Ibn al-Nafis

Date personale
Ibn al-Nafis

Poreclă	Nadie
Născut	1213^[1]^[2] Damasc, Imperiul Selgiuc
Decedat	17 decembrie 1288 (75 de ani) Cairo, Sultanatul Mameluc
Înmormântat	Rahmaniya[*]
Religie	ateu
Ocupație	filozof scriitor medic jurist islamic[*]
Limbi vorbite	limba arabă^[3] limba engleză
Modifică date / text

Ala al-Din Abu al-Hassan Ali ibn Abi-Hazm al-Qarshi al-Dimashqi (în arabă: علاء الدين أبو الحسن عليّ بن أبي حزم القرشي الدمشقي ) (n. 1213, Damasc, Imperiul Selgiuc – d. 17 decembrie 1288, Cairo, Sultanatul Mameluc) a fost unul dintre cei mai mari polimați musulmani. Activitate sa este legată de foarte multe domenii: fizică, anatomie, fiziologie, chirurgie, oftalmologie, teologie, filozofie, logică, psihologie, sociologie, astronomie, geologie, gramatică, lingvistică, istorie, futurologie, teoria și filozofia științei.

Biografie

S-a născut la Damasc. Urmează colegiul medical al-Noori din orașul natal unde, pe lângă medicină, mai studiază și literatura arabă, jurisprudență, teologie și filozofie. Ibn al-Nafis devine expert în drept islamic și medicină.

În 1236 se mută la Cairo. Lucrează la spitalul Al-Nassri, apoi la Al-Mansouri, unde devine medic-șef.^[4]

Ibn al-Nafis a trăit într-o perioadă marcată de puternice frământări politice și sociale. Este vorba de cruciade și de Marea invazie mongolă, urmată de asediul și cotropirea Bagdadului (1258), apoi a Siriei (1259).

Ca mulți alți musulmani, al-Nafis a considerat toate aceste invazii ca fiind o pedeapsă divină asupra musulmanilor care s-au abătut de la islamismul sunit, căruia al-Nafis îi era adept.

În perioada 1260 - 1277, al-Nafis este medicul personal al sultanului Baibars.

După moartea sa, locuința sa este donată, așa cum chiar al-Nafis dorise, spitalului Mansuriya.^[4]

Contribuții în medicină

Sistemul circulator

Până atunci era considerată valabilă teoria lui Galen, îmbunătățită de Avicenna. Aceasta susținea că sângele ajunge în partea dreaptă a inimii, trece prin niște "pori" prin septul cardiac și ajunge în partea stângă, unde se amestecă cu aer preluând acel "spirit divin" pentru a-l transporta în tot trupul. Mai mult, la Galen, sistemul venos era separat de cel arterial, singura zonă de contact era formată din acei "pori" invizibili.

Ibn al-Nafis arată că această doctrină este eronată, astfel că:^[5]

Infirmă existența porilor invizibili din septul interventricular.
Arată că sângele care vine din ventriculul drept către plămâni, interacționează cu aerul trecând prin venele pulmonare.
Infirmă teoria conform căreia sângele, combinat cu așa-zisul "spirit", ar trece din plămâni spre ventriculul stâng, când de fapt lucrurile se petrec invers.
Demonstrează că există numai două ventricule, nu trei, cum susținea Avicenna.
Susține că ventriculele sunt alimentate de sângele provenind din mici vase sanguine (ulterior vor fi numite vase coronare) și nu de către sângele depozitat în ventriculul drept
Observă că venele pulmonare primesc sânge din arterele pulmonare, de aici și presupunerea că există o legătură directă între cele două sisteme sanguine, ceea ce mai târziu va conduce la descoperirea circulației capilare.

Lucrări

Al-Shamil fi al-Tibb: comentarii aspra Canonului de medicină a lui Avicenna^[6]
Kitab al-Mujiz or Mujiz al-Qanun: o ediție pentru studenți a celebrului Canon
Kitab al-Mukhtar fi al-Aghdhiya: despre efectele dietei asupra sănătății
Risalat al-A'ada'a: un fel de eseu asupra organelor
diverse alte comentarii în ceea ceprivește medicina și dreptul

Dreptul teologic

Lingvistică

În domeniul lingvisticii arabe, Ibn al-Nafis a scris două cărți:

Tareeq al-Fasaha ("Drumul către elocvență")
Comentarii asupra lucrării Al-Fusous ("Segmentele") a lingvistului arab Said bin al-Hassan al-Rab'i al-Baghdadi

Logică

În ceea ce privește logica, savantul arab a scris două lucrări:

Comentarii asupra operelor Al-Isharat ("Semnele") și Al-Hidayah ("Călăuzirea") ale lui Avicenna.
Al-Wurayqat ("Documentele"): sunt studiate lucrările de logică și retorică, precum și celebrul Organon ale lui Aristotel.

Filozofie

Note

^ „Ibn al-Nafis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 mai 2017
^ Library of Congress Authorities, accesat în 10 mai 2017Library of Congress Authorities&rft_id=https://authorities.loc.gov/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Ibn al-Nafis" class="Z3988">
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Albert Z. Iskandar, "Ibn al-Nafis", in Helaine Selin (1997), Encyclopaedia of the History of Science, Technology, and Medicine in Non-Western Cultures, Kluwer Academic Publishers, ISBN 0-7923-4066-3
^ Dr. Paul Ghalioungui (1982), "The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation", Symposium on Ibn al-Nafis, "A Doua Conferință Internațională asupra Medicinei Islamice": Islamic Medical Organization, Kuwait (cf. The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation, Encyclopedia of Islamic World)
^ Mohamad S. M. Takrouri (Spitalul Universitar King Khalid din Riyadh), Medical aspects of Ala al-Din Abu'l-Hasan Ali Ibn Abi'l-Haram al-Qurashi (Ibn al-Nafis)'s contributions to science

Bibliografie

Vătămanu, N. - O istorie a medicinii, Editura Albatros, București, 1975
Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. ISBN 973-571-855-8

Vezi și

Legături externe

[cdac2efe8d6181013ccbeafc43a51943-1] „Ibn al-Nafis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 mai 2017

[4b79b69f0e407da05bf9ba7bcec5b4cf-2] Library of Congress Authorities, accesat în 10 mai 2017Library of Congress Authorities&rft_id=https://authorities.loc.gov/&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Ibn al-Nafis" class="Z3988">

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[Albert_Z._Iskandar_1997-4] Albert Z. Iskandar, "Ibn al-Nafis", in Helaine Selin (1997), Encyclopaedia of the History of Science, Technology, and Medicine in Non-Western Cultures, Kluwer Academic Publishers, ISBN 0-7923-4066-3

[5] Dr. Paul Ghalioungui (1982), "The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation", Symposium on Ibn al-Nafis, "A Doua Conferință Internațională asupra Medicinei Islamice": Islamic Medical Organization, Kuwait (cf. The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation, Encyclopedia of Islamic World)

[6] Mohamad S. M. Takrouri (Spitalul Universitar King Khalid din Riyadh), Medical aspects of Ala al-Din Abu'l-Hasan Ali Ibn Abi'l-Haram al-Qurashi (Ibn al-Nafis)'s contributions to science

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]