Paul Celan

Paul Peisah Antschel (Celan)
Date personale
Nume la naștere	Paul Peisah Antschel
Născut	23 noiembrie 1920 Cernăuți, România
Decedat	20 aprilie 1970 (49 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	cimetière parisien de Thiais[*][[cimetière parisien de Thiais (cemetery located in Val-de-Marne, in France)|​]]
Cauza decesului	sinucidere (înec)
Părinți	Leo Antschel
Căsătorit cu	Gisèle Lestrange
Cetățenie	Franța (1955–)  România  Austria
Ocupație	poet, prozator, traducător
Locul desfășurării activității	Paris
Limbi vorbite	limba germană limba română limba franceză
Pseudonim	Paul Celan
Studii	Universitatea din Cernăuți
Activitatea literară
Limbi	limba franceză limba germană
Mișcare/curent literar	modernism, suprarealism
Patronaj	Cartea rusă[*][[Cartea rusă (Romanian former publishing company)|​]]
Subiecte	holocaust, lirică, filosofie
Specie literară	poezie modernistă, deconstrucție (conform lui Jacques Derrida)
Operă de debut	De ziua mamei (1938),
Opere semnificative	„Fuga morții”
Influențe Franz Kafka, Nelly Sachs
A influențat pe Rose Ausländer
Note
Premii	Premiul Georg Büchner Literaturpreis der Stadt Bremen[*][[Literaturpreis der Stadt Bremen (literary award)|​]]
Semnătură
Prezență online
site web oficial

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 noiembrie 1920, Cernăuți, România – d. 20 aprilie 1970, Paris, Franța) a fost un poet, traducător și eseist de limba germană, evreu originar din România.

Viața lui Celan a avut o traiectorie sinuoasă: născut la Cernăuți (Bucovina de Nord), într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România, a trăit în Austria, România și apoi în Franța. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20.

Este considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii.

Biografie

S-a născut la Cernăuți-Bucovina, care devenise de doi ani provincie a României, pe strada Wassilkogasse nr. 5, într-o familie germanofonă de evrei ortodocși. Ținutul păstra încă bogata moștenire etnică și culturală din perioada în care fusese provincie austriacă. În Bucovina în general, iar la Cernăuți în mod special, trăiau numeroase minorități etnice, astfel încât copilul a crescut într-un spațiu multicultural.

După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, orașul a fost alipit în 1918 României, apoi cedat sovieticilor în iunie 1940 în urma Pactului Ribentropp-Molotov, reocupat de armata română în iunie 1941 și anexat ulterior de Uniunea Sovietică din 1944. Cernăuțiul aparține astăzi Ucrainei, fiind numit în limba ucraineană Cernivți.

Tatăl său, Leo, sionist, și-a înscris fiul la școala de limbă ebraică Safah Ivriah. Mama sa era o avidă cititoare de literatură germană și a insistat ca germana să fie limba vorbită în familie. După ceremonia de Bar Mitzvah din 1933, Paul Celan a abandonat sionismul și și-a încheiat educația ebraică, devenind un membru activ al mișcării socialiste și suporter al cauzei republicanilor în timpul războiului civil din Spania. Mătușa sa, Minna, care a locuit un timp cu familia sa în Cernăuți, a emigrat în 1934 în Palestina.

Primul său poem, intitulat „De ziua mamei” (1938), era o declarație de dragoste pentru mama sa.

Amândoi părinții lui au murit într-un lagăr de concentrare din Transnistria unde fuseseră deportați de administrația antonesciană și Armata română.

Paul Celan
fotografie de pașaport din 1938.

Primele călătorii

Deoarece universitățile românești antisemite și-au închis porțile în fața studenților evrei (numerus clausus și numerus nulus), iar Viena de după Anschluss a adoptat legislația nazistă antisemită, Paul Celan a plecat în 1938 în Franța, la Paris, la unchiul său, Bruno Schrager - care a fost deportat și ucis la Auschwitz - și a început să studieze medicina la Tours, dar nu a perseverat. În 1939 s-a reîntors la Cernăuți, unde izbutise să fie admis ca student la universitatea din oraș, la literatură și limbile romanice. În drumul de întoarcere a trecut prin Berlin, unde a ajuns exact când a avut loc Noaptea de cristal (în germană Kristallnacht).

Holocaustul

Articol principal: Holocaust.

Ocupația sovietică din iunie 1940 l-a lăsat pe Paul Celan fără mari iluzii în privința stalinismului și a comunismului sovietic, care nu semăna deloc cu ceea ce visase adolescentul cu vederi socialiste. Sovieticii au impus reforme birocratice în universitatea unde el studia limbile romanice, iar Armata Roșie a început deportările în Siberia, apoi, în luna iulie 1941 românii au recucerit Bucovina și Basarabia, introducând legile de purificare etnică. La sosirea lor, oficialitățile române au ars sinagoga orașului, veche de șase sute de ani, au deportat o parte dintre evrei și i-au închis pe ceilalți într-un ghetou.

În ghetoul din Cernăuți

Cu toate condițiile mizerabile din ghetou, Celan a ascultat cântece în idiș, a tradus sonetele lui Shakespeare în germană și a continuat să-și scrie poemele. Înainte de dizolvarea ghetoului, Celan a fost obligat - în cadrul detașamentelor de muncă de folos obștesc - să participe - printre altele - la demolarea poștei centrale și la adunarea și arderea cărților rusești.

Guvernatorul român local, conform directivelor guvernului Antonescu, a început să-i deporteze pe evrei în nopțile de sâmbătă ale lunii iunie 1942. Tatăl și mama sa au fost arestați în noaptea zilei de 27 iunie 1942 și transportați cu un camion și apoi într-un vagon de vite până la un lagăr de triere din Transnistria unde, peste două treimi dintre deportați au pierit. Evreii au fost duși în marș forțat la două lagăre de muncă iar martori oculari i-au povestit lui Celan că tatăl sau a murit de tifos exantematic în iarna anului 1942, iar mama sa a fost împușcată în cap, pentru că era epuizată și nu mai putea munci. În noaptea în care i-au fost ridicați părinții, Celan nu era acasă. Prietenii își amintesc imensa sa suferință și sentimentul de vinovăție pentru faptul de a fi fost separat de părinți înaintea morții acestora. În februarie 1944 Armata română s-a retras din calea ofensivei Armatei Roșii și a abandonat lagărele.

Celan a părăsit Cernăuțiul cu puțin timp înainte ca sovieticii să reocupe orașul.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Perioada românească - suprarealismul

Din cauza antisemitismului luase în considerație eventualitatea emigrării în Palestina dar, în 1945 s-a decis să se stabilească la București, unde a locuit până în 1947. Ca membru activ al comunității literare evreiești din România, el a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime.

Între anii 1945 și 1947 literatura română era dominată de suprarealism, după ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) și tot acum și-a creat propriul său pseudonim, „Celan”, obținut din anagramarea numelui său de familie, Antschel, care se citește [ pron. an-čăl ].

Perioada vieneză

În 1947, anul în care s-a instaurat regimul comunist în România, Celan s-a refugiat la Viena. Aici s-a împrietenit cu Ingeborg Bachmann, care tocmai încheiase disertația sa de doctorat (Ph.D.) despre filosofia lui Martin Heidegger. Dintr-un oraș împărțit în zone ale armatelor de ocupație și golit de comunitatea evreiască din epoca Imperiului austro-ungar, s-a mutat la Paris în 1948, unde a găsit și editorul primei sale colecții de poeme, „Der Sand aus den Urnen” („Nisipul din urne”).

Perioada pariziană

La Paris, în noiembrie 1951 a întâlnit-o pe graficiana Gisèle Lestrange, cu care s-a căsătorit la 21 decembrie 1952 în ciuda opoziției familiei aristocratice a Gisèlei. În următorii 19 ani, ei și-au scris peste 700 de scrisori în care se resimte influența stilului lui Franz Kafka din „Scrisori către Felice” și „Scrisori către Milena”.

Placă memorială din Paris ( Rue Tournefort 24)

Celan a purtat și o corespondență celebră și de valoare literară cu scriitoarea Nelly Sachs, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură.

Numit profesor de limba germană la École Normale Supérieure Celan și-a continuat activitatea de traducător. În 1955 a fost naturalizat cetățean francez. A trăit la Paris până ce, după o viață plină de suferințe, s-a sinucis (s-a înecat în Sena) în jurul datei de 20 aprilie 1970.

Întâlnirea cu Martin Heidegger

A vizitat periodic Germania. Aceste vizite au inclus un curs ținut la Universitatea din Freiburg la 24 iulie 1964 la care a predat și filosoful Martin Heidegger, care i-a dăruit un exemplar din „Was heißt Denken” („Ce înseamnă a gândi”). Apoi Heidegger l-a invitat pe Celan să-i viziteze căsuța din orășelul Todtnauberg din regiunea Schwarzwald (Pădurea Neagră). La o plimbare făcută împreună cu Heidegger, acesta i-a povestit despre interviul său acordat revistei Der Spiegel intitulat „Numai un Zeu ne mai poate salva”, cu condiția ca să fie publicat postum.

Celan i-a trimis lui Heidegger poezia „Todtnauberg” într-un prim exemplar al unei ediții bibliofile cu tiraj limitat și Heidegger i-a răspuns cu o scrisoare de mulțumire destul de rece.

Textele scrise de Heidegger în anii tinereții, Celan le-a citit abia în 1951 și, semnele de exclamare introduse în carte notează uimirea sa în fața faptului că acesta a permis ca afirmațiile sale despre măreția național-socialismului să fie reluate și în ediția a doua din 1953 a „Introducerii în metafizică” și că nu a făcut nici o precizare, că nu le-a eliminat sau comentat (după cursul de la Freiburg se zice că Celan ar fi refuzat să se lase fotografiat împreună cu Heidegger tocmai din acest motiv). Philippe Lacoue-Labarthe i-a reproșat lui Heidegger că a păstrat tăcerea în privința exterminării evreilor din timpul celui de-Al treilea Reich, ceeace a constituit o „ofensă ireparabilă și de neiertat”.

La această perioadă face aluzie Celan în versurile:

"einer Hoffnung, heute
auf eines Denkenden
kommendes
Wort
im Herzen"

[o speranță, azi,
unui gânditor
cuvântului
care va veni
în inimă]

Opera

„Todesfuge”

O versiune a poemului „Todesfuge” a apărut în limba română sub titlul „Tangoul morții” în luna mai a anului 1947 în „Contemporanul”, în traducerea lui Petre Solomon.

Chiar dacă există și un substrat suprarealist puternic al poemului, se pare că dansul și concertele muzicale erau realități ale lagărelor de concentrare. (Poemul „Noapte și ceață”, traducerea lui „Nacht und Nebel”, denumirea germană a programului lagărelor de concentare, include o descriere a orchestrei „Auschwitz-Orchester”, celebra orchestră organizată de SS și obligată să interpreteze dansuri și cântece populare germane la sosirea trenurilor cu deținuți la Auschwitz

Poezia

Experiența de Shoah, de ardere totală (nimicire) și martiriul părinților săi sunt forțele definitorii ale poeziei lui Celan și a modului în care acesta folosește limbajul.

În discursul ținut la acordarea Premiului Bremen Celan declara că după Auschwitz limba „a supraviețuit, în ciuda celor intâmplate. Dar a trebuit să treacă prin propria ei lipsă de răspunsuri, printr-o îngrozitoare amuțire, prin mii de discursuri aducătoare de moarte. A trecut prin toate acestea, dar nu a scos nici un cuvânt despre cele întâmplate. Și cu toate astea a supraviețuit. A trecut prin asta și a venit din nou la lumină, îmbogățită de o asemenea experiență tragică.”

Cel mai celebru poem al său „Fuga morții” (în original: „Todesfuge”) comemorează lagărele morții. În contradicție, Theodor W. Adorno vine cu aserțiunea că „a scrie poezie după Auschwitz este un act barbar”. Paul Celan, întotdeauna sensibil la critici, a luat această afirmație la propriu. Poemul său de maturitate „Engführung” („Stretto” sau „Îngustarea”) a fost o rescriere a propriului său poem „Fuga morții” într-un limbaj și mai disperat.

Poezia sa de maturitate a devenit treptat tot mai criptică, fracturată și monosilabică, suportând o comparație cu muzica lui Weber. Unii critici cred că Paul Celan a încercat fie să distrugă, fie să refacă din temelii limba germană. Forța poeziei sale vine din necesitatea de a exprima o mărturie într-o limbă care nu păstreaza niciodată suficiente cuvinte pentru a reproduce ce s-a întâmplat. Jacques Derrida în volumul „Schibboleth” (în ebraică : „Spicul”) a ales poezia lui Paul Celan drept exemplu pentru a sugera forța procesului de deconstrucție .

Traducerile

Dintre autorii traduși de Celan se numără:

• Guillaume Apollinaire
• Tudor Arghezi
• Antonin Artaud
• Charles Baudelaire
• Alexandr Blok
• André Breton
• Jean Cayrol
• Aimé Césaire
• René Char
• Jean Daive
• Robert Desnos

• Emily Dickinson
• John Donne
• André du Bouchet
• Jacques Dupin
• Paul Éluard
• Robert Frost
• Clement Greenberg
• Alfred Edward Housman
• Velimir Hlebnikov
• Maurice Maeterlinck
• Stéphane Mallarmé

• Osip Mandelstam
• Andrew Marvell
• Henri Michaux
• Marianne Moore
• Gellu Naum
• Gérard de Nerval
• Henri Pastoureau
• Benjamin Péret
• Fernando Pessoa
• Pablo Picasso
• Arthur Rimbaud

• David Rokeah
• William Shakespeare
• Georges Simenon
• Konstantin Slutschevsky
• Jules Supervielle
• Virgil Teodorescu
• Giuseppe Ungaretti
• Paul Valéry
• Serghei Esenin
• Evgheni Evtușenko
• Franz Kafka

Onoruri și premii

• Premiul pentru Literatură al orașului Bremen^{⁠(de)[traduceți]}
• Premiul Georg Büchner

Opere publicate în limba germană

• Der Sand aus den Urnen—Nisipul din urne (1948)
• Mohn und Gedächtnis—Macii și amintirile] (1952)
• Von Schwelle zu Schwelle—Din prag în prag (1955)
• Sprachgitter—Vorbirea-grilă (1959)
• Die Niemandsrose—Trandafirul nimănui (1963)
• Atemwende—Respirație-întoarcere (1967)
• Fadensonnen—Sori împletiți (1968)
• Lichtzwang—Lumină-impuls (1970)
• Schneepart—Zapadă-parte (postum, 1971)

Opere în limba română

• Mac și memorie, [versuri] / Paul Celan; trad. de Mihail Nemeș și George State; pref. de Dan Flonta. - Pitești: Paralela 45, 2006.
• Paul Celan, Ingeborg Bachmann, Timp al inimii, traducere din germană de Iulia Dondorici, București, Editura Art, 2010

Imagini

• 
  Paul Celan, București, 1945/1946
• 
  Paul Celan și Petre Solomon, București, primăvara anului 1947

Note

• Avocatul dr. Traian Popovici (1892-1946), primarul orașului Cernăuți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, periclitându-și viața, poziția, averea și familia, a salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina (pentru faptele sale, dr. Traian Popovici se numără printre cetățenii români distinși de Israel cu titlurile de „Cetățean de Onoare al Israelului” și de „Drept între Popoare”).

Bibliografie

• Mircea Țuglea, Paul Celan și avangardismul românesc, (2007)
• Andrei Corbea Hoișie, Paul Celan și meridianul său: repere vechi si noi pe un atlas central-european,, Iași, Editura Polirom, (1995)
• Petre Solomon, Paul Celan. Dimensiuni românești, București, Editura Art, (2008) cu titlul Dimensiunea românească (1987). Reeditare colecția Revizitări la Editura ART - Ediția a II-a revizuită, Cuvânt de încheiere de Nina Cassian în mai 2008, 240 pagini, ISBN 9789731242132
• Israel Chalfen, Paul Celan. Eine Biografie seiner Jugend, Insel Verlag, Frankfurt am Main, 1979 (în care e evocată (și) salvarea lui Paul Celan de un "mic industriaș român", Valentin Alexandrescu.)

Lectură suplimentară

• Vancu, Radu. Poeticile memoriei la Paul Celan și George Steiner: literatura și culpa supraviețuitorului. În: Revista Transilvania, no. 11-12 (2021): 81-84. https://revistatransilvania.ro/poeticile-memoriei-la-paul-celan-si-george-steiner-literatura-si-culpa-supravietuitorului/
• Adorno, Theodor. Kulturkritik und Gesellschaft. In Theodor Adorno, Gesammelte Schriften, vol. 10. Frankfurt: Suhrkamp Verlag, 1977 [1951].
• Adorno, Theodor. Negative Dialektik. Frankfurt: Suhrkamp Verlag, 1966
• Celan, Paul. Opera poetică [Poetic Works], vol. 1, translated by George State. Iași: Polirom, 2015.
• Celan, Paul. Opera poetică [Poetic Works], vol. 2, translated by George State. Iași: Polirom, 2019.
• Celan, Paul. Poems, translated by Michael Hamburger. Manchester: Anvil Press Poetry, imprint of Carcanet Press, 2007.
• Eliot, T. S. Notes Towards a Definition of Culture. London: Faber and Faber, 1973 [1948].

Studii critice despre Celan

• en Szondi, Peter: Celan Studies traducere în limba engleză de Susan Bernofsky și Harvey Mendelsohn (2003).
• en Felstiner, John: Paul Celan: Poet, Survivor, Jew, 1995.

Legături externe

• Kadiș pentru Paul Celan, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 521, aprilie 2010

Vezi și

• Andrei Corbea Hoișie
• Listă de scriitori de limba germană
• Traducere de poezii de Mihail Nemeș
• „În sudul sufletului meu”, film artistic de Frieder Schuller despre tinerețea lui Celan în Bucuresti, 1987
• William Totok: Cum a supravegheat Securitatea filmul despre Paul Celan Radio Europa libera, 11 septembrie 2019