusson a fost o pălărie de cardinal primită în 1489 de la Papa Inocențiu al VIII-lea, și totodată și puterea de a conferi toate beneficiile legate de Ordin, fără aprobare papală.

În plus, Ordinul Sf. Ioan a primit activele de la Ordinul Bisericii Sfântului Mormânt, care au fuzionat în Ordinul Sf. Ioan, și totodată și un număr de membrii ai Cavalerilor Sfântului Lazăr.

Cardinalat

După primirea pălăriei de cardinal, în 1489, fiind numit cardinal diacon de S. Adriano, a fost numit și Legat a latere a întregii Asii. Nu a participat la conclavul papal din 1492, în cadrul căruia a fost ales Papa Alexandru al VI-lea. Papa Alexandru al VI-lea a eliminat custodia lui prințului Cem de sub tutela cardinalului, în anul următor, 1495, Papa acordându-i Cardinalului d'Aubusson titlul de Generalissimo (traducere: „cel mai mare general”) al armatei creștine împotriva turcilor.

Bătrânețea

Anii rămași din viața lui d'Aubusson i-a petrecut în încercarea de a restabili disciplina și zelul în ordinul său și de a organiza o cruciadă mare împotriva turcilor. Vârsta Renașterii, cu Rodrigo Borgia pe tronul Sfântului Petru, nu a fost favorabilă pentru o astfel de întreprindere.

Moartea lui Cem în 1495 a dus practic la înlăturarea celei mai formidabile arme împotriva sultanului. Iar în 1501 d'Aubusson a condus o expediție împotriva Mytilene, a aceentuat caracterul rudimentar al ideii unei posibile cruciade. Ultimii ani s-au amărât de întristare la eșecul său, care a fost greu de compensat de succesul său în extirparea iudaismului din Rhodos, prin eliminarea tuturor evreilor adulți și forțarea botezului copiilor lor.

Bibliografie

• Dominique Bouhours, Histoire de Pierre d'Aubusson (Mabre-Cramoisy, Paris, 1677; Haga, 1793; Bruges, 1887)
• Guillaume Caoursin, Obsidionis Rhodiae urbis descriptio, slnd (Ehrard Ratdolt, Veneția, cca. 1481)
• G. E. Streck, Pierre d'Aubusson, Grossmeister, &c. (Chemnitz, 1873)
• J. B. Bury in the Cambridge Modern History vol. i. p. 85, &c. (pentru aprofundări asupra lui Cem). Disponibil online pe: http://www.uni-mannheim.de/mateo/camenaref/cmh/cmh103.html#085
• Gilles Rossignol, Pierre d'Aubusson, "Le bouclier de la chrétienté". Les Hospitaliers à Rhodes (La Manufacture, Besançon, 1991, bibliogr.) (Această bibliografie demonstrează marea imaginație a lui R.P. Bouhours cu privire la tinerețea lui Pierre d'Aubusson. Vezi versiunea în franceză a lui Pierre d'Aubusson).
• Erik Svane și Dan Greenberg, Croisade vers la Terre Sainte (Éditions Paquet, Geneva, 2007 ISBN 978-2-88890-228-7)