Piero de' Medici

Date personale
Piero de' Medici
Portretul lui Piero de' Medici de Agnolo Bronzino
Nume la naștere	Piero di Lorenzo de' Medici
Născut	15 februarie 1472(1472-02-15) Florența, Republica Florenței
Decedat	28 decembrie 1503 (31 de ani) Râul Garigliano, Statul Papal
Înmormântat	abația Monte Cassino[*]
Cauza decesului	moarte accidentală[*] (înec)
Părinți	Lorenzo de' Medici Clarice Orsini
Frați și surori	Lucrezia de' Medici[] Maddalena de' Medici Giuliano de' Medici Papa Leon al X-lea Contessina de' Medici[]
Căsătorit cu	Alfonsina Orsini
Copii	Lorenzo II de Medici Clarice de' Medici[*]
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Titluri	signore[*]
Familie nobiliară	Casa Medici
Senior al Florenței
Domnie	9 aprilie 1492 – 9 noiembrie 1494
Predecesor	Lorenzo Magnificul
Succesor	Girolamo Savonarola
Modifică date / text

Piero de' Medici (n. 15 februarie 1472, Florența, Republica Florentină – d. 28 decembrie 1503, Gaeta, Lazio, Italia), cunoscut și sub numele de „Piero Nefericitul” sau „Ghinionistul”, a fost conducătorul Florenței din anul 1492 până la exilul său din 1494.

Viața și moartea

Născut în Florența, Piero de'Medici a fost fiul cel mare al lui Lorenzo de' Medici și a soției sale Clarice Orsini, și fratele mai mare al viitorului Papa Leon al X-lea.

A fost educat pentru a reuși să-l succeadă pe tatăl său în calitate de cap al familiei Medici precum și în calitate de conducător de facto al statului florentin. Cu toate acestea, caracterul său slab, arogant și indisciplinat s-a dovedit a fi nepotrivit pentru acest rol.

Piero a preluat funcția de lider al Florenței în anul 1492. După o scurtă perioadă de un relativ calm în Republică, echilibrul fragil dintre statele italiene, construite laborios de tatăl său, Piero a prăbușit pacea în anul 1494, atunci când a luat decizia să susțină drepturile regelui Carol al VIII-lea al Franței de a trece Alpii împreună cu armata sa, pentru a prelua puterea Regatului de Napoli. Carol a fost atras în Italia de către Ludovico Sforza (Ludovico il Moro), fost conducător al regatului Milano, ca o modalitate de a-i prelua Ducatul Milano de la nepotului său, Gian Galeazzo Sforza.

După soluționarea problemelor din Milano, Carol și-a mutat atenția către Napoli. Acesta avea nevoie să treacă prin Toscana și să-și lase câteva din trupe acolo, pentru a asigura liniile sale de comunicare cu Milano. Piero a încercat să rămână neutru însă acest lucru a fost inacceptabil pentru Carol, care intenționa să traverseze Toscana cu orice preț. Piero a încercat să construiască o rezistență, însă nu a primit suficient sprijin de la elitele florentine, care căzuseră sub influența fanaticului Dominican, Girolamo Savonarola.

Piero s-a predat atunci când armata lui Carol s-a apropiat de Florența și, de asemenea, a predat cetățile principale ale Toscanei, oferindu-i lui Carol tot ceea ce ceruse. Manipularea sa slabă în fața situației și eșecul de a negocia condițiile, a dus la un scandal în Florența. Familia Medici a fugit, familia Pazzi a fost jefuită, iar Republica Florentină a fost refăcută cu familia Medici aflată în exil. Nici un alt membru al familiei nu s-a mai întors în Florența până în anul 1512.

Piero și familia sa au fugit prima dată în Veneția, cu ajutorul lui Philippe de Commines. În anul 1503, în timp ce armata franceză și cea spaniolă au continuat lupta cu Italia pentru Regatul Napoli, Piero a murit înecat în râul Garigliano, în timp ce încerca să fugă din fața bătăliilor.

Căsătoria si copiii

Piero s-a căsători cu Alfonsina Orsini în anul 1488. Aceasta a fost fiica lui Roberto Orsini, Conte de Tagliacozzo și a soției sale Caterina Sanseverino. Cei doi au avut împreună patru copiii:

Lorenzo de' Medici (9 septembrie 1492 - a murit timpuriu).
Lorenzo al II-lea, Duce de Urbino (4 septembrie 1493 - 4 mai 1519).
Clarice de' Medici (1493 - 3 mai 1528). S-a căsătorit cu Filippo Strozzi cel Tânăr (1488–1538).
Cosimo de' Medici (a murit la o vârstă fragedă).