Henri Béraud

Henri Béraud
Date personale
Nume la naștere	Henri Marius Béraud
Născut	21 septembrie 1885 Lyon, Rhône⁠(d), Franța
Decedat	24 octombrie 1958 (73 de ani) Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța
Înmormântat	Saint-Clément-des-Baleines
Căsătorit cu	Marthe Deladune[*][[Marthe Deladune |​]] Marise Dalbret[*][[Marise Dalbret |​]] Germaine Béraud[*][[Germaine Béraud |​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	jurnalist scriitor romancier[*]​ anticar[*]​ prăvăliaș[*]​
Limbi vorbite	limba franceză
Pseudonim	Tristan Audebert
Limbi	limba franceză
Patronaj	Le Canard enchaîné[*][[Le Canard enchaîné (French satirical newspaper)|​]] Le Crapouillot[*][[Le Crapouillot (French magazine)|​]] Le Petit Parisien[*][[Le Petit Parisien (periodical published in Paris)|​]] Paris-Soir Gringoire[*][[Gringoire (political and literary weekly newspaper in France)|​]] L'Œuvre[*][[L'Œuvre (French daily newspaper)|​]]
Opere semnificative	Le Vitriol de Lune[*][[Le Vitriol de Lune |​]] Le Martyre de l'obèse[*][[Le Martyre de l'obèse |​]]
Note
Premii	Premiul Goncourt

Henri Béraud (n. 21 septembrie 1885, Lyon, Rhône^⁠(d), Franța – d. 24 octombrie 1958, Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța) a fost un romancier și jurnalist francez. El a fost condamnat în 1945 la moarte - pedeapsă comutată ulterior în închisoare pe viață – pentru colaborare cu regimul de la Vichy.

Biografie

Henri Béraud era fiul unui brutar. A început să practice jurnalismul în 1903. S-a alăturat săptămânalului satiric Le Canard enchaîné în februarie 1917, la recomandarea lui Paul Vaillant-Couturier și Roland Dorgeles. O prietenie veche l-a legat de Albert Londres. El a scris, de asemenea, pentru Le Crapouillot, revista fondată de Jean Galtier-Boissiere. A publicat povestiri, un foileton scurt (L'angoisse du mercanti ou le compte du tonneau în 1918), un studiu cu privire la umorul din zona Lyon și mai ales articole polemice. A fost, de asemenea, reporter internațional al ziarelor Petit Parisien și Paris-Soir în perioada 1934-1944.

El a devenit cunoscut ulterior ca autor al unor romane cu un succes comercial ridicat și a câștigat Premiul Goncourt în anul 1922. S-a remarcat ca un anglofob virulent și într-o mai mică măsură ca antisemit. Acești factori l-au determinat să sprijine regimul de la Vichy. Sprijinul său s-a materializat în publicarea unor articole în săptămânalul de orientare fascistă Gringoire, în care-și exprima ura față de armatele britanice și critica mișcarea de eliberare a Franței, deși a dezaprobat, de asemenea, nazismul.

Ajutorul acordat guvernului de la Vichy a determinat condamnarea sa la moarte în 1945, dar mai mulți scriitori, printre care și François Mauriac, au intervenit în favoarea lui. Sentința i-a fost comutată de către Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În 1950 el a fost eliberat din motive de sănătate. A murit opt ani mai târziu.

Lucrări

• L'École moderne de peinture lyonnaise, 1912
• Le Vitriol de Lune, 1921, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
• Le Martyre de l'obèse, 1922, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
• Lazarus, Albin Michel, 1924
• Ce que j'ai vu à Moscou, Les Éditions de France, 1925
• Le Bois du templier pendu, Les Éditions de France, 1926
• Ce que j'ai vu à Berlin, Les Éditions de France, 1926
• La Gerbe d'or, Les Éditions de France, 1928
• Rende-vous européens, Les Éditions de France, 1928
• Ce que j'ai vu à Rome, Les Éditions de France, 1929
• Qu’as-tu fait de ta jeunesse ? (1941)
• Les Lurons de Sabolas (1932)
• Ciel de suie (1933)
• Faut-il réduire l'Angleterre en esclavage (1935)
• Les raisons d'un silence, Inter-France, 1944
• Les derniers beaux jours, Plon, 1953
• Portraits de contemporains
• Retour sentimental vers Alphonse Daudet, 2001
• Écrits dans Gringoire (1928–1937), 2003
• Au Capucin Gourmand
• Le Flâneur salarié

Legături externe

• Novo Press Arhivat în 23 aprilie 2009, la Wayback Machine.