Halil İnalcık
.svg){kind=small}
Halil İnalcık (n. , Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Ankara, Ankara (il), Turcia) a fost un istoric turc al Imperiului Otoman. Cercetările sale extrem de influente s-au concentrat pe aspectele sociale și economice ale imperiului. Cariera sa academică a început la Universitatea din Ankara, unde și-a susținut doctoratul și a fost profesor între 1940 și 1972. Între anii 1972 și 1986 a predat istoria otomană la Universitatea din Chicago. Începând din 1994 a predat la Universitatea Bilkent din Ankara, unde a fondat departamentul de istorie. A fost membru fondator al Academiei Eurasiatice din Baku.[6]
Biografie
modificareS-a născut în Istanbul la 26 mai 1916, într-o familie tătară crimeeană, care a părăsit Crimeea în anul 1905.[7][8][9][10] A urmat cursurile Școlii Normale din Balıkesir și apoi studii universitare de istorie la Facultatea de Litere, Istorie și Geografie a Universității din Ankara, pe care le-a absolvit în 1940.[11] Studiile sale asupra lui Timur Lenk au atras atenția celebrului istoric turc Mehmet Fuat Köprülü, care i-a facilitat intrarea în învățământ ca asistent la Catedra de Istorie Modernă a universității. İnalcık și-a susținut doctoratul în 1942 la aceeași universitate. Teza sa de doctorat a analizat problematica bulgară în ultima fază a Imperiului Otoman, în special în perioada tanzimatului, și a constituit una dintre primele abordări socio-economice din istoriografia turcă. În decembrie 1943 a devenit profesor asistent, iar interesul său de cercetare s-a concentrat pe aspectele sociale și economice ale Imperiului Otoman. A cercetat registrele judiciare otomane de la Bursa și arhivele otomane din Istanbul. İnalcık a devenit membru al Societății Istorice Turce în 1947.[7]
În 1949 a fost trimis de universitate la Londra, unde a cercetat inscripțiile otomane și turcești la British Museum și a participat la seminariile ținute de Paul Wittek la Școala de Studii Orientale și Africane. Aici a cunoscut alți istorici influenți, precum Bernard Lewis. A participat în 1950 la un congres organizat la Paris, unde l-a cunoscut pe Fernand Braudel, a cărui activitate a avut o mare influență asupra sa. İnalcık s-a întors în Turcia în 1951 și a devenit profesor la aceeași catedră în 1952. A predat ca profesor invitat la Universitatea Columbia în 1953–1954 și a lucrat pe post de cercetător la Universitatea Harvard în 1956–1957. La întoarcerea în Turcia, a ținut prelegeri despre istoria otomană, europeană și americană, precum și despre organizarea administrativă și reformele din epoca lui Atatürk. În 1967 a predat ca profesor invitat la Universitatea Princeton și la Universitatea Pennsylvania. A devenit membru al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (în franceză Association Internationale des Etudes du Sud-Est Européen) în 1966 și a deținut președinția acestei instituții între 1971 și 1974.[7]
În 1971 Universitatea Harvard i-a oferit un post de profesor permanent, iar Universitatea Pennsylvania i-a oferit un contract pe cinci ani. A refuzat ambele oferte, dorind să rămână în Turcia. Cu toate acestea, între timp, situația politică din Turcia s-a agravat, iar studenții au început să se implice tot mai mult în manifestațiile cu caracter politic, blocând procesul educațional. În 1972 a acceptat invitația de a ocupa un post de profesor la Universitatea din Chicago, unde a predat istoria otomană până în 1986.[12] Între 1990 și 1992 a ținut prelegeri ca profesor invitat la Harvard și Princeton. În 1992 s-a întors în Turcia, la invitația Universității Bilkent din Ankara, unde a fondat departamentul de istorie și a predat cursuri de nivel postuniversitar[7] până la moartea sa.[13] În 1993 și-a donat colecția de cărți, jurnale și tipărituri cu privire la istoria Imperiului Otoman către biblioteca Universității Bilkent.[14] A fost membru și președinte al mai multor organizații internaționale, a fost membru al Secției de Științe Istorice a Academiei Sârbe de Științe și Arte și, de asemenea, membru al Institutului de Studii Turcice.[15]
İnalcık a murit la 25 iulie 2016.[16]
Activitatea sa de cercetare și impactul ei
modificareOpera lui İnalcık s-a centrat pe analiza socială și economică a Imperiului Otoman.[17] El și-a propus să combată toate prezentările ostile și părtinitoare la adresa turcilor existente în sursele bibliografice occidentale la începutul carierei operei sale, precum și prezentările istorice romantizate și naționaliste existente în Turcia. Printre relatările occidentale părtinitoare pe care a încercat să le combată a fost reprezentarea sultanului Mahomed Cuceritorul de către Franz Babinger ca o personalitate sadică și sângeroasă.[12] El a criticat abordările generalizatoare ale istoriei otomane, argumentând că acestea nu aveau o perspectivă socială sau economică din cauza lipsei de aprofundare.[7] A fost primul istoric care a studiat în profunzime documentele judiciare otomane pentru a cunoaște factorii socio-economici din societatea otomană. Când İnalcık și-a început cercetările în anii 1940, se credea că aceste documente sunt nefolositoare datorită în parte schimbărilor recente ale alfabetului și erau depozitate în condiții neadecvate sau deteriorate în mare parte.[18]
İnalcık a corectat o serie de convingeri greșite cu privire la istoria otomană și turcă.[13] Un astfel de exemplu a fost descoperirea lui că presupunerea conform căreia dinastia otomană ar fi provenit din tribul Kayı a fost fabricată în secolul al XV-lea.[12] Potrivit lui Immanuel Wallerstein, İnalcık a influențat disciplina cercetării istorice prin metodologia sa unică și i-a determinat pe mulți studenți din școala sa de gândire să abordeze evenimentele istorice dintr-o perspectivă socio-economică și culturală.[13]
El a fost influențat de lucrările lui Fuad Köprülü, Fernand Braudel și Ömer Lütfi Barkan.[17]
Listă de publicații
modificareCea mai importantă lucrare a sa a fost prima sa carte, Hicrî 835 tarihli Sûret-i defter-i sancak-i Arvanid (Înregistrări în registrul pentru Anul Hegirei 835 al sangeacului Albaniei), care a fost publicată la Ankara în 1954 și a analizat una dintre cele mai vechi cărți funciare disponibile în arhivele Imperiului Otoman.[19][20]
- în engleză:[21]
- „The Policy of Mehmed II toward the Greek Population of Istanbul and the Byzantine Buildings of the City” (1968)[22]
- „Capital Formation in the Ottoman Empire” (1969), The Journal of Economic History, vol. 29, nr. 1, The Tasks of Economic History, pp. 97–140[23]
- „Ottoman Policy and Administration in Cyprus after the Conquest” (1969)
- History of the Ottoman Empire Classical Age / 1300–1600 (1973)
- The Ottoman Empire: Conquest, Organization and Economy (1978)
- Studies in Ottoman Social and Economic History (1985)
- The Middle East and the Balkans under the Ottoman Empire: Essays on Economy and Society (1993)
- An Economic and Social History of the Ottoman Empire, 1300–1914 (împreună cu Donald Quataert, 1994)
- From Empire to Republic: Essays on Ottoman and Turkish Social History (1995)
- Sources and Studies on the Ottoman Black Sea: The Customs Register of Caffa 1487–1490 (1996)
- Essays in Ottoman History (1998)
- în turcă:[24]
- Makaleler 1: Doğu Batı, Doğu Batı Yayınları 2005
- Fatih devri üzerinde tetkikler ve vesikalar, Ankara, 1954
- Osmanlı'da Devlet, Hukuk, Adalet, Eren Yayıncılık 2000
- Osmanlı İmparatorluğu'nun Ekonomik ve Sosyal Tarihi Cilt 1 /1300-1600, Eren Yayıncılık, Prof. Dr. Donald Quataert ile 2001
- Osmanlı İmparatorluğu'nun Ekonomik ve Sosyal Tarihi Cilt 2 / 1600–1914, Eren Yayıncılık 2004
- Osmanlı İmparatorluğu – Toplum ve Ekonomi, Eren Yayıncılık
- Osmanlı İmparatorluğu Klasik Çağ (1300–1600), Yapı Kredi Yayınları 2003
- Tanzimat ve Bulgar Meselesi Eren Yayıncılık
- ABD Tarihi, Allan Nevins/Henry Steele Commager (çeviri) Doğu Batı Yayınları 2005
- Șair ve Patron, Doğu Batı Yayınları 2003
- Balkanlar (Prof. Dr. Erol Manisalı ile)
- Atatürk ve Demokratik Türkiye, Kırmızı Yayınınları (ed. I: iulie 2007 – ed. a II-a: dec. 2007)
- Devlet-i Aliyye (ed. I: 2009)
- Kuruluș – Osmanlı Tarihini Yeniden Yazmak
- Tanzimat, Değișim Sürecinde Osmanlı İmparatorluğu (Mehmet Seyitdanlıoğlu ile birlikte) İș Bankası Kültür Yayınları 2011.
- OSMANLILAR, Fütühat ve Avrupa İle İlișkiler
- Has-Bağçede 'Ayș u Tarab – Nedimler Șairler Mutripler, İș Bankası Kültür Yayınları (2011)
- Kuruluș ve İmparatorluk Sürecinde Osmanlı
- Osmanlılar (2010)
- Kuruluș ve İmparatorluk Sürecinde Osmanlı (2011)
- Rönesans Avrupası Türkiye'nin Batı Medeniyetiyle Özdeșleșme Süreci, İș Bankası Kültür Yayınları (2011)
- Osmanlı ve Modern Türkiye, Timaș Yayınları (2013)
- Devlet-i 'Aliyye: Tagayyür ve Fesad, Osmanlı İmparatorluğu Üzerine Araștırmalar II, İș Bankası Kültür Yayınları (2014)
Premii
modificare- Medalia de onoare a Organizației Internaționale a Culturii Turce (TÜRKSOY)[25]
Note
modificare- ^ a b Halil İnalcık, Hrvatska enciklopedija[*]Hrvatska enciklopedija[*]Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Halil İnalcık" class="Z3988">
- ^ http://www.dailysabah.com/history/2016/07/25/leading-turkish-historian-halil-inalcik-dies-at-age-100 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://t24.com.tr/haber/tarihcilerin-kutbu-prof-halil-inalcik-hayatini-kaybetti,351852 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Halil Inalcık”. Eurasia Academy. Accesat în .
- ^ a b c d e „Öz Geçmiși / CV”. Halil İnalcık's website. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ The Encyclopædia Britannica, vol. 7, editat sub coordonarea lui Hugh Chisholm, (1911), 3; „Constantinople, the capital of the Turkish Empire...”.
- ^ Britannica, Istanbul Arhivat în , la Wayback Machine.: Atunci când a fost fondată Republica Turcia în 1923, capitala a fost mutată la Ankara, iar Constantinopolul a fost redenumit oficial Istanbul în 1930.
- ^ Türk tarihçiliğinde dört sima: Halil İnalcık, Halil Sahillioğlu, Mehmet Genç, İlber Ortaylı. Istanbul Metropolitan Municipality. . p. 9.
- ^ „İnalcık, Halil”. Büyük Larousse. 11. Milliyet. p. 5669.
- ^ a b c Bayazoğlu, Ümit (). „Tarihi düzelten adam”. T24. Accesat în .
- ^ a b c „Tarihçi Halil İnalcık Hayatını Kaybetti”. Bianet.org. Accesat în .
- ^ Bilkent University Library, HALİL İNALCIK COLLECTION Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Associate Members | About | The Institute of Turkish Studies”. Turkishstudies.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Leading Turkish historian Halil İnalcık dies at age 100”. Daily Sabah. . Accesat în .
- ^ a b Güneș Yağcı, Zübeyde (). „Prof. Dr. Halil İnalcık” (PDF). History Studies: International Journal of History. 5 (2): 589–599. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Arı, Bülent (). „Türk-İslam-Osmanlı Șehirciliği ve Halil İnalcık'ın Çalıșmaları” (PDF). Türkiye Araștırmaları Literatür Dergisi. 3 (6).
- ^ Nejdet Gök (). „Introduction of the Berat in Ottoman Diplomatics,”. Bulgarian Historical Review (3–4): 141–150.
- ^ Mert, H (august 2010). „Living History Halil İnanvcik”. Turkish Airlines web site. Arhivat din original la . Accesat în .
It is my most important work: Sûreti Defter-i Sancak-i Arvanid, Timar Kayıtları (The Fief Records of the Register for Arvanid Province).
- ^ „Makaleleri”. Halil Inalcık's website. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ İnalcık, Halil (). „The Policy of Mehmed II toward the Greek Population of Istanbul and the Byzantine Buildings of the City”. Dumbarton Oaks Papers. JSTOR 1291293.
- ^ İnalcık, Halil (). „Capital Formation in the Ottoman Empire”. JSTOR 1291293.
- ^ „Kitapları”. Halil İnalcık's website. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Turksoy, HONOUR MEDAL OF TURKSOY AWARDED TO PROF. DR. HALIL INALCIK Arhivat în , la Archive.is, 16 February 2012
Legături externe
modificare- Pagina web oficială - Halil İnalcık Arhivat în , la Archive.is
- Universitatea Bilkent - Colecția Halil İnalcık