Huneric

Date personale
Huneric
Conducător al Regatului Vandal

Născut	411 d.Hr.
Decedat	23 decembrie 484 Cartagina, Tunisia
Cauza decesului	pestă
Părinți	Genseric
Frați și surori	Theodoric[*][[Theodoric \|]]
Căsătorit cu	Eudocia[*]
Copii	Hilderic[*][[Hilderic (King of the Vandals)\|]]
Religie	Arianism
Ocupație	suveran[*]
Apartenență nobiliară
Domnie
Domnie	477 - 484
Predecesor	Genseric
Succesor	Gunthamund
Modifică date / text

Huneric sau Honeric (nume slavizat: Uniemirek), (n. 411 d.Hr. – d. 23 decembrie 484 d.Hr., Cartagina^⁠(d), Exarchate of Africa^⁠(d), Regatul Vandal^⁠(d)) a fost rege al vandalilor (477-484) și fiul cel mai mare al lui Genseric. A renunțat la politica imperială a tatălui său și s-a concentrat în principal asupra afacerilor interne. S-a căsătorit cu Eudochia, fiica împăratului roman de vest, Valentinian al III-lea (419-455) și a Eudoxiei Licinia. Ea îl părăsește, probabil în 472, dar îi dăruise deja un fiu, Hilderic.

Deși, vandalii și-au menținut titlul de putere navală și dominația în insulele din vestul Mării Mediterane, Huneric nu a avut prestigiul de care Genseric, tatăl său, se bucura în fața altor state.

Domnia

Chiar dacă Huneric a fost un adept convins al arianismului, în timpul domniei sale a tolerat populația catolică. De asemenea, a permis să se țină un sinod, în urma căruia s-a ales noul episcop catolic al Cartaginei, Eugenius (postul rămăsese vacant 24 de ani). În urma vizitei unei misiuni diplomatice din Imperiul Roman de Răsărit condusă de Alexandru, proprietățile confiscate de tatăl său de la negustorii din Cartagina au fost restituite^[1]. La scurt timp după alegerea lui Eugenius, Huneric s-a schimbat și-a început persecuția catolicilor. În plus, el a încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși la Hadrumetum după ce au refuzat să devină ariani^[2] .

În plus, Huneric a ucis mulți membri ai dinastiei hasdinge, de asemenea, i-a persecutat pe maniheiști^[3]. A fost succedat de nepotul său, Gunthamund (484-496), precum și din cauza cruzimii sale a fost puțin jelit de vandali.

Spre sfârșitul domniei sale, maurii din munții Aurès (astăzi, Algeria) s-au răzvrătit cu succes de sub conducerea vandală^[4].

Note

^ Malchus, fragment 13. Translated by C.D. Gordon, Age of Attila: Fifth Century Byzantium and the Barbarians (Ann Arbor: University of Michigan, 1966), p. 125f
^ „Saint Patrick's Church: Saints of March 23”. Arhivat din original la 13 iunie 2017. Accesat în 9 aprilie 2013.
^ Persecution of the Hasdingi: Victor of Vita, 2.12-17; translated by John Moorhead, pp. 28-30. Persecution of the Manichaeans: Victor of Vita, 2.1-2; translated by John Moorhead, p. 24
^ Procopius, De Bellus III.8.5. Translated by H.B. Dewing, Procopius (Cambridge: Loeb Classical Library, 1979), vol. 2 p. 75

Predecesor: Genseric	Rege al vandalilor 477 - 484	Succesor: Gunthamund

[1] Malchus, fragment 13. Translated by C.D. Gordon, Age of Attila: Fifth Century Byzantium and the Barbarians (Ann Arbor: University of Michigan, 1966), p. 125f

[2] „Saint Patrick's Church: Saints of March 23”. Arhivat din original la 13 iunie 2017. Accesat în 9 aprilie 2013.

[3] Persecution of the Hasdingi: Victor of Vita, 2.12-17; translated by John Moorhead, pp. 28-30. Persecution of the Manichaeans: Victor of Vita, 2.1-2; translated by John Moorhead, p. 24

[4] Procopius, De Bellus III.8.5. Translated by H.B. Dewing, Procopius (Cambridge: Loeb Classical Library, 1979), vol. 2 p. 75

[1]

[2]

[3]

[4]