Wikipedia

Heterosexualitate

orientare sexuală

Heterosexualitatea (heterosexual, heterosexuală, hetero) reprezintă atracția romantică, atracția sexuală sau comportamentul sexual între persoane de sex opus. Ca orientare sexuală, heterosexualitatea este un model de durată al atracțiilor emoționale, romantice și/sau sexuale pentru persoanele de sex opus; aceasta „se referă, de asemenea, la sentimentul identității unei persoane bazat pe aceste atracții, comportamente conexe și apartenență la o comunitate a altor persoane care împărtășesc aceste atracții." [1] [2]

Cuplu heterosexual sărutându-se.

Heterosexualitatea, alături de asexualitate, bisexualitate și homosexualitate, este una dintre cele patru categorii principale de orientare sexuală, romantică și comportament în continuul heterosexual-homosexual. [1] În toate culturile, majoritatea are o activitatea și se pare că și o orientare sexuală și romantică heterosexuală, de departe observat cel mai comun tip de activitate și orientare. [3] [4]

Oamenii de știință nu știu cauza exactă a orientării sexuale, dar teoretizează că este cauzată de o interacțiune complexă de influențe genetice, hormonale și de mediu,[5] [6] și nu o consideră o alegere.[7] Deși nicio teorie unică despre cauza orientării sexuale nu a obținut încă un sprijin larg, oamenii de știință favorizează teoriile bazate biologic. [8] Există mult mai multe dovezi care susțin cauze non-sociale, biologice ale orientării sexuale decât cele sociale, în special pentru bărbați. [3] [9] [10]

Termenul heterosexual sau heterosexualitate este de obicei aplicat la om, dar comportamentul heterosexual este observat la toate mamiferele și la alte animale.

Orientarea sexuală și romantică nu au legătură cu reproducerea sexuată. O persoană asexuală, bisexuală, heterosexuală sau homosexuală poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită o orientare specifică, deoarece orientarea sexuală se referă, de regulă, la un model de durată de atracție sexuală și emoțională pe termen lung, care duce adesea la legături sociale pe termen lung, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi.

Terminologie

modificare

Hetero- provine de la cuvântul grecesc ἕτερος [héteros], care înseamnă „altă parte” sau „alta”, [11] folosit în știință ca prefix care înseamnă „diferit”; [12] și cuvântul latin pentru sex (sex caracteristic sau diferențiere sexuală).

Utilizarea actuală a termenului heterosexual își are rădăcinile în tradiția mai largă a secolului al XIX-lea de taxonomie a personalității. Termenul heterosexual a fost inventat alături de cuvântul homosexual de Karl Maria Kertbeny în 1869.[13] Termenii nu au fost folosiți la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar au fost reintroduse de Richard von Krafft-Ebing și Albert Moll în jurul anului 1890. Substantivul a fost folosit mai larg de la începutul anilor 1920, dar nu a intrat în uz obișnuit decât în anii '60. Scurtul „hetero” de scurtare colocvială este atestat din 1933. Substantivul abstract „heterosexualitate” este înregistrat pentru prima dată în 1900. [14] Cuvântul „heterosexual” a fost listat în Noul dicționar internațional Merriam-Webster în 1923 ca termen medical pentru „pasiune sexuală morbidă pentru unul dintre sexele opuse”; cu toate acestea, în 1934, în a doua edișie Second Edition Unabridged, ea este definită ca o „manifestare a pasiunii sexuale pentru unul dintre sexele opuse”

Această taxonomie a fost inventată în secolul al XIX-lea pentru o mai bună înțelegere a orientărilor sexuale.

Date demografice

modificare

Demografia orientării sexuale

modificare
Articol principal: Demografia orientării sexuale.

În recenzia lor din 2016, Bailey et al. au afirmat că „se așteaptă ca în toate culturile, marea majoritate a indivizilor să fie predispuși sexual exclusiv la celălalt sex (adică heterosexual)” și că nu există dovezi convingătoare că demografia orientării sexuale a variat mult de-a lungul timpului sau locului. [3] Activitatea heterosexuală dintre un singur bărbat și o femeie este de departe cel mai frecvent tip de activitate sociosexuală. [4]

Conform mai multor studii majore, 89% până la 98% dintre oameni au avut doar contact heterosexual în timpul vieții lor;[15] [16] dar acest procent scade la 79–84% atunci când sunt raportate atracții și comportament de același sex.

Un studiu din 1992 a raportat că 93,9% dintre bărbații din Marea Britanie au avut numai experiențe heterosexuale, în timp ce în Franța numărul a fost raportat la 95,9%. [17] Conform unui sondaj din 2008, 85% dintre britanici au doar contacte sexuale cu sexul opus, în timp ce 94% dintre britanici se consideră heterosexuali. [18] În mod similar, un sondaj realizat de Oficiul Național pentru Statistică Națională (ONS) din 2010 a constatat că 95% dintre britanici identificați ca heterosexuali, 1,5% dintre britanici s-au identificat ca homosexuali sau bisexuali, iar ultimii 3,5% au dat mai multe răspunsuri vagi, precum „nu știu”, „altul” sau nu au răspuns la întrebare.[19] [20] În Statele Unite, potrivit unui raport al Institutului Williams din aprilie 2011, 96% sau aproximativ 250 de milioane din populația adultă sunt heterosexuale. [21] [22]

Vârstă/Sex Heterosexual Non-heterosexual Nu știe/Nu răspunde
18-29 90,1% 6,4% 3,5%
30-49 93,6% 3,2% 3,2%
50-64 93,1% 2,6% 4,3%
65 91,5% 1,9% 6,5%
18-29, Femei 88,0% 8,3% 3,8%
18-29, Bărbați 92,1% 4,6% 3,3%

Într-un sondaj YouGov din 2015 efectuat pe 1.000 de adulți din Statele Unite, 89% din eșantion au fost identificați ca heterosexuali, 4% ca homosexuali (2% ca bărbați homosexuali și 2% ca femei homosexuali) și 4% ca bisexuali.

Bailey și colab., în revizuirea lor din 2016, au afirmat că în sondajele occidentale recente, aproximativ 93% dintre bărbați și 87% dintre femei se identifică ca fiind complet heterosexuali, iar aproximativ 4% dintre bărbați și 10% dintre femei drept majoritari heterosexuali.[3]

[Totuși], două dintre cele mai cunoscute studii ale demografiei orientării sexuale umane și revoluționare pentru acele timpuri au fost Sexual Behavior in the Human Male (1948; din engleză Comportamentul sexual al bărbaților) și Sexual Behavior in the Human Female (1953; din engleză Comportamentul sexual al femeilor) ale doctorului Alfred C. Kinsey. Aceste studii au utilizat un spectru în șapte puncte pentru a defini comportamentul sexual, de la 0 pentru complet heterosexual la 6 pentru complet homosexual. Kinsey a concluzionat că un procent din populație era într-un anumit grad sau altul bisexual (marcați pe scară între 1 și 5). El a raportat că:

  • 37% dintre bărbații din SUA au atins orgasmul prin contactul cu un alt bărbat după adolescență și
  • 13% dintre femei au obținut orgasm prin contactul cu o altă femeie. [23]

Alți cercetători în materie de sexologie precum Li Shiu Tong susținea că orientarea heterosexuală este o orientare minoritară la oameni.[24]

Scara Kinsey

modificare
 
Scara Kinsey

Scara Kinsey, numită și scara de hetero-homo sexualitate a lui Kinsey,[25] este un instrument prin care se încearcă de a descrie orientarea sexuală a unei persoane la un moment dat. Spre deosebire de clasificarea absolută (homosexual / heterosexual), această scară folosește valori de la 0 (exclusiv heterosexual) la 6 (exclusiv homosexual).

În ambele ediții ale Rapoartelor lui Kinsley⁠(en)[traduceți], era folosită și o valoare adăugătoare X, semnificând „lipsa activității sexuale”, cunoscută în prezent ca asexualitate și între 1-5 persoana a fost marcată ca bisexuală sau nu complet heterosexuală[26][27] Cele două ediții ale Rapoartelor sunt intitulate Sexual Behavior in the Human Male (1948; din engleză Comportamentul sexual al bărbaților) și Sexual Behavior in the Human Female (1953; din engleză Comportamentul sexual al femeilor), alcătuite de sexologii Alfred Kinsey, Wardell Pomeroy, ș.a.[25]

Grila de orientare sexuală Klein

modificare

Grila de orientare sexuală Klein (KSOG) a fost dezvoltată de Fritz Klein și încearcă să măsoare orientarea sexuală pornind de la scara Kinsey creată anterior de Alfred C. Kinsey. [28] [29] [30] [31]

Ca răspuns la critica că scala Kinsey măsoară doar două dimensiuni ale orientării sexuale, Klein a dezvoltat o grilă multidimensională pentru descrierea orientării sexuale. Spre deosebire de scara Kinsey, grila Klein investighează orientarea sexuală în trecut, în prezent și în viitorul idealizat în ceea ce privește șapte factori, pentru un total de douăzeci și unu de valori. KSOG folosește valori de 1–7, pentru a descrie un continuu de la sexul opus exclusiv la atracția exclusiv de același sex. [32] KSOG este adesea folosit ca instrument în cercetare. [33] [34]

Variabila Determinant Trecut Prezent Ideal
A Atracție sexuală De cine ești atras sexual? 1-7 1-7 1-7
B Comportament sexual Cu cine ai făcut sex? 1-7 1-7 1-7
C Fanteziile sexuale Despre cine sunt fanteziile tale sexuale? 1-7 1-7 1-7
D Preferință emoțională De cine te simți mai atras sau apropiat emoțional? 1-7 1-7 1-7
E Preferință socială Cu ce gen socializezi? 1-7 1-7 1-7
F Preferința stilului de viață În ce comunitate îți place să îți petreci timpul? În care te simți cel mai confortabil? 1-7 1-7 1-7
G Autoidentificarea Cum vă etichetați sau vă identificați? 1-7 1-7 1-7

Studiu academic

modificare

Sex

modificare
Articol principal: Sex.

Deși sexul nu are nici o legătură cu orientarea sexuală trebuie înțeles faptul că organismele multor specii, nu la toate, sunt specializate în sex masculin și sex feminin, fiecare cunoscut sub numele de sex. Reproducerea sexuată implică combinarea și amestecarea trăsăturilor genetice: celulele specializate, cunoscute sub numele de gameți, se combină pentru a forma urmași care moștenesc trăsături de la fiecare părinte. Masculii produc gameți mici (spermatozoizi), în timp ce femelele produc gameți mari (ovule sau celule ou).

Organismele individuale care produc gameți de sex masculin și feminin sunt denumite hermafrodite. Gametele poate fi identic ca formă și funcție (cunoscut sub numele de izogamie), dar, în multe cazuri, a evoluat o asimetrie, astfel încât există două tipuri diferite de gameți (heterogametele) cunoscut sub denumirea de anizogamie. Printre oameni și alte mamifere, bărbații au în mod obișnuit, dar nu toți, un cromozom X și un Y (XY), în timp ce femelele poartă de obicei, dar nu toate, doi cromozomi X (XX), care fac parte din sistemul XY. Alți oameni au o combinație la nivel genetic YY, XXY, XYY, XXXX, etc. Sau unele persoane au o parte din celulele corpului XX și cealaltă XY.

Alte animale au diverse sisteme de determinare a sexului, cum ar fi sistemul ZW la păsări, sistemul X0 la insecte și alte sisteme diferite la reptile și crustacee. Ciupercile pot avea, de asemenea, sisteme de împerechere alelică mai complexe, cu sexele care nu sunt descrise cu exactitate ca mascul, femelă sau hermafrodit.[35]

În natură există patru categorii sexuale: feminin, hermafrodit, masculin și nedefinit.

Factorii determinanți ce formează orientarea sexuală

modificare

Mediul postnatal

modificare

Articol principal: Mediul postnatal și orientarea sexuală

Niciun determinant simplu și singular pentru orientarea sexuală nu a fost demonstrat în mod concludent, dar oamenii de știință consideră că o combinație de factori genetici, hormonali și de mediu determină orientarea sexuală. [8] [5] [6] Acestea favorizează teoriile biologice pentru explicarea cauzelor orientării sexuale,[3] deoarece există considerabil mai multe dovezi care susțin cauze biologice decât cele sociale sau de educație, în special pentru bărbați.[9] [10]

Factorii legați de dezvoltarea unei orientări heterosexuale includ gene, hormoni prenatali și structura creierului și interacțiunea lor cu mediul.

Mediul prenatal

modificare
Hormonii prenatali
modificare

Articol principal: Hormonii prenatali și orientarea sexuală

Neurobiologia masculinizării creierului este destul de bine înțeleasă. Estradiolul și testosteronul, care este catalizat de enzima 5α-reductase în dihidrotestosteronă, acționează asupra receptorilor de androgeni din creier pentru a-l masculiniza. Dacă există puțini receptori de androgeni (persoane cu sindrom de insensibilitate la androgeni) sau prea mult androgen (femei cu hiperplazie suprarenală congenitală), pot exista efecte fizice și psihologice. [36] S-a sugerat că heterosexualitatea atât masculină cât și feminină sunt rezultatele acestui proces. [37] În aceste studii, heterosexualitatea la femei este legată de o cantitate mai mică de masculinizare decât se găsește la femeile lesbiene, deși atunci când avem de-a face cu heterosexualitate masculină, există rezultate care susțin atât gradele mai mari cât și mai mici de masculinizare decât bărbații homosexuali.

Ordinea nașterii fraților
modificare
Articol principal: Ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați.

În urma mai multor studii s-a observat o corelație între ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați. Ray Blanchard a fost primul care a identificat asocierea și a menționat-o ca efectul ordinii nașterii fraților (en. fraternal birth order effect)[38] deși sunt studii încă din 1958 care evidențiau acest lucru.[39] Concluzia este cu cât un bărbat are mai mulți frați mai mari ca el din aceeași mamă, adunând și frații dinaintea lui decedați sau avortați, însă, indiferent de numărul de surori, atunci cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta din urmă să aibă o orientare homosexuală sau bisexuală. Așadar, dacă un bărbat este primul născut cu atât are șanse mai mari să aibă o orientare heterosexuală[40].[41]

Fluiditatea sexuală

modificare

Adesea, nu se disting diferențele între orientările sexuale, ceea ce poate afecta impactul evaluării identității sexuale și dacă orientarea sexuală este sau nu capabilă să se schimbe.[42] [43] Orientarea sexuală este stabilă și este puțin probabil să se schimbe pentru marea majoritate a oamenilor, dar unele cercetări indică faptul că unele persoane pot experimenta schimbări în orientarea lor sexuală, iar acest lucru este mai probabil pentru femei decât pentru bărbați. [44] Asociația Psihologicilor Americani face distincția între orientarea sexuală (o atracție înnăscută) și identitatea de orientare sexuală (care se poate schimba în orice moment al vieții unei persoane). [45]

Heteroflexibilitatea este o formă de orientare sexuală sau comportament sexual situațional, ocazional caracterizat prin activitate homosexuală minimă. Este asemănătoare cu bi-curiozitate, care este considerată distinctă de bisexualitate. [46]

Eforturi de schimbare a orientării sexuale. Terapia de conversie

modificare
Articol principal: Terapie de conversie.

Terapiile de conversie sunt metode care vizează schimbarea orientării sexuale a unui individ. Oamenii de știință și profesioniștii din domeniul sănătății mintale, în general, nu cred că orientarea sexuală este o alegere. [8] [7] Nu există studii privind rigurozitatea științifică adecvată care să concluzioneze că eforturile de schimbare a orientării sexuale sunt eficiente. [47]

S-a observat în nenumărate cazuri de-a lungul timpului că terapia de conversie nu funcționează, produce anxietate, depresie și tentative de suicid.

Capacitate familială

modificare

Familiile de sex opus sunt la fel de capabile de a avea o familie și a întreține urmașii la fel ca oricare alt tip de familie.[48]

Societate și cultură

modificare
 
Un cuplu heterosexual intim

Un cuplu heterosexual, un bărbat și o femeie într-o relație intimă, formează nucleul unei familii heterosexuale. [49] Multe societăți de-a lungul istoriei au insistat că o căsătorie are loc înainte de stabilirea cuplului, însă aplicarea acestei reguli sau respectarea acesteia au variat considerabil. În unele culturi, când un bărbat și o femeie necăsătoriți conviețuiesc suficient de mult timp, se consideră că au stabilit o căsătorie de drept comun.

Simbolism

modificare
 
Un simbol al heterosexualității

Simbolismul heterosexual datează din primele artefacte ale umanității, cu simboluri de gen, sculpturi rurale de fertilitate și artă primitivă. Acest lucru a fost ulterior exprimat în simbolismul riturilor de fertilitate și închinarea politeistă, care adesea includea imagini ale organelor reproducătoare umane, precum lingamul în hinduism. Simbolurile moderne ale heterosexualității în societățile derivate din tradițiile europene continuă să fie simboluri de referință utilizate în aceste credințe antice. O astfel de imagine este o combinație a simbolului pentru Marte, zeul roman al războiului, ca simbol masculin definitiv al masculinității, iar Venus, zeița romană a iubirii și frumuseții, ca simbol feminin definitiv al feminității. Caracterul unicode pentru acest simbol combinat este ⚤ (U 26A4).

Păreri istorice

modificare

Nu a fost nevoie să se introducă un termen precum heterosexual până când nu a existat altceva în contrastat și în comparație cu acest termen. Jonathan Ned Katz datează definiția heterosexualității, așa cum este ea folosită astăzi, până la sfârșitul secolului XIX. [50] Potrivit lui Katz, în epoca victoriană, sexul era văzut ca un mijloc de a realiza reproducerea, iar relațiile dintre sexe nu se credea a fi excesiv de sexuale”.

Jonathan Ned Katz susține că ideile moderne de sexualitate și erotism au început să se dezvolte în America și Germania în secolul al XIX-lea mai târziu. Economia în schimbare și „transformarea familiei de la producător la consumator” [50] au dus la schimbarea valorilor. Etica muncii victoriene s-a schimbat, plăcerea a devenit mai apreciată și acest lucru a permis ideilor de sexualitate umană să se schimbe. Cultura consumatoristă a creat o piață pentru erotică, plăcerea a devenit comodizată . În același timp, medicii au început să dobândească mai multă putere și influență. Ei au dezvoltat modelul medical al „iubirii normale”, în care bărbații și femeile sănătoase s-au bucurat de sex ca parte a unui „nou ideal de relații bărbat-femeie care includea .. un erotism esențial, necesar, normal”. Crearea termenului heterosexual a consolidat existența socială a experienței heterosexuale preexistente și a creat un sentiment de normalitate asigurată și validată în cadrul acesteia.

Opinii religioase

modificare

Tradiția iudeo-creștină are mai multe scripturi legate de heterosexualitate. Cartea Genezei afirmă că Dumnezeu l-a creat pe om pentru că „nu este bine ca omul să fie singur; eu îi voi face un ajutor pentru a-l întâlni”. (Gen 2:18) Geneza conține apoi o poruncă în care se spune „De aceea, un om își va lăsa tatăl și mama sa și se vor despărți de soția sa și vor fi un singur trup” (Gen 2:24)

În cea mai mare parte, tradițiile religioase din lume își rezervă căsătoria cu uniuni heterosexuale, dar există excepții, inclusiv anumite tradiții budiste și hinduse, universaliste unitare, biserica comunității metropolitane, unele eparhii anglicane și unii Quaker, Biserica Unită din Canada și Reforma și Congregații evreiești conservatoare . [51] [52]

Unii cercetători și istorici în domeniul religiei iudeo-creștine susțin că "Isus, fondatorul creștinismului, era născut homosexual și avea un coportament poliamoros",[53] inclusiv o parte dintre apostoli precum Ioan Evanghelistul,[54] Simon Petru[55] sau Pavel Apostolul.[56][55] Alți teologi și cercetători susțin că și personajul biblic Lazăr avea comportament non-heteronormativ[57][58] și alte personaje precum Iacob,[59] David [60] și Ionatan [60] și alți sfinți canonizați precum Francisc de Assisi[61], Sfântul Sebastian[62], etc.[63]

Heteronormativitate și heterosexism

modificare

Heteronormativitatea denotă sau se referă la o viziune a lumii care promovează heterosexualitatea ca orientare sexuală normală sau preferată pentru oameni. Poate atribui roluri stricte de gen bărbaților și femeilor. Termenul a fost popularizat de Michael Warner în 1991. [64] Mulți cercetători de gen și sexualitate susțin că heterosexualitatea obligatorie, o reafirmare continuă și repetată a normelor heterosexuale, este o față a heterosexismului. [65] Heterosexualitatea obligatorie este ideea că heterosexualitatea feminină este atât asumată cât și aplicată de o societate patriarhală. Heterosexualitatea este apoi privită ca înclinația sau obligația naturală de către ambele sexe. În consecință, oricine diferă de normalitatea heterosexualității este considerat deviant sau scârbos. [66]

Heterosexismul este o formă de părtinire sau discriminare în favoarea sexualității și relațiilor de sex opus. Poate include presupunerea că toată lumea este heterosexuală și poate implica diferite tipuri de discriminare împotriva persoanelor homosexuale, lesbiene, bisexuali, persoane heteroflexibile sau persoane transgen.

Heterosexualitatea la animale

modificare

Prevalență

modificare

În regatul animalelor non-umane s-a observat că majoritatea are o orientare heterosexuală. De la specie la specie s-a observat că procentul variază.[67] Însă la primatele Bonobo (Pan Paniscus) și alte primate de clasă mare s-a observat că bisexualitatea e preponderentă, aproape de 60%.[68]

Animalele și reproducerea

modificare

Reproducerea sexuată în lumea animalelor este facilitată prin activități sexuale opuse, deși există și animale care se reproduc asexuat, inclusiv protozoare și nevertebrate inferioare.

Sexul reproducător nu necesită o orientare heterosexuală, deoarece orientarea sexuală se referă, de regulă, la un model de durată de atracție sexuală și emoțională pe termen lung, care duce adesea la legături sociale pe termen lung, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi. [69] [70] [71] Orientarea sexuală și romantică nu are legătură cu reproducerea sexuată. Un animal cu orientare asexuală, bisexuală, heterosexuală sau homosexuală poate avea sau nu progenituri.

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b „Sexual orientation, homosexuality and bisexuality”. American Psychological Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „APA California Amicus Brief” (PDF). Courtinfo.ca.gov. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e Bailey, J. Michael; Vasey, Paul; Diamond, Lisa; Breedlove, S. Marc; Vilain, Eric; Epprecht, Marc (). „Sexual Orientation, Controversy, and Science”. Psychological Science in the Public Interest. 17 (2): 45–101. doi:10.1177/1529100616637616. PMID 27113562. 
  4. ^ a b „Human sexual activity - Sociosexual activity”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ a b Lamanna, Mary Ann; Riedmann, Agnes; Stewart, Susan D (). Marriages, Families, and Relationships: Making Choices in a Diverse Society. Cengage Learning. p. 82. ISBN 978-1-305-17689-8. Accesat în . The reason some individuals develop a gay sexual identity has not been definitively established  – nor do we yet understand the development of heterosexuality. The American Psychological Association (APA) takes the position that a variety of factors impact a person's sexuality. The most recent literature from the APA says that sexual orientation is not a choice that can be changed at will, and that sexual orientation is most likely the result of a complex interaction of environmental, cognitive and biological factors...is shaped at an early age...[and evidence suggests] biological, including genetic or inborn hormonal factors, play a significant role in a person's sexuality (American Psychological Association 2010). 
  6. ^ a b Gail Wiscarz Stuart (). Principles and Practice of Psychiatric Nursing. Elsevier Health Sciences. p. 502. ISBN 978-0-323-29412-6. Accesat în . No conclusive evidence supports any one specific cause of homosexuality; however, most researchers agree that biological and social factors influence the development of sexual orientation. 
  7. ^ a b Gloria Kersey-Matusiak (). Delivering Culturally Competent Nursing Care. Springer Publishing Company. p. 169. ISBN 978-0-8261-9381-0. Accesat în . Most health and mental health organizations do not view sexual orientation as a 'choice.' 
  8. ^ a b c Frankowski BL; American Academy of Pediatrics Committee on Adolescence (iunie 2004). „Sexual orientation and adolescents”. Pediatrics. 113 (6): 1827–32. doi:10.1542/peds.113.6.1827. PMID 15173519. 
  9. ^ a b LeVay, Simon (). Gay, Straight, and the Reason Why: The Science of Sexual Orientation. Oxford University Press. ISBN 9780199752966. 
  10. ^ a b Balthazart, Jacques (). The Biology of Homosexuality. Oxford University Press. ISBN 9780199838820. 
  11. ^ Klein, Ernest, A Comprehensive Etymological Dictionary of the English Language: dealing with the origin of words and their sense development thus illustrating the history of civilization and culture, p. 345. Oxford: Elsevier, 2000
  12. ^ „Hetero | Define Hetero at Dictionary.com”. Dictionary.reference.com. Accesat în . 
  13. ^ Oosterhuis, Harry (). „Sexual Modernity in the Works of Richard von Krafft-Ebing and Albert Moll”. Medical History. 56 (2): 133–155. doi:10.1017/mdh.2011.30. PMC 3381524  . PMID 23002290. 
  14. ^ Mills, Jonathan, Love, Covenant & Meaning, p. 22, Regent College Publishing, 1997.
  15. ^ Bogaert AF (septembrie 2004). „The prevalence of male homosexuality: the effect of fraternal birth order and variations in family size”. Journal of Theoretical Biology. 230 (1): 33–7. doi:10.1016/j.jtbi.2004.04.035. PMID 15275997.  Bogaert argues that: "The prevalence of male homosexuality is debated. One widely reported early estimate was 10% (e.g., Marmor, 1980; Voeller, 1990). Some recent data provided support for this estimate (Bagley and Tremblay, 1998), but most recent large national samples suggest that the prevalence of male homosexuality in modern western societies, including the United States, is lower than this early estimate (e.g., 1–2% in Billy et al., 1993; 2–3% in Laumann et al., 1994; 6% in Sell et al., 1995; 1–3% in Wellings et al., 1994). It is of note, however, that homosexuality is defined in different ways in these studies. For example, some use same-sex behavior and not same-sex attraction as the operational definition of homosexuality (e.g., Billy et al., 1993); many sex researchers (e.g., Bailey et al., 2000; Bogaert, 2003; Money, 1988; Zucker and Bradley, 1995) now emphasize attraction over overt behavior in conceptualizing sexual orientation." (p. 33) Also: "...the prevalence of male homosexuality (in particular, same-sex attraction) varies over time and across societies (and hence is a "moving target") in part because of two effects: (1) variations in fertility rate or family size; and (2) the fraternal birth order effect. Thus, even if accurately measured in one country at one time, the rate of male homosexuality is subject to change and is not generalizable over time or across societies." (p. 33)
  16. ^ Hope, Debra A, ed. (). Contemporary Perspectives on Lesbian, Gay, and Bisexual Identities. Nebraska Symposium on Motivation. 54. doi:10.1007/978-0-387-09556-1. ISBN 978-0-387-09555-4. 
  17. ^ „Sexual Behavior Levels Compared in Studies In Britain and France”. nytimes.com. . 
  18. ^ „Sex uncovered poll: Homosexuality”. Guardian. London. . Accesat în . 
  19. ^ Harford, Tim (). „More or Less examines Office for National Statistics figures on gay, lesbian and bisexual people”. BBC. 
  20. ^ „Measuring Sexual Identity : Evaluation Report, 2010”. Office for National Statistics. . 
  21. ^ Gary Gates (aprilie 2011). „How Many People are Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender?”. The Williams Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Gary Gates (aprilie 2011). „How many people are lesbian, gay, bisexual, and transgender?” (PDF). The Williams Institute. p. 1. 
  23. ^ The Kinsey Institute Data from Alfred Kinsey's Studies Arhivat în , la Wayback Machine.. Published online.
  24. ^ Alexander von Sternberg. „Li Shiu Tongs Secret History of Sex Research”. queermajority.com. Accesat în . 
  25. ^ a b „Kinsey's Heterosexual–Homosexual Rating Scale” [Scara de hetero-homosexualitate a lui Kinsey] (în engleză). Institutul Kinsey. Accesat în . 
  26. ^ (Volumul „Bărbați”, tab. 141; volumul „Femei”, p. 472)
  27. ^ Zeiss Stange, Mary; Oyster, Carol K.; Sloan, Jane E. (). Encyclopedia of Women in Today's World. Sage Pubns. p. 158. ISBN 9781412976855. Accesat în . 
  28. ^ Coleman, Edmond J (). Integrated Identity for Gay Men and Lesbians: Psychotherapeutic Approaches for Emotional Well-Being. Psychology Press. pp. 13–. ISBN 9780866566384. Accesat în . 
  29. ^ The Bad Subjects Production Team (). Bad Subjects: Political Education for Everyday Life. NYU Press. pp. 108–. ISBN 9780814757932. Accesat în . 
  30. ^ Bancroft, John (). Human Sexuality And It Problems. Elsevier Health Sciences. pp. 262–. ISBN 9780443051616. Accesat în . 
  31. ^ Klein, Fritz; Barry Sepekoff; Timothy J. Wolf (). „Sexual Orientation”. Journal of Homosexuality. 11 (1–2): 35–49. doi:10.1300/J082v11n01_04. ISSN 0091-8369. PMID 4056393. 
  32. ^ Coleman, Eli (). „Assessment of Sexual Orientation”. Journal of Homosexuality. 14 (1–2): 9–24. doi:10.1300/J082v14n01_02. ISSN 0091-8369. PMID 3655356. 
  33. ^ Hammack, Phillip L.; Cohler, Bertram J. (). The Story of Sexual Identity: Narrative Perspectives on the Gay and Lesbian Life Course. Oxford University Press. pp. 114–. ISBN 9780195326789. Accesat în . 
  34. ^ Bohan, Janis; Russell, Glenda (). Conversations about Psychology and Sexual Orientation. NYU Press. pp. 197–. ISBN 9780814709139. Accesat în . 
  35. ^ Wikipedia. „Sex”. Accesat în 2 decembrie 2001.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  36. ^ Vilain, E. (2000). Genetics of Sexual Development. Annual Review of Sex Research, 11:1–25
  37. ^ Wilson, G. and Rahman, Q., (2005). Born Gay. Chapter 5. London: Peter Owen Publishers
  38. ^ Blanchard, Ray (). Birth order and sibling sex ratio in homosexual versus heterosexual males and females. Annual Review of Sex Research. p. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10051890. 
  39. ^ Slater, E. (). „Birth order and maternal age of homosexuals”. 1 (7220): 69–71. The Lancet. p. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/13913808. 
  40. ^ Bogaert AF, Skorska M (). „Sexual orientation, fraternal birth order, and the maternal immune hypothesis: a review”. Frontiers in Neuroendocrinology. p. 32 (2): 247–54. 
  41. ^ Wikipedia. „Ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați”. Accesat în . 
  42. ^ Rosario, M.; Schrimshaw, E.; Hunter, J.; Braun, L. (). „Sexual identity development among lesbian, gay, and bisexual youths: Consistency and change over time”. Journal of Sex Research. 43 (1): 46–58. doi:10.1080/00224490609552298. PMC 3215279  . PMID 16817067. 
  43. ^ Ross, Michael W.; Essien, E. James; Williams, Mark L.; Fernandez-Esquer, Maria Eugenia. (). „Concordance Between Sexual Behavior and Sexual Identity in Street Outreach Samples of Four Racial/Ethnic Groups”. Sexually Transmitted Diseases. American Sexually Transmitted Diseases Association. 30 (2): 110–113. doi:10.1097/00007435-200302000-00003. PMID 12567166. 
  44. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite fluidity
  45. ^ „Appropriate Therapeutic Responses to Sexual Orientation” (PDF). American Psychological Association. : 63, 86. Accesat în . 
  46. ^ Thompson, E.M.; Morgan, E.M. (). „"Mostly straight" young women: Variations in sexual behavior and identity development”. Developmental Psychology. 44 (1): 15–21. doi:10.1037/0012-1649.44.1.15. PMID 18194001. 
  47. ^ American Psychological Association: Resolution on Appropriate Affirmative Responses to Sexual Orientation Distress and Change Efforts
  48. ^ StudyCorgi. „Homosexual and Heterosexual Families Are the Same”. StudyCorgi. Accesat în . 
  49. ^ "... the core of a family is a heterosexual couple who have children that they raise to adulthood - the so-called nuclear family." Encyclopedia of family health
  50. ^ a b Katz, Jonathan Ned (). „The Invention of Heterosexuality” (PDF). Socialist Review (20): 7–34. Accesat în . 
  51. ^ „World Religions and Same Sex Marriage” (PDF). Columbus School of Law. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  52. ^ Affirming Congregations and Ministries of the United Church of Canada Arhivat în , la Wayback Machine.
  53. ^ Wikipedia. „Sexualitatea lui Isus din Nazaret”. Accesat în . 
  54. ^ Kittredge Cherry. „John the Evangelist: Beloved Disciple of Jesus — and maybe his lover”. Accesat în . 
  55. ^ a b Kittredge Cherry. „Paul the Apostle: Did his homosexuality shape Christianity?”. Accesat în . 
  56. ^ Ari L. Goldman. „Was St. Paul Gay? Claim Stirs Fury”. Accesat în 2 decembrie 1991.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  57. ^ Wikipedia. „Sexualitatea lui Isus din Nazaret”. Accesat în . 
  58. ^ Kittredge Cherry. „Lazarus: Jesus' beloved disciple?”. Accesat în . 
  59. ^ Kittredge Cherry. „Jacob and the angel: Wrestling to reconcile body and spirit”. Accesat în . 
  60. ^ a b Kittredge Cherry. „David and Jonathan: Same-sex love between men in the Bible”. Accesat în . 
  61. ^ Kittredge Cherry. „Francis of Assisi: Queer side revealed for saint who loved creation, peace and the poor”. Accesat în . 
  62. ^ Kittredge Cherry. „Saint Sebastian: History's first gay icon?”. Accesat în . 
  63. ^ Kittredge Cherry. „LGBTQ Saints, Queer Saints”. Accesat în . 
  64. ^ Warner, Michael (1991), "Introduction: Fear of a Queer Planet". Social Text; 9 (4 [29]): 3–17
  65. ^ Rich, Adrienne (1980), "Compulsory Heterosexuality and Lesbian Existence". "Signs"; Pages 631-660.
  66. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite :0'
  67. ^ Wikipedia. „Comportamentul homosexual la animale”. Accesat în . 
  68. ^ Frans B. M. De Waal. „Bonobo Sex and Society”. Accesat în . 
  69. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ „Can Pregnancy Occur | Pregnancy Myths on How Pregnancy Occurs”. Americanpregnancy.org. . Accesat în . 
  71. ^ Lawyers Guide to Forensic Medicine SBN 978-1-88631-159-9 By Bernard Knight - Page 188 "Pregnancy is well known to occur from such external ejaculation ..."
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Heterosexualitate&oldid=15703396