Mișcarea vestelor galbene

Mișcarea vestelor galbene
Revoluția vestelor galbene
Protestele Gilets jaunes

Parte a protestelor împotriva lui Emmanuel Macron

O demonstrație a vestelor galbene în Belfort, estul Franței

Informații generale

Perioadă

17 noiembrie 2018 – prezent
(6 ani și 1 lună)

Prima fază: 17 noiembrie 2018 – 14 martie 2020
1 an, 3 luni și 26 zile)
A doua fază: 12 septembrie 2020 – prezent
(4 ani, 3 luni și 5 zile)

Loc

Franța

Stare

În curs de desfășurare^[6]^[7]

Cauze

Creșterea prețurilor la petrol în 2018^[8]
Taxa pe carburant^[9]
Camere de supraveghere a traficului
Măsuri de austeritate
Revocarea taxei de solidaritate în 2017
Conflict de clasă^[10]
Opoziția față de neoliberalism^[11]^[12]

Obiective

Creșterea salariului minim în Franța<

Încheierea măsurilor de austeritate

Creșterea standardelor de viață

Transparență și responsabilitate guvernamentală

Creșterea calității serviciilor guvernamentale în mediul rural

42 de cerințe în total

Propunere constituțională pentru un referendum de inițiativă cetățenească, inclusiv inițiative constituționale, legislative, abrogative și de retragere^[13]

Caracteristici

Proteste

Nesupunere civică

Anarhism colectivist

Blocarea traficului

Dezactivarea camerelor de supraveghere a traficului

Alte metode

Concesii

Anularea taxei pe combustibil și a moratoriului de șase luni asupra modificărilor prețului motorinei și benzinei

Anunț că prețul tarifelor albastre Électricité de France nu va crește înainte de martie 2019

Eliminarea impozitului pe orele suplimentare și sporurile de sfârșit de an

Scăderea taxelor pe combustibil și rovinietă

Creșterea salarială a angajaților cu 100 de euro|parte1=Gilets jaunes

Părți implicate

Gilets jaunes

Guvern

Poliția Națională

Protestatari pro-guvernamentali^[15]

Figuri politice

Jacline Mouraud
Étienne Chouard^[16]
Priscillia Ludosky
Maxime Nicolle^[17]
Éric Drouet
Jérôme Rodrigues^[18]^[19]
Christophe Chalençon^[20]
François Boulo^[21]

Emmanuel Macron
Președintele Republicii Franceze Édouard Philippe
Prim-ministrul Franței (2017–2020)
Christophe Castaner
Ministrul de Interne (2018–2020)

Jean Castex
Prim-ministrul Franței (2020–2022)

Gérald Darmanin
Ministrul de Interne (2020–)

Număr

287,710 de protestatari (apogeul, potrivit Ministerului de Interne)

8,000 de polițiști (15 decembrie 2018: Paris)

Victime

Morți

11 persoane, dintre care 3 veste galbene, au murit în accidente de circulație cauzate de blocajele rutiere ale vestelor galbene în Belgia și Franța, 2 veste galbene, ambele în vârstă de peste 50 de ani, au murit în timpul demonstrațiilor din cauza unor probleme cardiace care nu au legătură cu protestele, o femeie a murit din cauza unei șoc chirurgical la spital după ce a fost lovit de o grenadă lacrimogenă în marginea unei demonstrații^[23]

Răniți

4439 (polițiști și civili)^[22]

Mișcarea vestelor galbene sau mișcarea jachetelor galbene ( Mouvement des gilets jaunes [muvmɑ̃ de ʒilɛ ʒon]) este o mișcare politică populistă, ^[24]^[25]^[26] pentru justiție economică ^[27]^[28]
După ce o petiție online postată în luna mai a atras aproape un milion de semnături, demonstrațiile de masă au început pe 17 noiembrie. Protestatarii au solicitat reducerea impozitelor pe combustibili, reintroducerea impozitului de solidaritate asupra averii, creșterea salariului minim, punerea în aplicare a referendumurilor privind inițiativa cetățenilor și demisia lui Emmanuel Macron, în calitate de președinte al Franței, și cea a guvernului său.
Mișcarea cuprinde un larg spectru politic. Potrivit unui sondaj, puțini dintre cei care protestează au votat pentru Macron în alegerile prezidențiale franceze din 2017 și mulți dintre aceștia nu au votat sau au votat candidații de extremă dreaptă sau de extremă stângă.

Creșterea prețurilor la combustibili este cea care a declanșat demonstrațiile, iar vestele galbene de înaltă vizibilitate, pe care legea franceză le-a cerut tuturor șoferilor să le aibă în vehicule și să poarte în timpul urgențelor, au fost alese ca "un fir unificator și apel la arme". Protestele au implicat demonstrații și blocarea drumurilor și a depozitelor de combustibil. Unele proteste s-au dezvoltat în revolte majore.

Deoarece vestele galbene sau Gilets jaunes au câștigat o atenție internațională, protestatarii din multe locuri ale lumii - unii cu nemulțumiri similare și alții cu revendicări diferite - au folosit simbolul vestei galbene.

Referințe

^ https://www.theguardian.com/world/2019/oct/25/protests-rage-around-the-world-hong-kong-lebanon-chile-catalonia-iraq Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „Žluté vesty v Praze. KSČM svolala protest, zúčastnila se ho stovka lidí” [Yellow vests in Prague. The KSČM convened a protest, attended by a hundred people.]. iDNES.cz. 26 ianuarie 2019. Accesat în 3 februarie 2021.
^ „Libyan 'yellow vests' accuse France and Macron of backing Tripoli assault”. The Local. 20 aprilie 2019. Accesat în 17 mai 2019.
^ „El-Zakzaky: IMN Shiites protest in Lagos”. YouTube (în engleză). CoreTV News. 22 iulie 2019. Accesat în 9 noiembrie 2019.
^ Oscan, Yusuf; Asiran, Abdullah; Altuntas, Atila (2 februarie 2019). „Yellow Vests continue protests across Europe”. Andalou Agency. Accesat în 22 martie 2019.
^ CRISIS, Aude (1 iulie 2022). „France: Yellow Vest activists to stage two protest marches in Paris July 2”. France 24. Accesat în 1 iulie 2022.
^ „"Le risque de nouveaux gilets jaunes est sérieux" alerte Christophe Bouillon”.
^ Matamoros, Cristina Abellan (16 noiembrie 2018). „What are the gilets jaunes so upset about?”. Euronews. Accesat în 8 august 2019. A rise in crude oil prices in 2018 is the first reason why fuel prices have been high this year. [...] this increase has been strongly felt by motorists.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite local3010
^ „Same Old Elite? Macron's 'Revolution' Fails With Fed Up French”. The Globe Post. 18 ianuarie 2019. Accesat în 21 martie 2019.
^ Cayla, David (2021). Populism and Neoliberalism. Routledge. pp. 10, 41–42. ISBN 978-0367427702.
^ Callison, William; Manfredi, Zachary, ed. (2019). Mutant Neoliberalism: Market Rule and Political Rupture. Fordham University Press. p. 15. ISBN 978-0823285709.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite fr234
^ Mazoue, Aude. „Yellow Vest protests: Macron's 'risky' plan to put army on streets”. France 24. Accesat în 23 martie 2019.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ran231
^ LutonsContreLeFn (9 ianuarie 2015). „Qui est vraiment Etienne Chouard ?”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în 1 august 2019.
^ „Gilets jaunes. Qui est Fly Rider, dont les vidéos douteuses font un tabac sur Facebook ?”. Ouest-France (în franceză). 6 decembrie 2018. Accesat în 1 august 2019.
^ „Qui est Jérôme Rodrigues, blessé à l'œil lors de la mobilisation de Gilets jaunes à Paris ?”. Ouest-France (în franceză). 27 ianuarie 2019. Accesat în 7 iunie 2019.
^ Willsher, Kim (27 ianuarie 2019). „Gilets jaunes leader hit in eye during protest 'will be disabled for life'”. The Guardian. Accesat în 17 martie 2019.
^ Houel, Jean-Charles (15 februarie 2019). „Christophe Chalençon, gilet jaune, aspire à une dictature militaire en France”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în 1 august 2019.
^ lepoint.fr (6 ianuarie 2019). „Qui est François Boulo, l'avocat porte-parole des Gilets jaunes à Rouen” (în franceză). Accesat în 30 ianuarie 2020. ^{[nefuncțională]}
^ „Mobilisations, blessures, arrestations… un an de gilets jaunes en chiffres”. CNews (în franceză). 15 noiembrie 2019. Accesat în 20 noiembrie 2020.
^ Coquaz, Vincent (30 ianuarie 2019). „Qui sont les 11 morts du mouvement des gilets jaunes mentionnés par Emmanuel Macron?”. Checknews. Arhivat din original la 30 ianuarie 2019. Accesat în 5 iulie 2019.
^ "Noua linie de separare în politica occidentală"
^ „copie arhivă”. web.archive.org. 17 decembrie 2018. Arhivat din original în 17 decembrie 2018. Accesat în 7 martie 2021. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
^ Nossiter, Adam (24 noiembrie 2018). „Tear Gas and Water Cannons in Paris as Grass-Roots Protest Takes Aim at Macron (Published 2018)”. Accesat în 7 martie 2021 – via NYTimes.com.
^ [https://apnews.com/27ec2dd2c68646ff8ce6801b2b7f6986â
^ „Yellow vest protesters still block French traffic circles”. web.archive.org. 29 decembrie 2018. Arhivat din original în 29 decembrie 2018. Accesat în 7 martie 2021. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)

[57a7d89fb4ccc12cd69fc078ee2c7025-1] ttps://www.theguardian.com/world/2019/oct/25/protests-rage-around-the-world-hong-kong-lebanon-chile-catalonia-iraq Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] „Žluté vesty v Praze. KSČM svolala protest, zúčastnila se ho stovka lidí” [Yellow vests in Prague. The KSČM convened a protest, attended by a hundred people.]. iDNES.cz. 26 ianuarie 2019. Accesat în 3 februarie 2021.

[3] „Libyan 'yellow vests' accuse France and Macron of backing Tripoli assault”. The Local. 20 aprilie 2019. Accesat în 17 mai 2019.

[youtube.com-4] „El-Zakzaky: IMN Shiites protest in Lagos”. YouTube (în engleză). CoreTV News. 22 iulie 2019. Accesat în 9 noiembrie 2019.

[Oscan-5] Oscan, Yusuf; Asiran, Abdullah; Altuntas, Atila (2 februarie 2019). „Yellow Vests continue protests across Europe”. Andalou Agency. Accesat în 22 martie 2019.

[6] CRISIS, Aude (1 iulie 2022). „France: Yellow Vest activists to stage two protest marches in Paris July 2”. France 24. Accesat în 1 iulie 2022.

[7] „"Le risque de nouveaux gilets jaunes est sérieux" alerte Christophe Bouillon”.

[8] Matamoros, Cristina Abellan (16 noiembrie 2018). „What are the gilets jaunes so upset about?”. Euronews. Accesat în 8 august 2019. A rise in crude oil prices in 2018 is the first reason why fuel prices have been high this year. [...] this increase has been strongly felt by motorists.

[local3010-9] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite local3010

[10] „Same Old Elite? Macron's 'Revolution' Fails With Fed Up French”. The Globe Post. 18 ianuarie 2019. Accesat în 21 martie 2019.

[11] Cayla, David (2021). Populism and Neoliberalism. Routledge. pp. 10, 41–42. ISBN 978-0367427702.

[12] Callison, William; Manfredi, Zachary, ed. (2019). Mutant Neoliberalism: Market Rule and Political Rupture. Fordham University Press. p. 15. ISBN 978-0823285709.

[fr234-13] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite fr234

[14] Mazoue, Aude. „Yellow Vest protests: Macron's 'risky' plan to put army on streets”. France 24. Accesat în 23 martie 2019.

[ran231-15] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ran231

[16] LutonsContreLeFn (9 ianuarie 2015). „Qui est vraiment Etienne Chouard ?”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în 1 august 2019.

[17] „Gilets jaunes. Qui est Fly Rider, dont les vidéos douteuses font un tabac sur Facebook ?”. Ouest-France (în franceză). 6 decembrie 2018. Accesat în 1 august 2019.

[18] „Qui est Jérôme Rodrigues, blessé à l'œil lors de la mobilisation de Gilets jaunes à Paris ?”. Ouest-France (în franceză). 27 ianuarie 2019. Accesat în 7 iunie 2019.

[Willsher-19] Willsher, Kim (27 ianuarie 2019). „Gilets jaunes leader hit in eye during protest 'will be disabled for life'”. The Guardian. Accesat în 17 martie 2019.

[20] Houel, Jean-Charles (15 februarie 2019). „Christophe Chalençon, gilet jaune, aspire à une dictature militaire en France”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în 1 august 2019.

[21] t.fr (6 ianuarie 2019). „Qui est François Boulo, l'avocat porte-parole des Gilets jaunes à Rouen” (în franceză). Accesat în 30 ianuarie 2020. ^{[nefuncțională]}

[22] „Mobilisations, blessures, arrestations… un an de gilets jaunes en chiffres”. CNews (în franceză). 15 noiembrie 2019. Accesat în 20 noiembrie 2020.

[23] Coquaz, Vincent (30 ianuarie 2019). „Qui sont les 11 morts du mouvement des gilets jaunes mentionnés par Emmanuel Macron?”. Checknews. Arhivat din original la 30 ianuarie 2019. Accesat în 5 iulie 2019.

[24] "Noua linie de separare în politica occidentală"

[25] „copie arhivă”. web.archive.org. 17 decembrie 2018. Arhivat din original în 17 decembrie 2018. Accesat în 7 martie 2021. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)

[26] Nossiter, Adam (24 noiembrie 2018). „Tear Gas and Water Cannons in Paris as Grass-Roots Protest Takes Aim at Macron (Published 2018)”. Accesat în 7 martie 2021 – via NYTimes.com.

[27] [https://apnews.com/27ec2dd2c68646ff8ce6801b2b7f6986â

[28] „Yellow vest protesters still block French traffic circles”. web.archive.org. 29 decembrie 2018. Arhivat din original în 29 decembrie 2018. Accesat în 7 martie 2021. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[23]

[22]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]